DECIZIE nr.44 din 7 februarie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art.6 alin.2 teza întâi din Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr.243/1998
Textul actului publicat în M.Of. nr. 295/5 iun. 2001

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Violena Comprest” - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 ianuarie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 februarie 2001 şi apoi la 7 februarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 14.342/1999, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Violena Comprest” S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 107 alin. (3) referitoare la actele Guvernului şi cu cele ale art. 114 alin. (2) referitoare la delegarea legislativă, întrucât Guvernul „a depăşit domeniul de abilitare stabilit de Legea nr. 140/1999” şi, prin urmare, „nu putea abroga nici o dispoziţie din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/1998 şi nici o normă cuprinsă în Legea nr. 148/1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/1998”. Se mai susţine c㠄ordonanţa trebuia să ţină seama de proiectele de lege, propuneri, existente la data intrării în vigoare a legii de abilitare”. Referitor la acest text de lege autorul excepţiei arată, în final, c㠄Guvernul nu poate fi delegat să modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitării sale. Mai mult, întrucât legea modificată se afla în stadiu de proiect la momentul apariţiei legii de abilitare, Guvernul trebuia să ţină seama de prevederile acestuia, în sensul de a nu dispune contrariul”. Referitor la dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, autorul excepţiei susţine că acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, deoarece sumele de bani investite pentru derularea afacerii, cu privire la care textul de lege prevede confiscarea, fiind dobândite licit, nu pot fi confiscate.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimându-şi opinia, apreciază că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 încalcă prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, întrucât, „printr-o interpretare restrictivă, concluzia ce se desprinde este aceea că în domeniul de abilitare a Guvernului a fost inclus㠄modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997”, fără a fi incluse modificările şi completările aduse de Ordonanţa Guvernului nr.50/1998, ordonanţă aprobată ulterior. Abrogând art. III alin. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.50/1998, Guvernul a depăşit domeniul în care a fost abilitat să emită ordonanţe”. Cu privire la textul art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, instanţa consideră c㠄în măsura în care prin venituri, în accepţiunea prezentului articol, se înţelege totalitatea încasărilor făcute de societate într-o anumită perioadă de timp, fără a distinge între beneficiul efectiv realizat de aceasta şi alte încasări, se poate aduce atingere dreptului de proprietate aşa cum este reglementat de Constituţie”. În final se consideră că se impune „cel puţin o precizare explicativă a noţiunii de venit cuprinsă la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, modificată, pentru ca măsura confiscării dispusă în baza acestui text de lege să-şi poată atinge finalitatea”.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte este inadmisibilă, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 a fost abrogată prin art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.42 din 31 ianuarie 2000. Se arată c㠄Abrogarea menţionată a avut ca efect atât ieşirea din vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997, cât şi a actelor normative de modificare şi completare a acesteia, între care şi Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 a cărei neconstituţionalitate este invocată”. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, în opinia Guvernului, se consideră că susţinerile autorului acesteia sunt nefondate.
Se argumentează că prin textul de lege criticat „legiuitorul a înţeles să sancţioneze obţinerea de venituri ilicite de către persoanele fizice sau juridice din activităţi comerciale, dispunând că acestea, „precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită, se confiscă şi se fac venituri la bugetul administraţiei centrale”. Textul respectiv nu face altceva decât să dea expresie dispoziţiei constituţionale a art. 41 alin. (1), potrivit căreia conţinutul şi limitele garantării dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74 din 27 august 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte (ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.417 din 30 august 1999), precum şi ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.133 din 20 iunie 1991, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.328 din 29 august 1998), aprobată prin Legea nr. 243/1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.488 din 18 decembrie 1998), dispoziţii care au următorul conţinut:
- art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999: „Alineatul 7 al articolului III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/1998 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 148/1999, se abrogă.” ;
- art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, cu modificările ulterioare: „Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.”
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 contravin prevederilor art. 107 alin. (3), precum şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, care au următoarea redactare:
- art. 107 alin. (3): „Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.” ;
- art. 114 alin. (2): „Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.”
În ceea ce priveşte art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, în conformitate cu care: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...] (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu mai este în vigoare. Astfel, prin art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27 din 30 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.42 din 31 ianuarie 2000, intrată în vigoare începând cu data de 15 februarie 2000, se prevede: „Cu aceeaşi dată se abrogă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.380 din 29 decembrie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 196/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.”
Întrucât dispoziţia legală criticată a fost abrogată anterior încheierii de sesizare a Curţii, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti avea obligaţia, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, să respingă, prin încheiere motivată, excepţia ca fiind inadmisibilă, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, deoarece, contrar prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol, se referea la o dispoziţie care nu mai era în vigoare. În temeiul acestor texte de lege Curtea urmează să respingă, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999, deoarece aceasta se referă la dispoziţii legale abrogate.

2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, Curtea reţine că nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei, pentru următoarele considerente:
a) Prevederile alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, precum şi ale alin. (7) ale aceluiaşi articol, conform cărora „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”, au în vedere garantarea dreptului de proprietate dobândit legal, iar nu a celui dobândit prin încălcarea dispoziţiilor legii. Or, prin art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, legiuitorul sancţionează tocmai obţinerea din asemenea activităţi comerciale a unor venituri de către persoane fizice şi juridice, dispunând că acestea, „precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale”. Prin aceste dispoziţii legiuitorul dă expresie prevederilor art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, drepturi printre care se află şi dreptul de proprietate.
b) Curtea mai constată că nu este încălcat nici art. 41 alin. (7) din Constituţie, deoarece, potrivit acestor prevederi, numai averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar în conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiaşi text constituţional, „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”. Prin urmare bunurile obţinute prin desfăşurarea unor activităţi comerciale contrare dispoziţiilor legii, activităţi care constituie contravenţii, nefiind dobândite în mod licit, pot fi confiscate potrivit prevederilor constituţionale menţionate mai sus. Aşadar, dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, nu numai că nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Legea fundamentală, ci sunt în deplină concordanţă cu acestea. Totodată Curtea constată că dispoziţiile legale criticate constituie tocmai o aplicare legală a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referă la sume rezultate din valorificarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, în condiţiile în care nedovedirea acestei provenienţe constituie o contravenţie.
De altfel Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii prin Decizia nr.17 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr.300 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.286 din 22 octombrie 1997, reţinând, în esenţă, că dispoziţia privind confiscarea nu este urmarea faptului că bunurile confiscate ar fi fost dobândite ilicit, ci că ele au rezultat din săvârşirea unei contravenţii prevăzute la art. 1 lit. e) din aceeaşi lege, întrucât autorul excepţiei nu a putut dovedi provenienţa licită a mărfurilor vândute, obligaţie prevăzută de acest text. Curtea a mai reţinut c㠄Obligaţia de a dovedi această provenienţă corespunde dispoziţiei de principiu prevăzute la art. 30 alin. 2 din Codul comercial, potrivit căreia comercianţii sunt datori a păstra, cel puţin până la 2 ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor. Este o obligaţie esenţială pentru evitarea contrabandei şi a evaziunii fiscale, îndeosebi în ceea ce priveşte plata taxei pe valoarea adăugată”. Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Violena Comprest” - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2001.

PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

Miercuri, 23 septembrie 2026, 23:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.