DECIZIE nr.247 din 23 noiembrie 2000
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 97/26 feb. 2001

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.
La apelul nominal a răspuns avocat Constantin Oprea, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, precum şi părţile: Ionel Vasilescu, Gheorghe Ştefănescu şi Gheorghe Popescu, lipsind celelalte părţi: Primăria Oraşului Costeşti, Societatea Comercial㠄Nuclear Montaj” - S.A. Bucureşti, Ion Soroiu şi Trandafir Ionescu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, susţinând că, astfel cum rezultă şi din punctul de vedere al Guvernului, modificarea art. 146 din Codul penal este o necesitate. În speţă prejudiciul este apropiat sumei de 50.000.000 lei, iar această sumă nu mai are în prezent aceeaşi valoare cu cea existentă la data modificării Codului penal. Pe de altă parte, judecătorul nu poate eluda dispoziţiile art. 146 din Codul penal. De aceea se consideră că acest text trebuie declarat neconstituţional pentru ca organul legislativ să îl modifice.
Părţile civile Ionel Vasilescu, Gheorghe Ştefănescu şi Gheorghe Popescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal şi continuarea judecării cauzei privind pe autorul excepţiei la instanţa de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că limita valorică impusă de art. 146 din Codul penal nu mai corespunde realităţii actuale, modificarea acesteia constituind însă o problemă de legiferare ce intră în competenţa Parlamentului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.510/1999 Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac într-o cauză penală având ca obiect judecarea autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 215, 246 şi 292 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, reţinând ca agravantă producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, considerat㠄consecinţe deosebit de grave”, duce la aplicabilitatea unei pedepse extrem de severe pentru inculpat, ceea ce reprezintă o îngrădire a dreptului la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, restrângere care, potrivit art. 49 din Constituţie, poate interveni numai „dacă se impune apărarea desfăşurării instrucţiei penale, însă această restrângere trebuie să fie proporţională cu situaţia care a generat-o”. Or, consideră autorul excepţiei, textul menţionat nu mai este de actualitate, în prezent el devenind „ilegal”, întrucât moneda naţională s-a devalorizat mult de la data stabilirii limitei valorice de 50.000.000 lei, prin art. 146 din Codul penal, în anul 1996.
Tribunalul Argeş - Secţia penală, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 146 din Codul penal „nu contravin dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului” şi „nici nu reprezintă o limitare neconstituţională a posibilităţii magistratului de a realiza o justă individualizare a sancţiunii penale”. În acest sens instanţa face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. De asemenea, instanţa, deşi arată că limita valorică indicată de art. 146 din Codul penal „este de natură să creeze o situaţie disproporţionată”, în sensul că impune un regim sancţionator mai sever pentru săvârşirea unor fapte penale, regim care nu este corelat cu situaţia de fapt avută în vedere la momentul săvârşirii acestor fapte sau la momentul la care se soluţionează litigiul, consideră totuşi că aceasta este o problemă care trebuie rezolvată prin intervenţia legiuitorului, în sensul modificării legii penale, dar care nu reprezintă un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că, deşi „modificarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizări a pedepselor, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor practicii judiciare”, aceste dispoziţii „nu contravin art. 24 alin. (1) şi art. 49 alin. (2) din Constituţie”. În esenţă, Guvernul consideră că textul art. 146 din Codul penal nu îngrădeşte dreptul la apărare şi nici nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Dispoziţia art. 146 din Codul penal are, potrivit opiniei Guvernului, un „caracter explicativ prin aceea că lămureşte înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, normă necesară, întrucât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul unor infracţiuni, cu ajutorul căruia instanţele judecătoreşti pot stabili gravitatea consecinţelor produse prin aceste infracţiuni”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 146 din Codul penal, având următorul conţinut: „Prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”
Acest text contravine, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor art. 24 şi 49 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:
- Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;
- Art. 49: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
Autorul excepţiei îşi motivează critica de neconstituţionalitate, susţinând că textul art. 146 nu mai este de actualitate, „în prezent el devenind ilegal, întrucât leul s-a devalorizat mult de la data stabilirii valorii de 50.000.000 lei”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu au o altă semnificaţie decât aceea de a explica sensul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, folosită în textul mai multor alte dispoziţii din partea specială a Codului penal, între care şi pentru una dintre infracţiunile pentru care autorul excepţiei este trimis în judecată. Deşi prin această prevedere este stabilită o sumă a cărei depăşire a valorii prejudiciului produs prin infracţiune atrage o pedeapsă mai gravă, în nici un caz nu se poate considera că prin aceasta se restrânge dreptul la apărare al inculpatului, prevăzut la art. 24 din Constituţie. Cel în cauză poate să îşi angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, ca şi în cazul tuturor celorlalte infracţiuni, şi poate, de asemenea, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, precum şi să exercite căile de atac prevăzute de lege, să formuleze cereri în faţa instanţelor etc. Totodată nu poate fi reţinută nici critica referitoare la restrângerea vreunui alt drept sau vreunei alte libertăţi, atâta timp cât textul art. 146 nu prevede o asemenea restrângere care, de altfel, nu este realizată nici prin celelalte texte din partea specială a Codului penal care includ expresia „consecinţe deosebit de grave”, expresie al cărei sens este explicat de art. 146.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că dispoziţiile art. 146 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat conform art. 144 lit. c) din Constituţie. În mod constant, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că, într-adevăr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146, care defineşte agravanta „consecinţe deosebit de grave”, nu mai reprezintă o valoare fixă în raport cu care se impune un regim sancţionator mai sever; pe de altă parte, în ceea ce priveşte rezolvarea acestei situaţii, Curtea a reţinut că modificarea conţinutului acestei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative. În acelaşi timp Curtea a stabilit că textul de lege respectiv nu contravine dispoziţiilor constituţionale, respingând ca fiind neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 146 din Codul penal. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999; Decizia nr.77 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.323 din 6 iulie 1999; Decizia nr.125 din 29 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.393 din 23 august 2000.
De altfel prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.594 din 22 noiembrie 2000, textul art. 146 a fost modificat, dându-i-se următorul conţinut: „Prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 15:44

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.