Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - România aderă la Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961. Depunerea instrumentului de aderare va fi însoţită de următoarele declaraţii:

1. În ceea ce priveşte paragraful 3 al art. 5:

România nu va aplica criteriul fixării.

2. În ceea ce priveşte paragraful 2 al art. 6:

România nu va proteja emisiunile de radio şi televiziune decât dacă sediul social al organismului de radiodifuziune este situat într-un alt stat contractant şi dacă emisiunea a fost difuzată de un organism emiţător situat pe teritoriul aceluiaşi stat contractant.

3. În ceea ce priveşte pct. (iii) şi (iv) ale alin. a) din paragraful 1 al art. 16:

(iii) România nu va aplica nici una dintre dispoziţiile art. 12, în privinţa fonogramelor al căror producător nu este resortisant al unui stat contractant.

(iv) Pentru producătorii de fonograme, resortisanţi ai unui alt stat contractant, întinderea şi durata protecţiei prevăzute la acest articol vor fi limitate la cele ale protecţiei pe care acest din urmă stat contractant le acordă fonogramelor fixate pentru prima oară de către un resortisant al României.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 10 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN

Bucureşti, 8 aprilie 1998.
Nr. 76.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.