LEGE nr.123 din 2 aprilie 2001
privind regimul străinilor în România

Textul actului publicat în M.Of. nr. 168/3 apr. 2001

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) În sensul prezentei legi prin străin se înţelege persoana fără cetăţenie română.

(2) Dovada cetăţeniei străine se face cu paşaportul sau cu alt document de identitate emis de statul al cărui cetăţean este străinul. În cazul persoanei fără cetăţenie dovada identităţii şi a calităţii de apatrid se face cu paşaportul sau cu alt document emis de statul în care acesta îşi are domiciliul.

Art. 2. - (1) În România străinii se bucură de protecţia generală a persoanei şi a averii, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte.

(2) Străinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.

(3) De asemenea, străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri dintre cele prevăzute la alin. (2).

Art. 3. - Pe timpul şederii în România străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia română.

CAPITOLUL II
Intrarea, şederea şi ieşirea străinilor

SECŢIUNEA 1
Intrarea străinilor

Art. 4. - Străinii pot intra în România în scop oficial, pentru afaceri, pentru activităţi de presă, pentru angajare în muncă sau pentru studii, ca turişti, în tranzit ori în alte interese, în condiţiile prezentei legi.

Art. 5. - (1) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sunt recunoscute sau acceptate de statul român, precum şi a vizei române, dacă prin înţelegeri internaţionale nu s-a convenit altfel.

(2) Guvernul poate stabili prin hotărâre exceptarea unilaterală a cetăţenilor unor state de la obligativitatea vizelor.

(3) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de control pentru trecerea frontierei de stat deschis traficului internaţional.

(4) Trecerea frontierei de stat române de către străini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi statele vecine.

Art. 6. - (1) Viza română se acordă, la cerere, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

(2) În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat viza română se poate acorda, cu titlu de excepţie, prin reciprocitate şi pe perioade determinate, în condiţiile stabilite prin instrucţiuni comune ale Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului de Interne.

(3) Guvernul poate hotărî în mod unilateral desfiinţarea sau obţinerea vizei române de către cetăţenii unor state în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

(4) În funcţie de scopul călătoriei viza poate fi: diplomatică, de serviciu, simplă sau de tranzit.

(5) Viza se acordă după cum urmează:
a) viza diplomatică şi viza de serviciu: de către Ministerul Afacerilor Externe, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României;
b) viza simplă şi viza de tranzit: de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Interne.

(6) Viza simplă se acordă pentru afaceri, pentru activităţi de presă, pentru angajare în muncă sau pentru studii, în scop turistic, vizită ori în alte interese, în condiţiile prezentei legi.

(7) Condiţiile de acordare a vizelor se stabilesc prin instrucţiuni comune de către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne şi Ministerul Finanţelor Publice.

(8) Sunt exceptaţi de la obţinerea vizei cetăţenii statelor cu care România a încheiat înţelegeri de desfiinţare a vizelor.

Art. 7. - (1) Persoanele care au cetăţenia mai multor state se încadrează în regimul de vize stabilit pentru cetăţenii statului care a emis paşaportul prezentat la intrarea în ţară.

(2) Persoanele care au şi cetăţenia română vor fi tratate pe teritoriul României în această calitate, dacă o dovedesc cu documente corespunzătoare, chiar dacă au intrat în ţară cu paşapoarte eliberate de autorităţile altor state.

Art. 8. - (1) Acordarea vizei pentru angajare în muncă, studii, activităţi didactice, stagii de documentare, activităţi în domeniul cultelor, umanitare sau în alte domenii se poate face numai după prezentarea avizului, în scris, după caz, al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Sănătăţii şi Familiei ori Ministerului Culturii şi Cultelor sau al altor ministere ori instituţii centrale şi locale interesate.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cetăţenilor străini exceptaţi de la obligaţia obţinerii vizei.

