ORDIN nr.615 din 10 septembrie 2001
al ministrului sănătăţii şi familiei privind organizarea serviciilor de medicina muncii

Textul actului publicat în M.Of. nr. 622/3 oct. 2001

Ministrul sănătăţii şi familiei,

în temeiul prevederilor art. 12, 15 şi 22 din Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, ale Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr.22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale de sănătate publică nr. DB 8.093 din 10 septembrie 2001,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Angajatorii din sectoarele public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, sunt obligaţi să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaţilor în relaţie cu determinanţii profesionali specifici postului/locului de muncă prin servicii de medicina muncii.

Art. 2. - (1) Serviciile de medicina muncii funcţionează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv.

(2) Atribuţiile serviciului de medicina muncii sunt:
a) organizarea şi participarea la evaluarea riscurilor profesionale;
b) monitorizarea stării de sănătate a angajaţilor prin: examene medicale la angajarea în muncă, examen medical de adaptare, control medical periodic, examen medical la reluarea muncii;
c) reabilitarea profesională, reinserţia, reorientarea profesională în caz de accident de muncă, boală profesională, boală legată de profesie sau după afecţiuni cronice;
d) comunicarea riscului profesional către toţi factorii implicaţi în procesul muncii;
e) consilierea angajatorului privind adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale angajaţilor;
f) acordarea asistenţei medicale de urgenţă în caz de accidente de muncă sau boli acute în timpul activităţii profesionale;
g) consilierea angajatorului pentru fundamentarea strategiei de sănătate şi securitate la locul de muncă;
h) participarea la sistemul informaţional naţional privind accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Art. 3. - Serviciile de medicina muncii vor fi coordonate de medici specialişti de medicina muncii şi vor avea în structură asistenţi medicali cu pregătire de profil.

Art. 4. - Ministerul Sănătăţii şi Familiei stabileşte personalul medical superior şi mediu sanitar, necesar pentru asigurarea activităţii de medicina muncii întregii populaţii active, şi aprobă programul naţional de formare profesională.

Art. 5. - Serviciile de medicina muncii se organizează ca:

1. serviciu de medicina muncii - unitate funcţională în structura unităţilor de stat sau private;
2. serviciu de medicina muncii, înfiinţat în baza Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 6. - Angajatorul asigură respectarea standardelor de calitate în organizarea serviciului propriu de medicina muncii şi este obligat să asigure fondurile necesare pentru aparatura de specialitate, medicamentele de urgenţă, vaccinurile, materialele sanitare consumabile, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 7. - Angajatorii nu pot interveni prin nici un mijloc în influenţarea activităţii medicale, conţinutului acesteia, concluziilor şi măsurilor medicale stabilite.

Art. 8. - Ministerul Sănătăţii şi Familiei abilitează serviciile de medicina muncii, care pot fi:

1. cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice şi private;
2. secţii de medicina muncii din institute de sănătate publică;
3. secţii clinice de medicina muncii şi boli profesionale;
4. centre de monitorizare a unităţilor cu risc profesional;
5. compartimente de medicina muncii din direcţiile de sănătate publică teritoriale.

Art. 9. - Serviciul de medicina muncii organizat de angajator respectă timpul minim necesar pentru asigurarea calităţii prestaţiilor de medicina muncii. Acest timp este de o oră pe lună pentru:

1. 20 de angajaţi tehnico-administrativ;
2. 15 muncitori;
3. 10 angajaţi care necesită supraveghere medicală specifică (femei gravide, persoane cu handicap).

Art. 10. - Angajatorul este obligat să respecte concluziile medicului de medicina muncii şi să asigure fondurile necesare pentru realizarea următoarelor obiective:

1. angajarea salariaţilor în posturi corespunzătoare aptitudinilor lor fiziologice şi psihologice;
2. menţinerea şi promovarea stării de sănătate, precum şi menţinerea capacităţii de muncă a salariaţilor;
3. prevenirea accidentelor de muncă, a bolilor profesionale şi a celor legate de profesie.

Art. 11. - Activitatea de medicina muncii la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, este coordonată metodologic şi informaţional de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin compartimentele de medicina muncii.

Art. 12. - Serviciile de medicina muncii au obligaţia să asigure raportarea datelor solicitate în sistemul informaţional naţional (morbiditate profesională, morbiditate cu incapacitate temporară de muncă, accidente de muncă etc.)

Art. 13. - Institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş, Sibiu şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - I.N.C.D.P.M. Bucureşti asigură asistenţă şi îndrumare tehnică de medicina muncii în zonele arondate şi efectuează studii de cercetare şi evaluare a riscurilor profesionale la locurile de muncă.

Art. 14. - Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Bucureşti, 10 septembrie 2001.
Nr. 615.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.