LEGE nr.61 din 24 aprilie 2000
pentru aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995
Textul actului publicat în M.Of. nr. 185/28 apr. 2000

România, ca stat parte la Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995 şi ratificat prin Legea nr. 23/1996, denumit în continuare acord, consideră că în această calitate urmează să aplice prevederile Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, adoptat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO-SOFA, ca şi cum ar fi parte la NATO-SOFA, cu excepţiile prevăzute în acord. Având în vedere necesitatea şi importanţa constituirii cadrului juridic pentru reglementarea statutului forţelor statelor părţi la NATO-SOFA sau la acord, atunci când astfel de forţe sunt trimise şi primite, pe baza unor înţelegeri separate, pe teritoriul României,

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. forţă înseamnă personalul care aparţine trupelor de uscat, de marină şi de aviaţie ale uneia dintre părţile contractante la NATO-SOFA sau la acord, aflate pe teritoriul României pentru îndeplinirea unor misiuni oficiale, cu excepţia cazurilor în care se convine în mod expres ca anumite persoane, unităţi sau formaţiuni să fie altfel considerate;

2. componenta civilă înseamnă personalul civil care însoţeşte personalul militar al unei părţi contractante la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, fiind angajat al forţelor armate ale acestei părţi contractante; în această categorie nu intră persoanele fără cetăţenie, cetăţenii unui alt stat care nu este parte la NATO-SOFA sau la acord, precum şi cetăţenii români sau rezidenţi permanenţi în România;

3. membru de familie înseamnă soţul/soţia unui membru al forţei sau al componentei civile ori copiii aflaţi în întreţinerea acestuia/acesteia;

4. stat trimiţător înseamnă partea contractantă la NATO- SOFA sau la acord, căreia îi aparţine forţa sau componenta civilă trimisă să staţioneze ori să tranziteze teritoriul României;

5. autorităţi militare ale statului trimiţător înseamnă acele autorităţi învestite cu atribuţii de comandă şi de aplicare a legislaţiei acestui stat cu privire la membrii forţei sale sau ai componentei civile;

6. personal al statului trimiţător înseamnă membrii forţei, ai componentei civile, precum şi membrii lor de familie.

Art. 2. - Forţa, componenta civilă şi membrii de familie ai acestora au obligaţia să respecte legile române şi să se abţină de la orice activitate neconformă cu prevederile şi cu spiritul NATO-SOFA sau ale acordului, urmărind în special neimplicarea în orice activitate politică pe teritoriul României.

Art. 3. - În vederea stabilirii condiţiilor concrete de desfăşurare a operaţiunilor pentru care sunt trimise şi primite pe teritoriul României forţe ale statelor membre NATO sau ale statelor participante la Parteneriatul pentru Pace, Guvernul României, prin Ministerul Apărării Naţionale, va negocia şi va încheia acorduri separate cu părţile implicate în operaţiunile respective.

CAPITOLUL II
Condiţii referitoare la intrarea sau la ieşirea din România
a personalului statului trimiţător

Art. 4. - (1) La intrarea sau la ieşirea din România forţa sau membrii acesteia aparţinând statului trimiţător, respectând prevederile alin. (3) şi (4) ale acestui articol şi conformându-se formalităţilor stabilite de statul român, vor fi scutiţi de viză de intrare sau de ieşire.

(2) Vor face excepţie de la controlul de frontieră unităţile şi subunităţile constituite ale statului trimiţător şi mijloacele lor de transport, care vor fi comunicate în scris structurilor competente din Ministerul de Interne şi Direcţiei Generale a Vămilor de Ministerul Apărării Naţionale, cu cel puţin 3 zile înaintea sosirii.

(3) Membrii forţei pot trece frontiera pe baza următoarelor documente:

a) actul de identitate personal, emis de statul trimiţător, prevăzut cu fotografie şi cu rubrici în care să se menţioneze numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numărul (dacă este cazul), arma;
b) ordinul de deplasare individual sau colectiv, redactat în limba statului trimiţător şi în limbile engleză şi franceză, emis de instituţia competentă a statului trimiţător sau de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, care să certifice statutul persoanei sau al grupului, calitatea de membru al forţei militare, precum şi deplasarea ordonată. România va putea pretinde, cu ocazia încheierii acordurilor speciale de trimitere-primire, ca ordinul de deplasare să fie contrasemnat de ministrul apărării naţionale.

(4) Componenta civilă şi membrii de familie pot trece frontiera de stat a României pe bază de paşaport, cu precizarea calităţii acestora în documentele agreate.

(5) Forţa, componenta civilă şi membrii de familie, bunurile acestora, precum şi mijloacele de transport vor intra în România prin punctele de control pentru trecerea frontierei, deschise traficului internaţional.