Art. 9. - (1) Vizele dau dreptul de şedere pe teritoriul României pentru următoarele perioade:
a) pe perioadele stabilite prin înţelegeri bilaterale cu alte state sau în condiţii de reciprocitate, în cazul vizelor diplomatice şi de serviciu;
b) până la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţară pe noi perioade de până la 6 luni, în cazul vizelor simple pentru angajare în muncă, afaceri, activităţi didactice, stagii de documentare, activităţi în domeniul cultelor sau umanitar, activităţi de presă ori pentru alte activităţi care nu contravin legilor române;
c) până la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţară pe noi perioade de până la un an, în cazul vizei simple pentru studii;
d) până la 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţară pentru o perioadă de încă 60 de zile, în cazul vizei simple pentru turism, vizită ori în alt interes personal;
e) 3 zile de la data intrării în România, în cazul vizei de tranzit.

(2) Soţului şi copiilor minori ai străinului, a căror şedere în România se prelungeşte în condiţiile prezentei legi, li se poate prelungi viza de şedere pe perioada corespunzătoare celei acordate soţului, respectiv părintelui. În situaţia copiilor minori prelungirea vizei de şedere se face numai în baza acordului ambilor soţi, autentificat în condiţiile legii.

Art. 10. - (1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizelor diplomatice şi de serviciu pentru membrii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare se face de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile stabilite prin înţelegeri bilaterale sau pe bază de reciprocitate.

(2) Durata de valabilitate a celorlalte categorii de vize poate fi prelungită succesiv de către organele competente ale Ministerului de Interne, pentru perioade corespunzătoare motivelor care justifică solicitarea, cu condiţia ca străinul să facă dovada că are mijloace materiale de întreţinere într-un cuantum stabilit prin normele metodologice prevăzute la art. 54 alin. (2).

(3) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei nu poate depăşi termenul de valabilitate a documentului de călătorie.

(4) Viza de tranzit nu se prelungeşte.

(5) Pe bază de reciprocitate pot fi acordate vize pentru perioade mai mari de un an. Misiunile diplomatice şi oficiile consulare române pot acorda vize care să depăşească termenul de 30 de zile, în condiţii de reciprocitate.

(6) În situaţii motivate, care împiedică străinul, independent de voinţa lui, să respecte termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. e), acestuia i se poate acorda viză simplă pentru interes personal, valabilă până la dispariţia cauzelor care îl împiedică să părăsească teritoriul României.

Art. 11. - Viza română poate fi refuzată străinului în următoarele cazuri:
a) a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol siguranţa naţională, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
b) a fost expulzat, returnat, i s-a limitat, i s-a întrerupt sau i s-a ridicat dreptul de şedere în România ori a fost declarat indezirabil;
c) nu face dovada că are mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România;
d) a săvârşit infracţiuni în perioada altor şederi în România ori a încălcat reglementările vamale sau pe cele privind trecerea frontierei de stat;
e) intenţionează să tranziteze teritoriul României şi nu posedă vizele de intrare ale ţării de destinaţie şi ale celorlalte state ale căror teritorii urmează să le mai tranziteze, în cazul în care acestea sunt necesare, ori posedă aceste vize, dar există indicii temeinice că intenţionează să rămână pe teritoriul României;
f) suferă de boli care pun în pericol sănătatea publică;
g) a introdus sau a încercat să introducă ilegal în România alţi străini;
h) a încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei.

Art. 12. - Intrarea în România poate fi refuzată străinului care posedă viza de intrare atunci când, de la acordarea vizei până la prezentarea pentru intrare, s-a stabilit că se încadrează în unul dintre cazurile prevăzute la art. 11.

Art. 13. - (1) Se interzice aducerea în România de către companiile de transport a străinilor care nu posedă documente valabile de trecere a frontierei de stat sau care nu îndeplinesc condiţiile privind viza.

(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1) compania de transport respectivă este obligată să asigure şi să suporte transportul străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinul îl acceptă şi unde este acceptat, precum şi cazarea şi întreţinerea acestuia.

