DECIZIE nr.125 din 29 iunie 2000
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 393/23 aug. 2000

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurenţiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Marin Istrati în Dosarul nr. 438/1999 al Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că, prin Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată în alt dosar. Se mai arată că, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concluziile puse sunt de respingere a excepţiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 438/1999, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marin Istrati în acel dosar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 146 din Codul penal sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (9), art. 123 şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că, în condiţiile unei creşteri continue a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei, prevăzută în art. 146 din Codul penal, care determină înţelesul agravantei „consecinţe deosebit de grave”, nu mai reprezintă o valoare constantă în funcţie de care să se impună un regim sancţionator mai sever.
Tribunalul Vaslui, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată.
Deşi dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu mai sunt de actualitate,
având în vedere rata inflaţiei şi declinul economiei româneşti, acestea nu încalcă, totuşi, nici una dintre prevederile constituţionale menţionate de autorul excepţiei.
Art. 1 alin. (3) din Constituţie se referă la principiile generale ale statului de drept, art. 23 alin. (9) se referă la legalitatea pedepsei, art. 123 se referă la înfăptuirea justiţiei, iar art. 150 conţine dispoziţii privind conflictul temporal de legi. Deşi criteriul folosit de legiuitor de a fixa o limită, de la care se apreciază că o faptă a produs consecinţe deosebit de grave, nu este cel mai potrivit, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei şi a unei deprecieri accentuate a monedei naţionale, aceasta nu înseamnă că prevederile art. 146 din Codul penal contravin acelor dispoziţii ale Constituţiei invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu sunt de natură a încălca vreunul dintre textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. După cum rezultă din prevederile art. 146 din Codul penal, legiuitorul a prevăzut două criterii pentru stabilirea consecinţelor deosebit de grave produse prin infracţiunile contra patrimoniului, unul fiind valoarea pagubei materiale produse, iar celălalt constând în perturbarea deosebit de gravă a activităţii uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal sau a altei persoane juridice sau fizice, cauzate prin infracţiune. Faţă de noile realităţi economice, Guvernul apreciază că, deşi nu se poate trage concluzia că dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt neconstituţionale, totuşi actualul criteriu de evaluare a consecinţelor deosebit de grave, în funcţie de producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, este necesar să fie reapreciat. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, arătându-se c㠄în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei, prevăzută la art. 146 din Codul penal, care defineşte agravanta „consecinţe deosebit de grave”, nu mai reprezintă o valoare fixă faţă de care se impune un regim sancţionator mai sever”. Guvernul mai arată că, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat că, „potrivit competenţei sale stabilite prin art. 144 din Constituţie, dar şi prin Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”, precizându-se totodată că ea „nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal”. În concluzie, Guvernul arată că, deşi modificarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizări a pedepselor şi pentru satisfacerea cerinţelor de practică judiciară, aceste dispoziţii nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 146 din Codul penal, care au următorul conţinut: „Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”.
Prevederile constituţionale care, în opinia autorului excepţiei, ar fi încălcate de textul criticat sunt următoarele:
- Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”;
- Art. 23 alin. (9): „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.”;
- Art. 123: „(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.”;
- Art. 150 alin. (1): „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, Curtea constată că a fost sesizată în mai multe rânduri cu excepţii privind acest text de lege, asupra căruia s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999, şi Decizia nr.140 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.540 din 4 noiembrie 1999. Prin toate deciziile pronunţate în această materie, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, statuând că acestea nu sunt contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei şi nici prevederilor cuprinse în pactele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Totodată, prin Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, Curtea Constituţională a reţinut c㠄în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146, care defineşte agravanta consecinţe deosebit de grave, nu mai reprezintă o valoare fixă faţă de care se impune un regim sancţionator mai sever”.
Dar aceasta nu poate duce la concluzia că dispoziţia legală criticată ar fi în contradicţie cu art. 24 din Constituţie. Într-adevăr, Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale stabilite prin art. 144 din Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Aşa fiind, întrucât ea nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal, argumentele prezentate în acest sens nu pot fi reţinute.
Atât soluţiile pronunţate prin deciziile anterioare privitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, cât şi considerentele pe care se întemeiază acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Întrucât nu există elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă.
La această soluţie conduce, de altfel, şi constatarea împrejurării că textele constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Marin Istrati în Dosarul nr. 438/1999 al Tribunalului Vaslui.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu

Joi, 24 septembrie 2026, 15:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.