(6) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, în condiţii stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi statele vecine, precum şi prin aeroporturile care nu operează în trafic internaţional, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne şi a Ministerului Finanţelor, solicitată de Ministerul Apărării Naţionale cu 3 zile înaintea sosirii la punctul stabilit.

Art. 5. - (1) Dacă un membru al unei forţe sau al unei componente civile părăseşte serviciul statului trimiţător şi nu este repatriat, autorităţile militare ale statului trimiţător vor informa imediat autorităţile române, cărora le vor da toate informaţiile necesare. Autorităţile militare ale statului trimiţător vor informa în mod similar autorităţile române despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.

(2) Dacă statul român a cerut părăsirea teritoriului său de către un membru al unei forţe sau al unei componente civile ori a emis un ordin de expulzare împotriva unui fost membru al unei forţe, al unei componente civile sau împotriva unui membru de familie, autorităţile militare ale statului trimiţător au obligaţia să primească persoana în cauză pe propriul său teritoriu sau să o determine să părăsească teritoriul statului român. Prevederile acestui alineat se vor aplica numai persoanelor care nu sunt cetăţeni români şi care au intrat în România ca membri ai unei forţe ori ai unei componente civile sau în scopul de a dobândi această calitate, precum şi membrilor de familie ai unor asemenea persoane.

Art. 6. - (1) Ţinuta militară este obligatorie la trecerea unităţilor şi subunităţilor peste frontiera de stat.

(2) Pe timpul desfăşurării activităţilor în România membrii forţei statului trimiţător pot purta şi ţinută civilă, în aceleaşi condiţii ca şi militarii români care participă la aceste activităţi.

Art. 7. - (1) Autovehiculele militare ale statului trimiţător pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condiţiile pentru a fi admise în circulaţia internaţională şi dacă conducătorii lor posedă permis de conducere naţional sau internaţional, conform modelului stabilit de Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere.

(2) Autovehiculele menţionate la alin. (1), al căror certificat de înmatriculare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, pot circula pe drumurile publice, dacă acest certificat este vizat de Ministerul de Interne, la cererea Ministerului Apărării Naţionale.

(3) Autovehiculele menţionate la alin. (1) vor fi prevăzute, pe lângă numărul de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenenţei statale.

Art. 8. - (1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum şi alte bunuri mobile necesare pentru uzul forţei şi al componentei civile sunt scutite de taxe vamale.

(2) Pentru produsele importate în regim temporar şi care nu mai sunt exportate din România vor fi depuse documentele pentru trecerea acestora la regimul de import definitiv.

(3) Orice alte bunuri, în afara celor destinate uzului exclusiv al forţei şi al componentei civile, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cât şi la scoaterea acestora din ţară.

(4) Sub rezerva derogărilor exprese prevăzute în prezenta lege, operaţiunile de vămuire a membrilor forţei, ai componentei civile şi a membrilor lor de familie vor fi efectuate la unităţile vamale de interior cele mai apropiate de locul de dislocare a forţei, bunurile în cauză circulând în tranzit, sub supraveghere vamală.

Art. 9. - Documentele oficiale conţinute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal, dacă cei care le transportă au un ordin individual de deplasare, eliberat în condiţiile menţionate la art. 4 alin. (3) lit. b). În ordinul de deplasare se vor preciza numărul plicurilor şi faptul că acestea conţin numai documente oficiale.

CAPITOLUL III
Staţionarea personalului statului trimiţător
pe teritoriul României

Art. 10. - Membrii forţei pot deţine, purta şi folosi, în condiţiile legii, arme militare, pistoale sau revolvere şi muniţia corespunzătoare pe timpul şederii lor în România, cu avizul organelor competente, la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, şi, de asemenea, pot purta şi folosi, în condiţiile legii, armele militare primite în dar sau ca recompensă.

Art. 11. - Perimetrele, clădirile, elementele de infrastructură puse la dispoziţia forţei, asistenţa cu privire la transferul de personal, echipament şi materiale, la staţionare şi aprovizionare, precum şi la alte servicii de ordin general vor fi specificate în acordul tehnic al fiecărei activităţi operaţionale, prin grija Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 12. - (1) În cazul folosirii de către forţă a unor baze, porturi, aeroporturi, precum şi a altor structuri permanente, vor fi încheiate contracte care vor cuprinde menţiuni referitoare la unitatea găzduită, naţionalitatea şi denumirea, baza de plecare, numărul militarilor (pe grade) şi numărul civililor, numărul şi tipul vehiculelor de luptă, precum şi al celor pentru logistică şi transport, numărul sistemelor de armament (inclusiv artilerie, cu specificarea calibrului), numărul armelor individuale, al armamentelor deservite de echipaje şi, de asemenea, întreaga cantitate de muniţie (cu specificarea tipului şi a calibrului) de care dispune unitatea.