Art. 14. - (1) Străinilor posesori de paşapoarte simple, provenind din unul dintre statele cunoscute cu tendinţe de emigrare, li se poate acorda viza de intrare în România în condiţiile prezentei legi, dacă prezintă misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României invitaţie scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice care are, după caz, domiciliul, reşedinţa ori sediul în România, precum şi o dovadă de asigurare medicală pentru perioada sejurului.

(2) Invitaţia autentificată în condiţiile legii, înregistrată la organele competente ale Ministerului de Interne, trebuie să conţină angajamentul persoanei care invită de a suporta cheltuielile ocazionate de şederea străinului pe teritoriul României, precum şi pe cele impuse de eventuala returnare a acestuia în ţara de origine, de plecare sau de destinaţie, conform prevederilor art. 21.

(3) Invitaţia va fi însoţită de dovada unei garanţii bancare la nivelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.

(4) Angajamentul persoanei care invită nu este necesar dacă persoana invitată depune în străinătate o garanţie bancară, la dispoziţia misiunii diplomatice sau a oficiului consular român de la care a solicitat acordarea vizei, care să fie folosită pentru acoperirea cheltuielilor necesare în vederea returnării străinilor în ţara de origine, de plecare sau de destinaţie.

(5) În cazuri motivate, stabilite prin normele metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, poate fi aprobată acordarea de vize străinilor din categoriile prevăzute la alin. (1), în condiţiile prezentei legi, fără să fie necesar ca aceştia să prezinte invitaţii şi dovezi privind constituirea de garanţii bancare.

(6) Societăţile şi companiile de turism române şi străine, prin intermediul cărora străinii prevăzuţi la alin. (1) intră în ţară în scop turistic, au obligaţia să constituie garanţii bancare în România, la dispoziţia organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, iar în străinătate, la dispoziţia misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare române, în scopul prevăzut la alin. (2) şi (4), la nivelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.

(7) Pentru restituirea garanţiilor bancare constituite conform alin. (6) este necesar avizul organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, respectiv al misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române.

SECŢIUNEA a 2-a
Şederea străinilor

Art. 15. - (1) Şederea străinilor pe teritoriul statului român este limitată la durata de valabilitate a vizei acordate sau la perioada prevăzută în înţelegerea de desfiinţare a vizelor, încheiată de România cu statul a cărui cetăţenie o au.

(2) În cazul încetării motivului care a stat la baza acordării vizei Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerul Afacerilor Externe sau organul competent al Ministerului de Interne, după caz, poate dispune anularea vizei de şedere. A. Şederea temporară

Art. 16. - (1) În cazul unei şederi neîntrerupte mai mari de 15 zile persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui străin locuinţă pentru găzduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligată să anunţe organul de poliţie din localitatea de şedere în termen de 3 zile.

(2) În situaţia cazării în hoteluri sau în alte spaţii amenajate în acest scop străinul va îndeplini formalităţile de luare în evidenţă la administraţia locului respectiv, căreia îi revine obligaţia ca în termen de 24 de ore să comunice datele necesare organului de poliţie din localitatea de şedere.

(3) Persoanele fizice şi juridice nu pot găzdui străini care nu posedă documente de călătorie şi vize valabile şi sunt obligate să anunţe de îndată despre aceasta organul local de poliţie.

(4) Străinul care intră în România pentru a-şi stabili reşedinţa în vederea desfăşurării unora dintre activităţile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) are obligaţia de a se prezenta la organul teritorial competent al Ministerului de Interne, în termen de 15 zile de la data intrării în ţară, în vederea luării sale în evidenţă şi a obţinerii legitimaţiei de şedere. Aceeaşi obligaţie revine şi străinului intrat în ţară în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (2).

(5) Pentru copiii minori obligaţia prevăzută la alin. (4) revine părinţilor acestora.

Art. 17. - Străinii veniţi temporar în România sunt obligaţi să părăsească teritoriul statului român în termenul de valabilitate a vizei sau, după caz, în termenul de şedere prevăzut în înţelegerea de desfiinţare a vizelor, încheiată de România cu statul a cărui cetăţenie o au.

