DECIZIE nr.57 din 22 februarie 2001
privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.146 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 125/13 mar. 2001

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stângu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent

-şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrică în Dosarul nr. 9.377/1999 al Tribunalului Olt - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, precum şi Regia Autonomă a Îmbunătăţirilor Funciare - Sucursala Olt - Sistemul Corabia, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta nu este motivată, fiind astfel încălcate prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora sesizările de neconstituţionalitate trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.377/1999, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrică prin apărător.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece prejudiciul cauzat părţii civile „este mai mare de 50.000.000 lei, respectiv 996.030.000 lei”, neindicându-se însă vreo dispoziţie constituţională sau vreun principiu constituţional care ar fi fost încălcat prin dispoziţia legală criticată.
Tribunalul Olt - Secţia penală, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în esenţă, pentru următoarele motive: legitimitatea constituţională a unor prevederi legale se constată, în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, prin raportare la dispoziţiile sau la principiile Constituţiei. „În acest sens, indicarea temeiului constituţional al contestării prezumţiei de constituţionalitate a legii atacate este o cerinţă a obligaţiei de motivare prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.” În speţă sesizarea este inadmisibilă, întrucât nu indică temeiul constituţional invocat, în raport cu care să fie examinate dispoziţiile art. 146 din Codul penal. Obligaţia de motivare are un caracter imperativ, fiind o condiţie de validitate a sesizării.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia nu este întemeiată, arătând că primul criteriu de evaluare a caracterului deosebit de grav al infracţiunilor contra patrimoniului „îl constituie producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, iar cel de al doilea criteriu se referă la producerea unei perturbări grave aduse activităţii instituţiilor sau unităţilor prevăzute de art. 145 din Codul penal”. Se mai arată că aceste criterii nu contravin nici unei prevederi constituţionale, însă se menţionează că datorită scăderii valorii monedei naţionale s-a ajuns la o situaţie inacceptabilă, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile contra patrimoniului, prin care s-a produs o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei, sunt prea grave faţă de pericolul social al acestor infracţiuni. Este invocată Decizia nr.83/1997 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că excede competenţei Curţii posibilitatea de a modifica sau de a completa prevederile legale supuse controlului. Această atribuţie aparţine exclusiv legiuitorului, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că, pentru ca această reglementare să răspundă realităţii vieţii social-economice, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, prin care s-a prevăzut că prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege „o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei”. În final se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei.
Tribunalul Olt - Secţia penală, prin Adresa nr. 9.377/1999, în scopul soluţionării cauzei, a solicitat în mod repetat restituirea dosarului de fond, solicitare care se întemeiază pe cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate, formulată de autorii acesteia.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), ale art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

1. Analizând cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate, formulată în faţa instanţei de judecată de autorii acesteia la data de 5 decembrie 2000, aşadar ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Curtea urmează să o respingă, în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale (aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 4 noiembrie 1997 a Plenului Curţii Constituţionale şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.308 din 12 noiembrie 1997), text potrivit căruia: „O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.” Această reglementare face aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora: „Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.”

2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii sale, Curtea constată că, astfel cum rezultă din conţinutul încheierii de sesizare, autorii acesteia nu indică în nici un fel motivele criticii de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivată. Coroborând aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Aşa fiind, neindicarea de către autorul unei excepţii a normei constituţionale pentru care consideră că textul criticat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar însemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel sub acest aspect un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil atâta timp cât controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.

În sensul celor arătate Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în practica sa jurisdicţională, de exemplu prin Decizia nr.341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr.49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.222 din 20 mai 1999.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrică în Dosarul nr. 9.377/1999 al Tribunalului Olt - Secţia penală.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent-şef,
Claudia Miu

Vineri, 25 septembrie 2026, 09:38

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.