DECIZIE nr.191 din 12 octombrie 2000
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 665/16 dec. 2000

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Clement Mihăilă în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecătoriei Răducăneni, judeţul Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile: Clement Mihăilă, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Iaşi şi Societatea Comercial㠄Varclacs”-S.R.L.
Iaşi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevăd obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul în care prin infracţiune s-a produs o pagubă uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului reţine: Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.113/1999, Judecătoria Răducăneni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Clement Mihăilă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul ei susţine că dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, prin instituirea obligativităţii luării măsurii asigurătorii în cazul în care prin infracţiune s-a adus o pagubă uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire dacă este sau nu parte civilă constituită, încalcă principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arată că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale au fost declarate neconstituţionale acele dispoziţii legale care prevedeau condiţii diferite pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (din oficiu sau doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate) în funcţie de titularul dreptului de proprietate lezat prin infracţiune, evocându-se în acest sens deciziile nr. 177/1998, nr. 5/1999 şi nr. 165/1999. Se mai invocă în susţinerea excepţiei şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 80/1999, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3, precum şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la pornirea şi la exercitarea din oficiu a acţiunii civile atunci când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, chiar dacă aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Judecătoria Răducăneni, exprimându-şi opinia, pentru identitate de motiv cu cele susţinute de autorul excepţiei şi bazându-se pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 80 din 20 mai 1999, apreciază că excepţia ridicată este întemeiată în parte. Precizează totodată că în speţă măsura asigurătorie a fost dispusă la cererea părţii civile, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Iaşi, pentru acoperirea pagubei estimate la peste 63 de milioane lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât, „Raportând art. 163 alin. 6 lit. a) la art. 41 alin. (2) din Constituţie, se constată că, într-adevăr, nu se protejează în mod echitabil proprietatea privată, atâta timp cât se pot institui măsuri asigurătorii chiar şi în cazul în care una dintre unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal nu s-a constituit ca parte civilă”. În acest sens se invocă Decizia nr.80/1999 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală cu privire la exercitarea din oficiu a acţiunii civile şi la dispunerea din oficiu a reparării pagubei suferite de vreuna dintre unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, şi se conchide c㠄În urma acestei decizii dispoziţiile din Codul de procedură penală trebuie interpretate în sensul că şi unitatea păgubită trebuie să se constituie ca parte civilă şi, atunci când este interesată, să solicite organelor judiciare instituirea măsurilor asigurătorii”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:
a) în cazul în care prin infracţiune s-a adus o pagubă uneia din unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire, dacă este sau nu parte civilă constituită;”.
Autorul excepţiei consideră că acest text contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care prevăd: „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”
Curtea constată că în cauză este incidentă doar prima teză a normei constituţionale citate. Analizând argumentele invocate de autorul excepţiei în lumina acestui text constituţional, Curtea reţine că luarea diferenţiată a măsurii asigurătorii, în vederea reparării pagubei cauzate prin infracţiune unei persoane fizice sau juridice în funcţie de persoana păgubită prin infracţiune, în mod obligatoriu şi din oficiu sau doar la cererea părţii civile, aşa cum dispune art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, reprezintă o ocrotire diferenţiată, discriminatorie a proprietăţii private, contrară prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie.
În acelaşi sens, dar cu referire la condiţiile cerute de Codul penal pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul unor infracţiuni contra patrimoniului, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 24 februarie 1999, a statuat că stabilirea de condiţii diferite, în funcţie de titularul proprietăţii private, înseamnă o ocrotire discriminatorie a acestei proprietăţi şi, prin urmare, dispoziţiile legale respective sunt neconstituţionale. Aceleaşi motive de neconstituţionalitate au fost reţinute şi în Decizia nr.5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 5 martie 1999.
Luarea măsurii asigurătorii, indiferent dacă este sau nu constituită parte civilă, reprezintă un act de exercitare din oficiu a acţiunii civile, posibilitate prevăzută anterior la art. 17 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, dispoziţii legale constatate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.333 din 14 iulie 1999.
Considerentele ce au stat la baza soluţiilor anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, dar cu referire la alte dispoziţii legale, sunt valabile şi în prezenta cauză, astfel că excepţia urmează să fie admisă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Clement Mihăilă în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecătoriei Răducăneni, judeţul Iaşi.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2000.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:34

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.