Art. 18. - (1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei trebuie solicitată organelor prevăzute la art. 10 cu cel puţin 24 de ore înainte de expirarea acesteia.

(2) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei poate fi refuzată pentru motivele prevăzute la art. 11 lit. a)-d) şi
f)-h), precum şi în cazul în care motivele invocate nu corespund scopului declarat al călătoriei şi, respectiv, categoriei de viză.

Art. 19. - (1) Ministerul de Interne poate dispune limitarea sau întreruperea dreptului de şedere a străinului care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara străinul persoană indezirabilă pentru România pe o perioadă determinată.

(3) Măsura limitării sau întreruperea dreptului de şedere a străinilor în ţară poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

Art. 20. - Străinul căruia i s-a limitat dreptul de şedere este obligat să părăsească teritoriul statului român până la data stabilită, iar cel căruia i s-a întrerupt acest drept sau a fost declarat indezirabil, în cel mult 48 de ore de la data la care această măsură i s-a adus la cunoştinţă.

Art. 21. - (1) Străinul care nu se conformează prevederilor art. 5 şi ale art. 17-20 poate fi returnat în ţara de origine sau de plecare ori poate fi trimis în ţara de destinaţie.

(2) Măsura returnării se dispune de Ministerul de Interne, iar organele sale teritoriale aplică în documentul de călătorie viza de ieşire.

(3) Până la îndeplinirea măsurii prevăzute la alin. (2) străinul care nu dispune de un document de călătorie valabil şi de mijloace materiale poate fi cazat în locuri amenajate special în acest scop de Ministerul de Interne.

Art. 22. - (1) Împotriva străinului care a săvârşit o infracţiune poate fi dispusă măsura expulzării, în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Codul de procedură penală.

(2) Instanţa poate dispune ca până la efectuarea expulzării de către organele de poliţie, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, străinul să fie cazat sub supraveghere într-un loc special amenajat în acest scop.

(3) Măsura expulzării nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusă nu poate fi executată, dacă:
a) există temeri justificate că viaţa sau libertatea străinului este pusă în pericol în statul în care urmează să fie expulzat sau că acesta va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante;
b) străinul se află în una dintre situaţiile în care legea interzice părăsirea teritoriului statului român.

(4) Interdicţia de expulzare durează până la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată.

(5) Străinul care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) lit. b) poate fi expulzat pentru motive de siguranţă naţională sau de ordine publică numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive, potrivit legii.

(6) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi străinului faţă de care a fost luată măsura prevăzută la art. 21 alin. (1). B. Stabilirea domiciliului

Art. 23. - Străinii îşi pot stabili domiciliul în România în condiţiile prezentei legi.

Art. 24. - (1) Stabilirea domiciliului în România se aprobă de Ministerul de Interne.

(2) Cererile pentru stabilirea domiciliului în România se depun în străinătate la misiunile diplomatice ori la oficiile consulare române, iar în ţară, la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne.

(3) Condiţiile în care se aprobă stabilirea domiciliului străinilor în România se stabilesc prin norme metodologice elaborate în conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2).

Art. 25. - (1) Străinul căruia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în România este obligat să se prezinte în termen de 5 zile de la comunicarea aprobării la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne în a căror rază teritorială urmează să domicilieze, pentru a i se elibera documentul doveditor.

(2) Pentru străinul aflat în străinătate termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data intrării în ţară.

(3) În cazul în care în termen de 6 luni de la data comunicării aprobării străinul nu îşi stabileşte domiciliul în România, aprobarea îşi pierde valabilitatea.

(4) Străinul cu domiciliul în România poate ieşi sau intra în ţară fără viză, dacă are asupra sa, la trecerea frontierei de stat române, paşaportul şi carnetul de identitate.

(5) Cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea valabilităţii vizei anuale sau a carnetului de identitate străinul este obligat să se prezinte la organul teritorial competent al Ministerului de Interne în a cărui rază domiciliază, în scopul aplicării vizei anuale ori al eliberării unui nou carnet de identitate.

