DECIZIE nr.245 din 18 septembrie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.166 alin.(3) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 718/12 noi. 2001 |
Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hidrojet" - S.A. Breaza în Dosarul nr. 614/2000 al Judecătoriei Câmpina.
La apelul nominal se prezintă Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic Nicoleta Neguţ, lipsind autorul excepţiei şi Inspectoratul Şcolar Prahova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională, prin Decizia nr.121 din 16 octombrie 1996, a admis excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, statuând că dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 "sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii". În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 64/1997 şi nr. 145/2001.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că prin Decizia nr.121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.101 din 27 mai 1997, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, statuând că dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 nu pot dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat, o asemenea operaţiune fiind posibilă, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 614/2000, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hidrojet" - S.A. Breaza.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) fraza întâi şi alin. (3), referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, şi la expropriere, precum şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2), referitoare la obligaţia statului de ocrotire a proprietăţii publice sau private, întrucât dispun reintegrarea, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a unor imobile care au trecut în patrimoniul unei societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată consideră că aceasta este întemeiată, întrucât "s-ar impune restituirea imobilului după o dreaptă şi prealabilă despăgubire având în vedere, pe de o parte, investiţiile şi cheltuielile făcute de pârâtă pentru întreţinerea activului conform destinaţiei sale, [...] iar de pe altă parte, fiind vorba de o societate cu capital integral privat, predarea imobilului, fără plată, pe bază de predare-preluare ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) [...] şi ale art. 41 alin. (2) şi (3) [...]".
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece "Asupra constituţionalităţii alin. (3) al art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr.121 din 16 octombrie 1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.101 din 27 mai 1997)", statuând că "prevederile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, nu pot dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea modalitate de transfer se poate face numai în condiţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie". Se mai invocă prevederile art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, dispoziţii care au următorul conţinut: "Baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, menţionată la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. Predarea-preluarea se face pa bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern.
În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plată şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de procotol de predare-preluare."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a incovat încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) fraza întâi, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", ale alin. (3) al aceluiaşi articol, conform căruia: "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire", precum şi ale art. 135 alin. (1), care prevăd: "Statul ocroteşte proprietatea", şi alin. (2), conform cărora: "Proprietatea este publică sau privată."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, raportate la aceleaşi texte din Legea fundamentală, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale care, prin Decizia nr.121 din 16 octombrie 1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.101 din 27 mai 1997), a admis în parte excepţia, statuând că aceste dispoziţii "sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii". Prin acea decizie Curtea a constatat că "prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 nu pot dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea operaţiune se poate face, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Aşadar, întrucât Curtea Constituţională a constatat, prin decizia menţionată, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale (în măsura celor reproduse mai sus), excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă, ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, fiind contrară prevederilor alin. (3) teza a doua din acelaşi articol, potrivit cărora: "Nu pot face obiectul excepţiei... prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale." De altfel, conform art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată avea ea însăşi această posibilitate de a respinge ca inadmisibilă excepţia, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hidrojet" - S.A. Breaza în Dosarul nr. 614/2000 al Judecătoriei Câmpina.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.