(2) În contracte se vor menţiona toate spaţiile şi unităţile puse la dispoziţie forţei, cu specificarea celor destinate birourilor, cazării, magaziilor de echipament, depozitelor de muniţie, parcării autovehiculelor, instalării corturilor sau a containerelor şi altor servicii conexe.

(3) Costurile de folosinţă, operaţionale şi de întreţinere a structurilor naţionale române, puse la dispoziţie în baza contractelor încheiate în acest scop, vor fi achitate de autorităţile militare ale statului trimiţător pentru întreaga durată a operaţiunii.

(4) În cadrul activităţilor specifice forţa va folosi poligoane şi amenajări din dotarea Ministerului Apărării Naţionale, precum şi, dacă este cazul, terenuri, aeroporturi, porturi, alte spaţii şi bunuri imobiliare stabilite, în condiţiile legii, în baza unor contracte încheiate cu autorităţile administraţiei publice sau cu alte persoane juridice ori cu persoane fizice, după caz.

Art. 13. - Autorităţile administraţiei publice competente şi conducătorii agenţilor economici şi ai instituţiilor publice, cărora le revin atribuţii în legătură cu activităţile prevăzute la art. 11 şi 12, vor fi informate, cu cel puţin două luni înainte de începerea acestor activităţi, cu toate datele şi lămuririle necesare, prin grija Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 14. - (1) Pentru toate cheltuielile contractate de forţă plata se va efectua, conform prevederilor legale în vigoare, în monedă naţională, de regulă înainte de părăsirea teritoriului, la cursul de schimb din momentul respectiv.

(2) Modalitatea efectuării unor plăţi ulterioare va fi prevăzută atât în conţinutul memorandumului de înţelegere, cât şi în acordul tehnic, cu toate datele necesare pentru recuperarea în timp util a sumelor restante.

(3) Operaţiunile de schimb valutar, precum şi nivelul sumelor în valută şi în lei ce pot fi introduse sau scoase din ţară sunt supuse reglementărilor Băncii Naţionale a României.

Art. 15. - (1) Furnizarea de bunuri, servicii sau de materiale consumabile de către persoane fizice şi juridice se va realiza, fără a se influenţa piaţa locală, în baza unor contracte semnate de autorităţile militare ale statului trimiţător, iar plăţile se vor face direct la furnizor.

(2) Procedurile de selecţionare a ofertanţilor sunt de competenţa autorităţilor militare ale statului trimiţător, dar acestea pot solicita şi asistenţă din partea unor agenţii specializate române.

(3) Neînţelegerile precontractuale apărute în legătură cu procedura licitaţiei şi a selecţiei ofertei de preţ, precum şi litigiile în legătură cu executarea contractelor se vor rezolva conform legislaţiei române.

(4) Procurarea pe plan local de către membrii statului trimiţător a bunurilor necesare consumului propriu se va face în condiţii similare celor ale cetăţenilor statului român.

Art. 16. - Bunurile prevăzute la art. 8 alin. (2) sunt supuse procedurilor prevăzute de Codul vamal al României pentru regimul vamal suspensiv de admitere temporară, în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 17. - (1) Vehiculele care aparţin unei forţe sau componente civile sunt scutite de taxele datorate pentru folosirea drumurilor publice.

(2) Livrările de carburanţi şi lubrifianţi, efectuate în ţară pentru asigurarea funcţionării autovehiculelor, aeronavelor şi navelor care aparţin forţei şi sunt folosite în scopul îndeplinirii misiunilor oficiale, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente cumpărărilor de bunuri şi servicii destinate realizării acestor produse.

Art. 18. - Un membru al unei forţe sau al unei componente civile, cu ocazia primei sosiri în misiune sau cu ocazia primei sosiri a unui membru de familie al său, poate importa efectele personale şi mobilierul necesar, cu scutire de taxe vamale, pe durata misiunii.

Art. 19. - (1) Membrii forţei sau ai componentei civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinţa personală sau a membrilor lor de familie, fără drept de închiriere sau de înstrăinare.

(2) Pentru autovehiculele prevăzute la alin. (1) nu se acordă scutiri de la taxele percepute pentru folosirea drumurilor publice.

Art. 20. - Importurile făcute de autorităţile militare ale statului trimiţător pentru alte scopuri decât cele destinate folosinţei exclusive a forţei sau a componentei civile, precum şi importurile, altele decât cele prevăzute la art. 18 şi 19, efectuate de membrii unei forţe sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptăţite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilităţi.