(6) În cazul în care străinul cu domiciliul în România solicită plecarea definitivă din ţară sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 19, acestuia i se aplică în paşaport viza de ieşire.

Art. 26. - (1) Pentru motivele arătate la art. 19 străinului cu domiciliul în România i se poate revoca dreptul de şedere pe teritoriul statului român.

(2) Măsura revocării dreptului de şedere se dispune de Ministerul de Interne, în conformitate cu normele metodologice prevăzute la art. 54 alin. (2).

(3) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara străinul persoană indezirabilă pentru România pe o perioadă determinată.

Art. 27. - (1) Străinul căruia i s-a revocat dreptul de şedere este obligat să părăsească teritoriul statului român în termen de 60 de zile de la data la care i s-a comunicat această măsură.

(2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.

SECŢIUNEA a 3-a
Ieşirea străinilor

Art. 28. - (1) Străinii pot ieşi din România prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat ori prin alte locuri legal stabilite, în baza documentelor de trecere a frontierei.

(2) Persoana care are cetăţenia mai multor state este obligată să prezinte la ieşirea din ţară paşaportul pe baza căruia i s-a permis intrarea pe teritoriul României.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care fac dovada cu documente că au şi cetăţenia română, chiar dacă au intrat în ţară cu un paşaport eliberat de autorităţile unui alt stat.

(4) În cazul în care paşaportul prezentat la intrarea în România a fost pierdut, furat sau distrus, persoana în cauză trebuie să prezinte la ieşirea din ţară un nou paşaport sau titlu de călătorie emis de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului care a eliberat paşaportul folosit la intrarea în ţară ori, după caz, de către o altă autoritate competentă.

(5) Organul competent din cadrul Ministerului de Interne poate elibera străinilor aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), al căror stat nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în România, un titlu de călătorie pentru întoarcerea în ţara de origine sau în ţara de plecare.

Art. 29. - (1) Străinului nu i se permite ieşirea din ţară în următoarele situaţii:
a) nu prezintă documente legale de ieşire din ţară;
b) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea măsurii interdicţiei părăsirii localităţii în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se află;
c) a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate;
d) este urmărit pentru creanţe exigibile datorate unor persoane fizice, persoane juridice sau statului, iar executarea acestora nu este garantată; în acest caz măsura se ia la cererea celor interesaţi, dacă plata creanţelor a fost dispusă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau dacă există un alt titlu executoriu.

(2) În situaţiile prevăzute la lit. b) şi c) măsura de a nu permite părăsirea ţării va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului de Interne numai în baza solicitării scrise a organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a organelor prevăzute de lege, care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii.

Art. 30. - Străinul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 29 poate ieşi din ţară dacă dovedeşte organului competent din cadrul Ministerului de Interne, cu documente emise de autorităţile competente, potrivit legii, că:
a) a obţinut documente legale de ieşire din ţară;
b) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a fost scos de sub urmărire penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat ori s-a dispus încetarea procesului penal;
c) a executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiază de amnistie sau a fost condamnat cu suspendare condiţionată a executării pedepsei prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
d) a executat creanţa prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. d).

Art. 31. - Ieşirea din ţară a străinului care se află în situaţia prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. d) poate fi permisă în cazul în care debitorul face dovada la organul competent al Ministerului de Interne, cu documente emise ori confirmate de organele judecătoreşti competente, că nu există posibilitatea de executare potrivit legii.

SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii comune

Art. 32. - (1) Dispoziţiile legale cu privire la domiciliu şi reşedinţă, precum şi cele referitoare la actele de identitate, stabilite pentru cetăţenii români, se aplică şi străinilor, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) La cererea autorităţilor competente potrivit legii străinii au obligaţia să se legitimeze şi să dea curs invitaţiei oficiale de a se prezenta la sediul acestor autorităţi.

