DECIZIE nr.111 din 19 aprilie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 300/7 iun. 2001

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Luca în Dosarul nr. 6.788/1999 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, arătând că jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în acest sens, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei practici.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.788/1999, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Luca într-un dosar penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 302 din Codul penal, care reglementează infracţiunea de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţiuni de import sau export, sunt contrare prevederilor Constituţiei şi ale Codului vamal, fără să se indice însă dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate prin prevederile legale criticate.
Judecătoria Tulcea, exprimându-şi opinia, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în deplină concordanţă cu Constituţia. Aceste dispoziţii sancţionează efectuarea de acte de import-export fără autorizaţie, astfel încât, potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţie, toate persoanele care îndeplinesc acte sau fapte care sunt considerate de lege ca operaţiuni de import, export sau tranzit trebuie să obţină autorizaţiile prevăzute de lege. Prin aceasta nu se încalcă însă nici unul dintre drepturile sau libertăţile constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată că dispoziţiile art. 302 din Codul penal sunt constituţionale şi consideră că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că art. 302 din Codul penal cuprinde dispoziţii-cadru, care se individualizează în mod diferit, într-un moment sau altul, în funcţie de legea specială care reglementează în acel moment operaţiunile de import sau export. Totodată se menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 8 aprilie 1993 care a statuat că activitatea economică se realizează de către agenţi economici cu capital de stat privat sau mixt, pe baza autonomiei lor juridice şi în condiţiile de egalitate juridică, dar în limitele legii.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Dispoziţiile art. 302 din Codul penal nu contravin nici unei prevederi din Constituţie, ele fiind actuale, deoarece exportul sau importul anumitor mărfuri nu a fost liberalizat. Există situaţii în care licenţele sunt obligatorii, iar comerţul cu unele mărfuri, cum sunt, de exemplu, armele, muniţiile, echipamentele militare, materiile explozive, substanţele stupefiante sau psihotrope, este supus controlului statului. Pentru apărarea şi promovarea unor interese generale statul trebuie să intervină în activitatea economică, între altele şi prin astfel de mijloace specifice de influenţare, cum sunt licenţele de import-export. Se arată că în acest sens Curtea Constituţională, prin Decizia nr.19 din 8 aprilie 1993, a reţinut că aceasta constituie o practică obişnuită în toate ţările şi nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului libertăţii comerţului.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302 din Codul penal, referitoare la nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiuni de import sau export, text având următorul conţinut: „Efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sunt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor Constituţiei şi ale Codului vamal.
Examinând concluziile scrise depuse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, concluzii aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că autorul acesteia, deşi face referire în general la prevederile Constituţiei, are în vedere în realitate libertatea comerţului, respectiv art. 134 alin. (2) lit. a), text al cărui conţinut este următorul: „(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;” Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse. Incriminarea şi sancţionarea acelor fapte ce constituie activităţi economice, cu nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiuni de import sau export, sunt determinate de necesitatea apărării unor interese naţionale care stau la baza creării „cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”, cerinţă prevăzută de însuşi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. De aceea societatea nu poate îngădui practicarea activităţilor economice fără respectarea unui regim stabilit pentru astfel de fapte. Intervenţia statului în activitatea economică prin măsuri de influenţare cum sunt licenţele de import-export este făcută în scopul apărării unor interese generale ale societăţii, iar comerţul efectuat în anumite condiţii ori cu anumite mărfuri, cum sunt armele, muniţiile sau substanţele stupefiante ori toxice, trebuie să se efectueze, în mod necesar, sub controlul statului. De asemenea, aceleaşi interese economice de ordin general impun ca operaţiunile de import şi export de mărfuri să se facă numai cu autorizaţie.
Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr.19 din 8 aprilie 1993, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.105 din 24 mai 1993. Prin această decizie Curtea a constatat că dispoziţiile art. 302 din Codul penal sunt constituţionale şi nu contravin în nici un fel prevederilor referitoare la dreptul de proprietate. Totodată s-a precizat că intervenţia statului în economie prin licenţe de import-export constituie o practică obişnuită în toate ţările şi nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului libertăţii comerţului, consacrat la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Neintervenind elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptată în această decizie, precum şi considerentele acesteia cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 302 din Codul penal sunt valabile şi în cauza de faţă, în cadrul căreia excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Luca în Dosarul nr. 6.788/1999 al Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 10:04

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.