DECIZIE nr.164 din 22 mai 2001
referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 492/23 aug. 2001

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsok‡r G‡bor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiilor, prin reprezentant, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi faptul că acestea au acelaşi autor, ridică din oficiu problema conexării dosarelor. Partea prezentă nu se opune conexării,
având în vedere identitatea de obiect a cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea conexării. Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor.
Autorul excepţiilor solicită admiterea acestora pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susţinerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În consecinţă, se solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 ianuarie 2001 Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale acelei instanţe.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine că art. 7 din Legea nr. 85/1992, încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care prevăd garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate prevede vânzarea căminelor de nefamili şti, ceea ce lezează dreptul de dispoziţie al proprietarului care, în speţă, este o societate comercială cu capital integral privat.
Judecătoria Constanţa, exprimându-şi opinia, consideră că textul criticat este constituţional întrucât nu încalcă dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, consideră că excepţiile de neconstituţionalitate sunt nefondate, făcând referire şi la deciziile pronunţate de Curte cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, întrucât textul de lege criticat instituie o limitare legală a dreptului de proprietate exercitat de unităţile economice sau de societăţile comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacă acestea au capital integral privat sau de stat. Această limitare este justificată din punct de vedere social şi moral, chiriaşii contribuind la construirea acestor locuinţe, iar statul având obligaţiile constituţionale de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru un trai decent. În concluzie, se consideră că se impune respingerea excepţiei, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.264 din 15 iulie 1998, cu modificările ulterioare, text care, la data sesizării Curţii, are următorul cuprins: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând." În susţinerea excepţiilor autorul acestora a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, prin care se prevede că proprietatea privată este garantată şi ocrotită de lege.
Ţinându-se seama de această precizare a autorului excepţiilor, rezultă că în realitate acesta nu a înţeles să invoce art. 41 în întregime, ci numai dispoziţiile alin. (1) şi cele ale tezei întâi a alin. (2) al art. 41 din Constituţie, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]." Asupra textului de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauza de faţă Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr.46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr.40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.242 din 1 iunie 2000; Decizia nr.128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr.137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.452 din 13 septembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a statuat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, sunt constituţionale, reţinând în esenţă că prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaş de a cumpăra locuinţa, limitare conformă cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care dă expresie totodată exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
În acelaşi timp s-a apreciat că dispoziţia criticată reprezintă "o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic".
Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, "sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral".
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare au deplină valabilitate şi în prezenta cauză. Aşa fiind, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauza de faţă urmează să fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială "CELCO"-S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:59

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.