Art. 33. - (1) Documentele care pot fi eliberate străinilor de către autorităţile române sunt:
a) paşaport, pentru persoanele fără cetăţenie, pentru apatrizii cu domiciliul în România; paşaportul pentru persoane fără cetăţenie se eliberează cu valabilitate de 2 ani, care poate fi prelungită;
b) titlu de călătorie, pentru persoanele fără cetăţenie care nu au domiciliul în România, precum şi pentru străinii care nu posedă paşaport naţional şi, din motive obiective, nu pot obţine un asemenea document de la reprezentanţa diplomatică a ţării lor; titlul de călătorie se eliberează cu o valabilitate de până la 30 de zile;
c) legitimaţie de şedere temporară, pentru străinii a căror şedere în ţară depăşeşte 120 de zile; valabilitatea legitimaţiei de şedere temporară este corespunzătoare dreptului de şedere;
d) carnet de identitate, pentru străinii cu domiciliul în România; carnetul de identitate se eliberează cu valabilitate de 5 ani şi se vizează anual.

(2) Străinului minor care a împlinit vârsta de 14 ani i se eliberează documente similare cu cele ale reprezentantului său legal. Acesta din urmă este obligat să ceară autorităţii competente eliberarea documentelor necesare minorului.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) şi (2) se eliberează, după caz, în ţară de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organul central ori teritorial competent al Ministerului de Interne, iar în străinătate, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare române.

Art. 34. - Prelungirea valabilităţii sau, după caz, eliberarea unui nou act de identitate se solicită cu cel puţin 24 de ore înainte de expirare.

Art. 35. - Străinii minori în vârstă de până la 14 ani se înscriu în actul de identitate al reprezentanţilor lor legali.

Art. 36. - Documentele prevăzute la art. 33 alin. (1) şi

(2) se retrag de către organele menţionate la art. 33 alin. (3), dacă motivele care au stat la baza eliberării lor au încetat.

Art. 37. - (1) Pierderea, distrugerea sau deteriorarea documentelor prevăzute la art. 33, precum şi a documentului naţional de trecere a frontierei de stat se anunţă în termen de maximum 48 de ore, în ţară, la organul competent al Ministerului de Interne în a cărui rază teritorială îşi are reşedinţa sau domiciliul titularul său, după caz, ori la Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar în străinătate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare române. Furtul aceloraşi documente se reclamă de îndată celui mai apropiat organ de poliţie.

(2) Documentele de trecere a frontierei de stat, eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare acreditate în România în locul celor pierdute, distruse, deteriorate sau furate, trebuie prezentate, după caz, Direcţiei relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau organelor competente, centrale ori teritoriale, ale Ministerului de Interne, în vederea aplicării vizelor corespunzătoare.

Art. 38. - Pentru considerente ce interesează apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, sănătăţii sau a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor se poate limita deplasarea străinilor ori se poate stabili temporar domiciliul ori reşedinţa acestora în anumite zone sau localităţi, potrivit legii şi normelor metodologice prevăzute la art. 54 alin. (2).

CAPITOLUL III
Angajarea în muncă a străinilor

Art. 39. - Străinii pot fi angajaţi la agenţi economici sau la instituţii ale căror activităţi prezintă importanţă pentru apărarea sau siguranţa naţională, în afară de cazurile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 40. - (1) Străinii pot efectua, în condiţiile stabilite de lege, singuri ori în asociere, activităţi economice, sociale, cultural-sportive, acte de comerţ şi pot fi angajaţi de persoane juridice sau fizice române ori străine, cu respectarea acordurilor încheiate de România cu alte state, referitoare la piaţa forţei de muncă.

(2) Angajarea se face pe baza permiselor de muncă eliberate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 41. - (1) Străinii aflaţi în România nu pot desfăşura activităţi contrare scopului pentru care le-au fost acordate vizele.

(2) Este interzisă eliberarea permiselor pentru angajarea în muncă a străinilor care nu au vize corespunzătoare.

(3) Permisul de muncă eliberat cu nerespectarea prevederilor alin. (2), precum şi contractul de angajare în muncă, de executare de lucrări ori de prestări de servicii, încheiate în baza acestuia, sunt nule de drept.

