DECIZIE nr.188 din 18 noiembrie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 64/14 feb. 2000

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Daniel Marius Tcaciuc în Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal se prezintă Ioan Ovidiu Sitterli, în calitate de mandatar al autorului excepţiei, Daniel Marius Tcaciuc, în baza procurii autentificate pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părţi: Luca Ovidiu Mihu, Florian Dincă, Vasile Bejan şi Alexandru Rad. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mandatarul autorului excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului judecătorului-raportor, precum şi de punctul de vedere al Guvernului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, arătând că este al doilea termen pentru lipsă de apărare, solicitat de autorul excepţiei.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate de reprezentantul autorului excepţiei, o respinge,
având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentului inuman sau degradant. Mai arată că exceptarea unor inculpaţi de la beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, în raport de natura infracţiunilor săvârşite, constituie un asemenea tratament degradant.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr.25 din 23 februarie 1999 Curtea Constituţională a statuat că regimul pedepselor constituie o problemă de politică penală, aflată în competenţa exclusivă a autorităţii legiuitoare, iar nu o chestiune de neconstituţionalitate. Totodată consideră că executarea pedepsei nu constituie un tratament inuman sau degradant.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Daniel Marius Tcaciuc, prin apărătorul său, în Dosarul nr. 6.860/1998.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din legea fundamentală, deoarece constituie o „limitare”, datorită căreia „în procesul de individualizare a pedepsei nu se ţine seama de principiul umanismului sancţiunii aplicate, respectiv ca pedeapsa să fie în concordanţă cu conştiinţa morală şi juridică a societăţii”, şi astfel se încalc㠄drepturile fundamentale ale omului”.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, „care limitează aplicarea beneficiului suspendării executării pedepsei”, nu pot fi considerate neconstituţionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul său de vedere Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că, prin limitarea sferei de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, se aduce atingere dispoziţiei constituţionale a art. 22 alin. (2), „întrucât executarea efectivă a pedepsei închisorii, în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Legea pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortură, la pedepse sau la tratamente inumane sau degradante”. Se fac referiri şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul „Tyrer contra Regatului Unit”, 1978, privitor la pedepse judiciare corporale), arătându-se că, în opinia Curţii, pentru ca o pedeapsă să fie „degradant㔠şi contrară art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, umilirea şi dispreţuirea provocate trebuie să atingă un nivel deosebit şi să difere de elementul obişnuit de umilire pe care îl comportă în mod normal şi aproape inevitabil pedepsele judiciare. De asemenea, se invocă deciziile Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.25 din 23 februarie 1999, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege (art. 81 alin. 3 din Codul penal), raportată însă la alte prevederi constituţionale [art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din legea fundamentală] şi prin care Curtea a statuat c㠄regimul pedepselor constituie o problemă de politică penală, pe care organul legislativ este singurul îndreptăţit să o soluţioneze în funcţie de împrejurările existente la un moment dat în domeniul criminalităţii”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţia legală criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au următoarea redactare: „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.”
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”, întrucât prin executarea efectivă a pedepsei închisorii i se refuză condamnatului posibilitatea îndreptării în condiţii de normalitate şi a reeducării în mijlocul societăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal, referitoare la excluderea de la beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei a acelor infractori care au săvârşit infracţiuni intenţionate grave sau infracţiuni de violenţă nominalizate, nu aduc atingere dispoziţiei constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (2). În mod evident, executarea efectivă a pedepsei închisorii, în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Legea nr. 23/1969 pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortură, la pedepse ori tratamente inumane sau degradante.
Astfel, potrivit art. 52 din Codul penal, „Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”.
Dispoziţia constituţională a art. 22 alin. (2) reproduce fidel dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. În interpretarea acestui text, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că o pedeapsă penală nu echivalează, prin ea însăşi, cu o tortură sau cu un rău tratament şi că o astfel de măsură ar putea căpăta un caracter degradant, deci contrar prevederilor art. 3 din convenţie, doar dacă aplicarea ei ar produce „o umilire sau o dispreţuire a persoanei condamnate”, în condiţiile în care ea „ar atinge un nivel deosebit, având un caracter diferit de elementele pe care le presupune, în mod normal, o pedeapsă judiciar㔠(cazul „Tyrer contra Regatului Unit”, 1978), ceea ce nu este cazul în care se află prevederea legală criticată prin excepţia de neconstituţionalitate de faţă.
De aceea, susţinerea autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal în raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie nu poate fi primită, executarea unei pedepse neputând constitui o încălcare a dispoziţiei constituţionale menţionate.
În realitate, finalitatea textului de lege criticat este aceea de a exclude anumite categorii de inculpaţi de la posibilitatea acordării suspendării executării pedepsei, în scopul evitării riscului la care societatea s-ar expune prin lăsarea în libertate şi fără supraveghere a infractorilor din aceste categorii.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Marius Tcaciuc în Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

Joi, 24 septembrie 2026, 15:42

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.