DECIZIE nr.69 din 15 aprilie 1997
referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 158/16 iul. 1997

Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 129 din 24 octombrie 1996.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 aprilie 1997, în prezenţa reprezentantului recurentului şi în lipsa celeilalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 8 aprilie 1997 şi apoi pentru data de 15 aprilie 1997.

CURTEA ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr.129 din 24 octombrie 1996 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, cât priveşte limitarea dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că parte interesată, în temeiul art. 128 din Constituţie, este nu numai inculpatul arestat în cauză, ci şi inculpatul judecat în stare de libertate sau cel arestat în altă cauză şi deci au dreptul de a face recurs împotriva hotărârii de desesizare, după cum au acest drept şi alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o astfel de hotărâre.
Împotriva Deciziei nr.129 din 24 octombrie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Prin motivele de recurs formulate, invocându-se dispoziţiile constituţionale ale art. 128 şi 49, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se arată că excepţia instituită prin art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală se înscrie în rândul regulilor derogatorii legitimate legal. Restrângerea exerciţiului căii de atac la procuror şi la inculpatul arestat este justificată, întrucât aceştia sunt singurii subiecţi procesuali în special legitim interesaţi să atace hotărârea de desesizare şi restituirea cauzei procurorului pentru a dispune efectuarea urmăririi penale de către organul competent. Inculpatul are acest drept doar în cazul în care este arestat pentru că restituirea cauzei ar duce fără temei la prelungirea arestării.

CURTEA ,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constată următoarele:
Recursul declarat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 129 din 24 octombrie 1996 este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Prin motivele de recurs formulate, se susţine că art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravine art. 128 şi art. 49 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Decizia recurată, analizând constituţionalitatea art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, a reţinut că dispoziţiile art. 128 din Constituţie, care prevăd c㠄împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, garantează dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac în condiţiile legii. Aşa fiind, în mod corect prin Decizia nr.129 din 24 octombrie 1996 s-a statuat că, întrucât şi inculpatul nearestat are interes legitim, este îndreptăţit să exercite calea de atac împotriva hotărârii de desesizare, pronunţată de instanţa de judecată. Soluţia se impune şi în temeiul principiului egalităţii părţilor şi al echivalenţei armelor, care trebuie să guverneze un proces echitabil, pe toată durata desfăşurării sale.
Argumentele din recurs, ce se întemeiază pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, urmează a fi înlăturate, întrucât, în mod judicios, decizia recurată analizează excepţia de neconstituţionalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală şi prin raportare la aceste dispoziţii legale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 129 din 24 octombrie 1996.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa din 15 aprilie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Joi, 24 septembrie 2026, 01:54

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.