Art. 21. - (1) Bunurile importate cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispoziţiilor art. 16, 18 şi 19:

a) pot fi reexportate în mod liber, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte bunurile importate potrivit art. 16, să fie remis biroului vamal un certificat-inventar, eliberat în conformitate cu prevederile prezentului articol. Serviciul vamal îşi menţine totuşi dreptul de a verifica dacă aceste bunuri reexportate sunt cele descrise în certificatul-inventar şi dacă acestea au fost într-adevăr importate în condiţiile prevăzute la art. 16, 18 şi 19, după caz;
b) nu pot fi, de regulă, înstrăinate în România prin vânzare sau prin donaţie. Prin excepţie, o asemenea înstrăinare poate fi autorizată în condiţiile stabilite de autorităţile competente ale statului român cu privire la plata taxelor vamale şi a impozitelor, îndeplinirea cerinţelor specifice activităţii de comerţ exterior şi de schimb valutar.

(2) Bunurile dobândite în România vor fi exportate numai în conformitate cu reglementările în vigoare ale statului român.

Art. 22. - Operaţiunile de import temporar pentru produsele strategice, precum şi pentru articolele şi tehnologiile supuse controlului destinaţiei finale se vor efectua cu avizul autorităţii competente române.

Art. 23. - Personalul statului trimiţător va putea utiliza, în condiţiile legii, spectrul electromagnetic, mijloacele şi instalaţiile proprii de comunicare, precum şi serviciile interne de poştă şi telecomunicaţii, în baza solicitărilor Ministerului Apărării Naţionale, adresate autorităţii competente române.

Art. 24. - Personalul statului trimiţător poate beneficia de serviciile de turism, în condiţii similare celor ale cetăţenilor români.

Art. 25. - (1) Personalul forţei, al componentei civile, precum şi membrii lor de familie pot obţine asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca şi personalul Ministerului Apărării Naţionale.

(2) Structurile locale din sistemul Ministerului Sănătăţii vor coopera cu autorităţile militare române şi ale statului trimiţător în vederea asigurării asistenţei medicale, sprijinindu-se reciproc în probleme de sănătate, în special în ceea ce priveşte controlul bolilor transmisibile, conform convenţiilor internaţionale.

Art. 26. - (1) În cazul în care stabilirea unor impozite în statul român depinde de reşedinţa sau de domiciliul contribuabilului, perioada în care un membru al forţei sau al componentei civile se află pe teritoriul României nu va fi considerată, pentru stabilirea impozitului respectiv, ca perioadă de reşedinţă sau ca antrenând o schimbare a reşedinţei ori a domiciliului.

(2) Pe durata şederii în România salariile şi indemnizaţiile plătite membrilor forţei şi ai componentei civile de către statul trimiţător sunt scutite de plata impozitelor.

Art. 27. - Activităţile generatoare de profit pot fi desfăşurate în România de către membrii forţei, ai componentei civile sau de membrii de familie ai acestora numai după obţinerea aprobărilor legale, urmând să fie supuse regimului de impozitare aplicabil în România.

Art. 28. - Ministerul Apărării Naţionale va pune la dispoziţie Ministerului de Interne, pe baza unui document bilateral, datele referitoare la personalul statului trimiţător, pentru ca acesta să poată lua măsurile necesare, atât pe timpul deplasării, cât şi în zona de dislocare a personalului respectiv, pentru a asigura securitatea circulaţiei, protecţia adecvată a tehnicii militare, echipamentului, proprietăţii, precum şi a documentelor şi informaţiilor personalului statului trimiţător.

Art. 29. - (1) În scopul prevenirii infracţiunilor la regimul vamal şi fiscal autorităţile române şi autorităţile militare ale statului trimiţător îşi vor acorda reciproc asistenţă în efectuarea anchetelor şi în strângerea probelor.

(2) Autorităţile militare ale statului trimiţător vor acorda tot sprijinul pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de autorităţile vamale sau fiscale române ori în numele acestor autorităţi să fie puse la dispoziţie autorităţilor respective.

(3) Autorităţile forţei vor acorda tot sprijinul pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor şi a penalităţilor datorate de membrii forţei sau ai componentei civile ori de membrii lor de familie.

(4) Vehiculele oficiale şi obiectele care aparţin forţei sau componentei civile, dar nu unui membru al unei asemenea forţe sau componente civile, reţinute de autorităţile române în legătură cu o încălcare a legilor sau reglementărilor vamale ori fiscale, vor fi restituite autorităţilor respectivei forţe.

CAPITOLUL IV
Folosirea forţei de muncă locale

Art. 30. - (1) Forţa poate angaja în serviciul său personal din rândul populaţiei civile locale, prin oficiile teritoriale ale forţei de muncă, prin încheierea unor contracte de muncă pe durată determinată sau a unor convenţii civile.