CAPITOLUL IV
Răspunderi şi sancţiuni

Art. 42. - Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.

Art. 43. - (1) Organizarea de către străini, pe teritoriul României, a unui partid politic sau a altei organizaţii ori grupări dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (2), aderarea unui străin la acestea, precum şi iniţierea, organizarea şi participarea la manifestaţii sau întruniri care aduc atingere ordinii publice şi siguranţei naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi fapta străinului de a finanţa un partid politic, o organizaţie, grupare sau manifestaţie ori o întrunire, dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (2).

(3) Sumele de bani, bunurile de orice fel sau alte valori primite cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (3) se confiscă.

Art. 44. - Sustragerea cu rea-credinţă de la executarea obligaţiilor instituite de organele competente de către străinul faţă de care s-a luat măsura expulzării ori a fost dispusă una dintre măsurile de interzicere a dreptului de a rămâne pe teritoriul ţării, de limitare a dreptului de deplasare sau de stabilire temporară a domiciliului ori a reşedinţei în anumite zone sau localităţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 45. - Angajarea unui străin la un agent economic sau într-o instituţie ale căror activităţi prezintă importanţă pentru apărarea sau siguranţa naţională, cu încălcarea dispoziţiilor hotărârii Guvernului adoptate potrivit art. 40, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 46. - (1) Intrarea frauduloasă pe teritoriul ţării a străinului declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 47. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
a) nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (4) şi (5), art. 25 alin. (1), (2) şi (5), art. 32 alin. (2), art. 33 alin. (2), art. 34 şi ale art. 37, cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei;
c) nerespectarea prevederilor art. 17, art. 18 alin. (1), art. 21, art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (2) şi (4), art. 39 şi ale art. 41, cu amendă de la 3.000.000 lei la 9.000.000 lei;
d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei.

(2) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.

Art. 48. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Ministerului de Interne, iar pentru faptele prevăzute la art. 39 şi la art. 41 şi de către agenţii constatatori ai Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 49. - Din sumele încasate din amenzile aplicate conform art. 47 şi 48 un procent de 25% revine Ministerului Interne sau, după caz, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în funcţie de apartenenţa agentului constatator.

Art. 50. - Dispoziţiile prezentei legi referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completează cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 51. - Fondurile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la limitarea, întreruperea ori revocarea dreptului de şedere, înapoierea sau expulzarea străinilor, cele necesare pentru întreţinerea şi cazarea străinilor prevăzuţi la art. 29, cheltuielile de asistenţă medicală şi de spitalizare, precum şi cele pentru construirea, amenajarea, întreţinerea şi funcţionarea locurilor de cazare special amenajate, hrănirea şi asigurarea cheltuielilor pentru nevoile de uz personal ale acestora, pentru întreaga perioadă până la înapoierea lor în ţara de origine, în ţara de plecare sau în ţara de destinaţie, inclusiv cheltuielile necesare pentru transport, vor fi puse la dispoziţie Ministerului de Interne de către Guvernul României.

Art. 52. - Prezenta lege nu se aplică solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate, ale căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.

Art. 53. - (1) Atribuţiile Ministerului de Interne cu privire la străini sunt exercitate prin Direcţia generală de evidenţă informatizată a persoanei, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Poliţiei şi organele teritoriale subordonate acestora, cu excepţia cazurilor în care legea prevede o altă competenţă.

(2) Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe cu privire la străini sunt exercitate în străinătate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare române, iar în ţară, prin Direcţia relaţii consulare.

Art. 54. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 54 alin. (2) care intră în vigoare la data publicării.

(2) Până la intrarea în vigoare a legii Guvernul va emite normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 55. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în Republica Socialistă România, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 57 din 18 mai 1972, cu modificările ulterioare, art. 9, art. 28 şi cap. III din Decretul-lege nr.10/1990 privind regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în străinătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.6 din 10 ianuarie 1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 7 martie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 2 aprilie 2001.
Nr. 123.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.