DECIZIE nr.237 din 5 iulie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.17 alin.(1¹)-(1³) din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare

Textul actului publicat în M.Of. nr. 718/12 noi. 2001

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1¹)-(1³) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floreşti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Câmpina.

La apelul nominal au răspuns Ion Iacob, Livia Pănescu şi Mariţa Gheorghe, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea Societăţii Comerciale "Victoria" - S.A. din Floreşti, prin care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Părţile prezente solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că cererea de amânare a judecării cauzei are ca scop tergiversarea soluţionării cauzei, solicită respingerea acesteia. Curtea, deliberând, respinge cererea privind amânarea judecării cauzei.

Ion Iacob, Livia Pănescu şi Mariţa Gheorghe, având cuvântul pe fond, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca fiind nefondată, apreciind că dispoziţiile art. 17 alin. (1¹)-(1³) din Legea nr. 92/1992, dispoziţii care au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.179/1999, sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.595/2000, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1¹)-(1³) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floreşti într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 123, 124 şi 125, deoarece creează "jurisdicţii în afara cadrului constituţional" prin aceea că, "în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecata în primă instanţă se face, cu celeritate, de un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari [...] care participă la deliberare şi, astfel, alături de judecători spun dreptul".

Judecătoria Câmpina, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece "compunerea completului care soluţionează în primă instanţă litigiile de muncă, dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, nu încalcă normele cuprinse în art. 123-125 din Constituţie".

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se apreciază că art. 123 şi 124 din Constituţie "nu au legătură cu modul de constituire a completului de judecată", iar art. 125 din Constituţie "lasă legiuitorului prerogativa de a organiza instanţele judecătoreşti, competenţa şi procedura de judecată".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1¹)-(1³) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 118/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 30 martie 2001). Dispoziţiile art. 17 alin. (1¹)-(1³) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conţinut:

"(1¹) Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judecă în primă instanţă, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.

(1²) Asistenţii judiciari sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin. (1) lit. a), c), d),
e) şi alin. (2). Asistenţii judiciari depun jurământ în condiţiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.

(1³) Condiţiile şi procedura de propunere a candidaţilor pentru a fi numiţi asistenţi judiciari, de către Consiliul Economic şi Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

Autorul excepţiei, invocând neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, apreciază că au fost încălcate următoarele prevederi constituţionale:

- Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.

(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."

- Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.

(3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că modificările şi completările aduse Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.179/1999, în privinţa participării asistenţilor judiciari la deliberări, alături de judecători, în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă care se judecă în primă instanţă, reprezintă o opţiune a legiuitorului. Această opţiune nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 125, întrucât, potrivit alin. (1) al acestui articol, justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin instanţe judecătoreşti "stabilite de lege", cu singura restricţie, cea prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi articol, prin care se interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare. În această lumină stabilirea de către legiuitor a unor complete de judecată cu o compunere specială, într-un domeniu litigios determinat, nu poate fi echivalată cu înfiinţarea unor instanţe excepţionale.

Curtea observă că funcţionarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 123 şi 124, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecţionării actului de justiţie, cu respectarea neabătută a principiilor şi normelor stabilite prin Constituţia României.

În legătură cu opinia autorului excepţiei în sensul că participarea asistenţilor judiciari la deliberări vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea constată că acest aspect este intim corelat cu competenţa Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, el nefiind o problemă care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate de autorul excepţiei, atât timp cât Constituţia nu interzice expres înfiinţarea unor complete speciale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (11)-(13) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floreşti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Câmpina.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.