(2) Condiţiile de angajare, de muncă şi de protecţie socială, respectiv salariile şi drepturile conexe în condiţiile de protecţie a muncii, asigurărilor sociale şi de protecţie a şomerilor, precum şi obligaţiile pentru constituirea fondului de asigurări sociale, de pensii şi ajutor de şomaj vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia română în vigoare.

(3) Forţa este obligată la plata asigurărilor sociale ale personalului angajat, a contribuţiilor privind asigurarea medicală datorată instituţiilor de resort locale şi a sumelor datorate la buget pentru impozite pe salarii.

Art. 31. - Obligaţiile ce derivă în urma angajării unei forţe de muncă civile din România, pentru autorităţile militare ale statului trimiţător, sunt:

a) să se asigure că instalaţiile militare, construcţiile, echipamentele tehnice şi tehnologiile în care sau cu care îşi va desfăşura activitatea personalul angajat nu îl expun pe acesta la risc de accidentare sau intoxicare acută profesională;
b) să stabilească atribuţiile şi răspunderile ce revin angajaţilor în domeniul protecţiei muncii, corespunzător funcţiilor pe care urmează să le exercite;
c) să angajeze numai persoane care, în urma controlului medical şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o exercite;
d) să asigure pe cheltuială proprie mijloace individuale şi/sau colective de lucru şi protecţie, corespunzător riscurilor activităţii prestate, conform Normativului republican-cadru de acordare a echipamentului de protecţie şi de lucru;
e) să instruiască la angajare şi periodic personalul civil angajat cu privire la normele specifice de protecţie a muncii, adecvate activităţii prestate, în concordanţă cu prevederile contractului de muncă sau ale convenţiei de prestări de servicii;
f) să aibă în vedere angajarea personalului autorizat pentru exercitarea meseriilor şi profesiilor prevăzute în normele de protecţie a muncii.

Art. 32. - (1) În cazul accidentării unui angajat civil român în perimetrul bazei forţei, cercetarea cauzelor, a împrejurărilor şi stabilirea răspunderii, respectiv a măsurilor pentru prevenirea unor accidente similare, se vor efectua de către un reprezentant împuternicit al autorităţii române competente, împreună cu un reprezentant împuternicit al forţei.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) autorităţile militare ale statului trimiţător pot solicita ca împuternicitul acestora să fie un reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale - Inspecţia de Stat pentru Protecţia Muncii.

Art. 33. - Vătămarea sau intoxicarea acută profesională de către forţă a unor terţe persoane aparţinând statului român, ca urmare a unor acţiuni sau omisiuni produse în afara perimetrului acesteia şi în alte condiţii decât cele specifice punerii în aplicare a NATO-SOFA sau a acordului, va fi cercetată de statul român prin organele sale competente.

Art. 34. - (1) Atragerea răspunderii pentru acţiunile sau omisiunile care au avut ca efect vătămarea (accidentarea temporară, accidentarea cu urmări de invaliditate sau accidentarea mortală) ori intoxicarea acută profesională va fi comunicată autorităţii militare a statului trimiţător, în vederea localizării acesteia în structura organizatorică a forţei.

(2) Stingerea pretenţiilor părţii vătămate, persoană juridică sau fizică, se va realiza în conformitate cu prevederile cap. VII.

(3) În vederea stabilirii împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la vătămarea sau îmbolnăvirea profesională a unor persoane fizice ori a unor salariaţi ai persoanelor juridice, autorităţile militare ale statului trimiţător vor acorda tot sprijinul autorităţilor statului român pentru obţinerea probelor necesare în vederea elucidării cauzei.

CAPITOLUL V
Protecţia mediului

Art. 35. - Personalul statului trimiţător este obligat să respecte prevederile legislaţiei române în vigoare privind protecţia mediului înconjurător.

Art. 36. - (1) În România personalului statului trimiţător îi sunt interzise următoarele activităţi:

a) importul deşeurilor de orice natură;
b) degradarea terenurilor şi a culturilor agricole, precum şi a plantaţiilor vitipomicole;
c) utilizarea de pesticide fără aprobările legale;
d) vătămarea animalelor;
e) spălarea în apele naturale a autovehiculelor, utilajelor, precum şi a corpurilor care conţin uleiuri, combustibil lichid, lubrifianţi, substanţe periculoase ori pesticide;
f) incendierea miriştilor, stufului şi a vegetaţiei ierboase;
g) culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii;
h) introducerea în ţară a unor culturi de microorganisme, a unor plante şi animale vii, precum şi a unor produse de origine animală, fără acordul autorităţii centrale sau locale pentru protecţia fitosanitară, sanitar-veterinară sau, după caz, de protecţie a mediului;
i) executarea oricăror activităţi care ar putea avea impact asupra mediului, fără aprobările legale.

