CAPITOLUL II
Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional

Art. 2. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 3. - (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 4. - Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Art. 5. - Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 6. - (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.

Art. 7. - Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Art. 8. - Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 9. - Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 10. - Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.

Art. 11. - (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Art. 12. - (1) Se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, 3 şi 5, dacă persoana care le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un grup de cel puţin 3 persoane, cu structuri determinate şi care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte şi al obţinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.

(2) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevăzute la art. 4, 6, 7, 9 şi 11, dacă au fost săvârşite în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 13. - (1) Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 2-7, la art. 9 şi 10 se pedepseşte.

(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).

Art. 14. - Cu privire la infracţiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii:

Art. 15. - Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.

Art. 16. - Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 17. - (1) Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

(2) Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1).

Art. 18. - (1) Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.

(2) Sunt exceptate de la distrugere:

(3) Distrugerea drogurilor se efectuează periodic, prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de către o comisie formată din câte un reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, al Ministerului Sănătăţii - Direcţia farmaceutică, al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, un specialist din cadrul formaţiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliţiei şi gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiaşi unităţi.

Art. 19. - În cazul în care un toxicoman este condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

CAPITOLUL III
Dispoziţii procedurale

Art. 20. - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate autoriza, la solicitarea instituţiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor.

Art. 21. - (1) Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege.

(2) Autorizarea este dată în formă scrisă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.

Art. 22. - (1) Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi.

(2) Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probă.

Art. 23. - (1) Când sunt indicii temeinice că o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii sau informatice, organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces pe o perioadă determinată la aceste sisteme şi să le supravegheze.

(2) Dispoziţiile art. 911-915 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Art. 24. - Percheziţia se poate efectua în locurile în care sunt indicii că s-a comis ori că se pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală.

Art. 25. - (1) În cazul în care există indicii temeinice că o persoană transportă droguri ascunse în corpul său, pe baza consimţământului scris, organul de urmărire penală dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării acestora. În caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va menţiona şi unitatea medicală ce urmează să efectueze aceste investigaţii medicale.

(2) Actele consemnând rezultatul investigaţiilor medicale, precum şi cele privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndată procurorului sau, după caz, organului de urmărire penală care le-a solicitat.

Art. 26. - Formaţiunea centrală de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliţiei este unica formaţiune care coordonează şi centralizează toate datele care vizează drogurile, substanţele chimice esenţiale, precursorii şi inhalanţii chimici toxici.

CAPITOLUL IV
Măsuri împotriva consumului ilicit de droguri

Art. 27. - (1) Consumul ilicit de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe teritoriul României.

(2) Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional este supusă, după caz, uneia dintre următoarele măsuri: cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) sunt dispuse de una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, pe baza unei expertize medico-legale.

(4) Decizia unităţii medicale poate fi atacată cu plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea medicală.

(5) Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu recurs.

Art. 28. - (1) Cura de dezintoxicare se realizează în regim de spitalizare în una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, care sunt obligate să verifice periodic oportunitatea continuării curei.

(2) Când nu este necesară cura de dezintoxicare, persoana este supusă supravegherii medicale într-o unitate medicală, publică sau privată, dintre cele stabilite de Ministerul Sănătăţii, care aplică măsurile medicale necesare, ţinând seama de starea de sănătate a persoanei, de personalitatea acesteia şi de mediul social din care provine.

(3) Supravegherea medicală este asigurată în mod continuu sau temporar de o unitate dintre cele prevăzute la alin. (2), împreună cu o familie, o persoană sau o colectivitate, care prezintă aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.

(4) Cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medicală, precum şi de efectuarea expertizei medico-legale sunt suportate de stat şi, în funcţie de posibilităţile materiale, de către persoana în cauză, de familie sau de un organism privat, în condiţiile stabilite printr-un ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului finanţelor.

(5) Ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii vor stabili printr-un ordin comun măsurile medicale şi educative care vor fi aplicate toxicomanilor în penitenciare.

Art. 29. - (1) Toxicomanii care se prezintă din proprie iniţiativă la o unitate medicală specializată sau la un dispensar, pentru a beneficia de tratament, pot cere confidenţialitate.

(2) Toxicomanii care au beneficiat de un tratament în condiţiile prevăzute la alin. (1) primesc, la cererea lor, câte un certificat nominal, în care se vor menţiona unitatea emitentă, datele de identificare a persoanei în cauză, durata şi obiectul tratamentului, starea sănătăţii la terminarea sau la întreruperea tratamentului.

Art. 30. - Orice persoană care are cunoştinţă despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, care va proceda conform legii.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 31. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Sănătăţii, cu avizul Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Finanţelor, va emite Regulamentul pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 32. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 312 din Codul penal, în ceea ce priveşte produsele sau substanţele stupefiante, precum şi alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE LUPU

Bucureşti, 26 iulie 2000.
Nr. 143.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.