DECIZIE nr.227 din 3 iulie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale

Textul actului publicat în M.Of. nr. 715/9 noi. 2001

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicată de Diana Andreea Mândricel în Dosarul nr. 3.169/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 iunie 2001 în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, a dispus amânarea pronunţării la data de 3 iulie 2001, în scopul depunerii de către acesta de concluzii scrise.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.169/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicată de Diana Andreea Mândricel, într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 7.164 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti, prin care a fost soluţionat un litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, astfel cum rezultă din Încheierea de sesizare din 24 noiembrie 2000, "neconstituţionalitatea articolului care vizează darea unei cauţiuni pentru daunele morale în raport de art. 150 alin. (1) din Constituţie", fără însă să se arate în ce constă această contrarietate. De altfel, nici în concluziile scrise depuse la dosar până la termenul stabilit pentru pronunţare nu se expun motivele pe care se întemeiază excepţia de neconstituţionalitate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată "deoarece art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 privind stabilirea obligaţiei de a depune cauţiune de 5% din valoarea despăgubirii solicitate nu contravine art. 150 alin. (1) din Constituţie, acest articol din Constituţie făcând referire la legile şi la toate celelalte acte normative care sunt deja promulgate la data intrării în vigoare a Constituţiei".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât, contrar dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţia nu este motivată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 este neîntemeiată. Se consideră că aceste dispoziţii "nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 150 alin. (1), care se aplică numai legilor şi tuturor celorlalte acte normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei, respectiv data de 8 decembrie 1991, ceea ce nu este cazul dispoziţiilor criticate, intrate în vigoare la data de 23 mai 2000".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, al căror conţinut este următorul:

"(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanţa civilă referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauţiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.

(2) Suma se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtătoare de dobânzi.

(3) Recipisa de consemnare se prezintă instanţei judecătoreşti cel mai târziu la primul termen fixat pentru judecată, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată." Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege "care vizează darea unei cauţiuni pentru daunele morale" sunt neconstituţionale "în raport de art. 150 alin. (1) din Constituţie", text potrivit căruia "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000, Curtea Constituţională constată că obiectul litigiului în care aceasta a fost ridicată îl constituie contestaţia formulată de autorul excepţiei împotriva desfacerii contractului său de muncă. În opinia acestuia desfacerea contractului de muncă s-a întemeiat pe afirmaţii denigratoare la adresa sa, afirmaţii împotriva cărora putea formula pretenţii privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri morale, pentru care trebuia însă să plătească cauţiunea de 5% reglementată de dispoziţiile de lege criticate. În această situaţie rezultă că prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 nu au legătură cu cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată şi, în consecinţă, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Această soluţie se impune în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora Curtea "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar conform dispoziţiilor alin. (6) al aceluiaşi articol "[...] excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...]".

La aceeaşi soluţie de inadmisibilitate se ajunge şi în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, care stabilesc că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Or, aşa cum s-a arătat deja în cauză, autorul excepţiei nu a expus motivele pentru care apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicată de Diana Andreea Mândricel în Dosarul nr. 3.169/2000 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.