(2) Constatarea încălcării prevederilor alin. (1) revine organelor abilitate din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, precum şi din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Art. 37. - Pentru activităţile militare care se desfăşoară pe teritoriul României Ministerul Apărării Naţionale va asigura condiţiile necesare de protecţie a factorilor de mediu şi va realiza lucrările de refacere a mediului deteriorat.

CAPITOLUL VI
Jurisdicţia

Art. 38. - (1) În condiţiile stabilite de prezentul articol:

a) autorităţile competente ale statului român vor exercita jurisdicţia asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul României şi incriminate de legea română;
b) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul să exercite jurisdicţia penală sau competenţa disciplinară care le este conferită de legea statului trimiţător în privinţa persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
c) autorităţile competente ale statului român vor avea dreptul să îşi exercite jurisdicţia exclusivă asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea română, dar nu şi de legea statului trimiţător;
d) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul să îşi exercite jurisdicţia exclusivă asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat pentru infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimiţător, dar nu şi de legea română.

(2) În înţelesul prezentei legi, o infracţiune împotriva securităţii statului se referă la:

a) trădarea de patrie;
b) actele de diversiune, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretul de stat şi profesional ori la secrete privind siguranţa naţională.

Art. 39. - (1) În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul să îşi exercite, cu prioritate, jurisdicţia asupra unui membru al propriei forţe sau al componentei civile în ceea ce priveşte:

a) infracţiunile îndreptate numai împotriva proprietăţii sau securităţii statului trimiţător ori infracţiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietăţii unui alt membru al forţei ori al componentei civile a acestui stat ori unui membru de familie;
b) infracţiunile care decurg din orice faptă sau omisiune produsă în îndeplinirea îndatoririlor oficiale.

(2) În cazul oricărei alte infracţiuni autorităţile statului român vor avea dreptul să îşi exercite, cu prioritate, jurisdicţia.

(3) Dacă statul care are dreptul prioritar decide să nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autorităţile celuilalt stat de îndată ce va fi posibil. Autorităţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare cu bunăvoinţă cererea de renunţare la acest drept, formulată de autorităţile celuilalt stat, în cazul în care acest stat consideră că o astfel de renunţare este de importanţă deosebită.

(4) Prevederile prezentului capitol nu implică nici un drept pentru autorităţile militare ale statului trimiţător de a-şi exercita jurisdicţia asupra persoanelor care sunt cetăţeni ai statului român sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afara cazului în care aceştia sunt membri ai forţei statului trimiţător.

Art. 40. - Persoanele supuse legilor militare ale statului trimiţător se află sub incidenţa legislaţiei române pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială ori a ordinii şi liniştii publice, în condiţii similare cu militarii români.

Art. 41. - (1) Autorităţile militare ale statului trimiţător şi autorităţile statului român îşi vor acorda sprijin reciproc pentru reţinerea membrilor forţei, ai componentei sale civile sau a membrilor lor de familie aflaţi pe teritoriul român şi pentru predarea lor autorităţii care urmează să îşi exercite jurisdicţia, conform competenţelor stabilite.

(2) Autorităţile statului român vor notifica prompt autorităţilor militare ale statului trimiţător despre reţinerea oricărui membru al unei forţe, al componentei sale civile sau a unui membru de familie al acestuia.

(3) În cazul în care statul român urmează să îşi exercite jurisdicţia asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracţiuni, acesta va rămâne în custodia statului trimiţător până în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul român.

Art. 42. - (1) Autorităţile militare ale statului trimiţător şi ale statului român îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigaţiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor care au legătură cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi făcută cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le predă.

(2) Autorităţile părţilor contractante îşi vor notifica reciproc decizia luată în toate cazurile în care există drepturi concurente de exercitare a jurisdicţiei.

Art. 43. - (1) Atunci când la o misiune participă forţe ale mai multor părţi contractante la NATO-SOFA sau la acord şi un membru aparţinând uneia dintre aceste forţe a fost judecat, în conformitate cu prevederile de mai sus, de autorităţile competente române şi a fost condamnat, achitat sau graţiat, acesta nu va putea fi judecat din nou pentru aceeaşi faptă de autorităţile unei alte părţi contractante la NATO-SOFA sau la acord.

(2) În condiţiile alin. (1) autorităţile militare ale statului trimiţător vor putea sancţiona un membru al forţei pentru orice încălcare a regulilor de disciplină decurgând din fapta pentru care a fost judecat.

Art. 44. - Când un membru al forţei sau al componentei civile ori un membru de familie al acestuia este pus sub urmărire penală sub jurisdicţia statului român, el va avea dreptul:

a) la soluţionarea cu celeritate a cauzei;
b) să fie informat despre acuzaţiile concrete care i se aduc;
c) să fie confruntat cu martorii care îl acuză;
d) ca martorii care pot depune în favoarea sa să fie obligaţi să se prezinte în instanţă, dacă aceştia se află sub jurisdicţia statului român;
e) să aibă un apărător desemnat de el sau un apărător care să îi acorde asistenţă gratuită, în condiţiile legii;
f) să beneficieze de serviciile unui interpret competent;
g) să comunice cu reprezentantul guvernului statului trimiţător şi, atunci când regulile de procedură permit, acesta să poată fi prezent la proces.

Art. 45. - (1) Unităţile sau formaţiunile militare ale forţei, reglementar constituite, trebuie să asigure paza şi ordinea în toate taberele, aşezările sau în alte instalaţii pe care le ocupă, în conformitate cu acordurile încheiate cu statul român. Poliţia militară a forţei poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru menţinerea ordinii şi a securităţii în astfel de locuri.

(2) În afara acestor locuri poliţia militară a forţei va fi folosită numai pe baza înţelegerilor cu autorităţile statului român şi în colaborare cu acestea, în măsura în care sunt necesare intervenţii pentru a se menţine ordinea şi disciplina în rândul membrilor forţei.

CAPITOLUL VII
Daune, pretenţii

Art. 46. - (1) Statul român va renunţa la orice pretenţii împotriva statului trimiţător pentru pagube produse asupra oricărei proprietăţi care îi aparţine şi care este folosită de forţele sale terestre, maritime sau aeriene, dacă paguba:

a) a fost produsă de un membru al forţei sau al componentei civile a statului trimiţător în timpul executării misiunii speciale pe teritoriul României;
b) a fost produsă în urma utilizării oricărui vehicul, a oricărei nave sau aeronave care aparţine statului trimiţător şi este folosită de forţa sau componenta civilă a acestuia în timpul misiunii speciale în România, iar paguba a fost provocată unei proprietăţi a statului român, folosită în acelaşi scop.

(2) Statul român va renunţa la pretenţiile care decurg din operaţiuni de salvare maritimă, dacă nava sau încărcătura aparţine statului trimiţător şi a fost utilizată de forţa sau de componenta civilă a acestuia în timpul misiunii speciale desfăşurate pe teritoriul României.

Art. 47. - (1) În cazul unui prejudiciu cauzat în condiţiile prevăzute la art. 46, însă unei proprietăţi a statului român în afara celei folosite de forţele sale armate, situată pe teritoriul acestuia, problema răspunderii statului trimiţător, precum şi cuantumul despăgubirilor vor fi stabilite prin negocieri între autorităţile celor două state.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) statul român va renunţa la pretenţiile sale, dacă valoarea prejudiciului va fi mai mică decât echivalentul în lei a 1.000 dolari S.U.A.

Art. 48. - Fiecare parte contractantă va renunţa la toate pretenţiile sale faţă de oricare altă parte contractantă pentru rănirea sau decesul oricărui membru al forţelor sale armate, dacă acesta a acţionat în îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale.

Art. 49. - (1) Pretenţiile împotriva unor membri ai unei forţe sau ai unei componente civile, care decurg din fapte şi omisiuni care antrenează răspunderea autorului în România şi care nu au fost comise în timpul exercitării îndatoririlor oficiale, vor fi soluţionate astfel:

a) autorităţile statului român vor examina cererea de despăgubire, vor stabili într-un mod just şi echitabil despăgubirea datorată reclamantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, şi vor întocmi un raport fundamentat al cauzei;
b) raportul va fi trimis autorităţilor militare ale statului trimiţător, care vor decide fără întârziere dacă vor proceda la o despăgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, vor stabili cuantumul;
c) dacă o ofertă de despăgubire este făcută şi acceptată de către reclamant ca fiind o despăgubire integrală, autorităţile forţei vor face ele însele această plată şi vor informa autorităţile statului român despre decizia lor şi despre suma plătită;
d) dispoziţiile prezentului alineat nu afectează competenţa instanţelor de judecată ale statului român de a soluţiona o acţiune intentată împotriva unui membru al unei forţe sau al unei componente civile.

(2) Pretenţiile care decurg din folosirea neautorizată a oricărui vehicul al forţelor armate ale statului trimiţător vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), în afară de cazul în care forţa sau componenta civilă însăşi poartă răspunderea legală.

(3) În situaţia în care există un diferend în a se stabili dacă fapta care antrenează răspunderea sau dacă omisiunea imputabilă unui membru al forţei sau al componentei civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau în afara acestora, precum şi dacă utilizarea unui vehicul aparţinând forţei statului trimiţător a fost sau nu autorizată, diferendul va fi soluţionat prin negocieri între autorităţile competente ale celor două state.

Art. 50. - Statul trimiţător nu va putea invoca imunitatea faţă de jurisdicţia instanţelor judecătoreşti ale statului român pentru membrii forţei sau ai componentei sale civile, în ceea ce priveşte cauzele civile ce revin în competenţa acestor instanţe.

Art. 51. - (1) Pretenţiile, altele decât pretenţiile izvorâte din contracte şi cele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 46, 47 şi 48, care decurg din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forţe ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligaţiilor oficiale, sau din orice altă faptă, omisiune sau împrejurare pentru care este răspunzătoare o forţă sau o componentă civilă şi care cauzează pagube pe teritoriul statului român unor terţe părţi, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de statutul ori de naţionalitatea lor, altele decât cele aparţinând părţilor contractante, vor fi soluţionate de statul român în conformitate cu prevederile prezentului articol.

(2) Pretenţiile vor fi depuse, înregistrate şi soluţionate sau judecate în conformitate cu legile şi cu reglementările statului român, aplicabile pretenţiilor ce decurg din activităţile propriilor forţe armate.

(3) Instanţele române pot soluţiona orice asemenea pretenţii, iar plata sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească se va efectua de statul român în lei.

(4) O astfel de plată, convenită între părţi sau stabilită prin hotărâre judecătorească, este obligatorie, în ambele cazuri, pentru părţile implicate.

(5) Orice pretenţie soluţionată de statul român va fi comunicată statelor trimiţătoare interesate, împreună cu informaţii complete şi cu o propunere de împărţire a sumelor, în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) lit. a), b) şi c). În lipsa unui răspuns în termen de două luni, se va considera că împărţirea propusă a fost acceptată.

(6) Sumele necesare pentru soluţionarea pretenţiilor, în condiţiile prezentului articol şi ale art. 47, vor fi împărţite între părţile contractante astfel:

a) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma convenită ori stabilită de instanţa de judecată va fi suportată în proporţie de 25% în sarcina statului român şi în proporţie de 75% în sarcina statului trimiţător;
b) când sunt răspunzătoare mai multe state, suma convenită ori stabilită de instanţa de judecată va fi suportată în mod egal de aceste state; în situaţia în care statul român nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumătate din contribuţia fiecărui stat trimiţător;
c) când paguba a fost cauzată de forţele armate ale părţilor contractante şi nu este posibil să fie imputată în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forţe armate, suma convenită ori stabilită de instanţa de judecată va fi împărţită în mod egal între părţile contractante; în situaţia în care statul român nu este unul dintre statele ale căror forţe armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumătate din contribuţia fiecărui stat trimiţător;
d) semestrial, statul român va transmite statelor trimiţătoare interesate o situaţie privind sumele pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent, pentru fiecare caz în care a fost acceptată împărţirea procentuală propusă; situaţia va fi însoţită de o cerere de rambursare; rambursarea se va face, în cel mai scurt termen, în moneda statului român.

(7) Un membru al forţei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unei măsuri de executare silită a vreunei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva acestuia în statul român, într-o problemă decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale.

(8) Cu excepţia cazului în care dispoziţiile alin. (6) se aplică pretenţiilor la care se referă art. 47, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pretenţiilor în legătură cu navigaţia, cu exploatarea unei nave sau cu încărcarea, cu transportul sau descărcarea mărfurilor de pe nave, în afara celor decurgând din decesul sau rănirea unei persoane în privinţa cărora art. 48 nu este aplicabil.

Art. 52. - Autorităţile militare ale statului trimiţător şi ale statului român vor coopera pentru obţinerea probelor necesare unei soluţionări echitabile a pretenţiilor care interesează părţile în litigiu.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale

Art. 53. - (1) Autorităţile militare ale statului trimiţător au dreptul şi obligaţia de a dispune de corpul unui membru al forţei, al componentei civile sau al unui membru de familie al acestuia decedat în România, precum şi de bunurile sale proprietate personală.

(2) Nu vor fi efectuate autopsii asupra personalului statului trimiţător, decedat în România, fără acordul scris al autorităţilor militare ale acestui stat.

Art. 54. - Prezenţa unei forţe străine pe teritoriul României este supusă aprobărilor prevăzute de legislaţia română în vigoare.

Art. 55. - Dispoziţiile pentru detalierea statutului forţei, componentei civile sau a membrilor de familie ai acestora, aparţinând statelor părţi la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, sunt convenite prin acorduri speciale, care se încheie pentru fiecare misiune.

Art. 56. - (1) Autorităţile competente române şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu vor asigura îndeplinirea obligaţiilor ce revin României conform prezentei legi.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin din prezenta lege Ministerul Apărării Naţionale colaborează şi cu alte autorităţi publice sau cu agenţi economici din zonele în care se desfăşoară exerciţiile şi aplicaţiile militare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
BOGDAN NICULESCU-DUVĂZ

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 24 aprilie 2000.
Nr. 61.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 20:17

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.