DECIZIE nr.232 din 5 iulie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată şi modificată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 727/15 noi. 2001

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Compania de Distribuţie „Naţional” - S.A. în Dosarul nr. 2.741/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, precizând că, în realitate, autorul excepţiei nu contestă constituţionalitatea textului de lege criticat, ci, contrar prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, solicită Curţii Constituţionale o interpretare a dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990. Pe de altă parte, se mai arată că principiul egalităţii în drepturi este aplicabil doar cetăţenilor, iar nu şi persoanelor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.741/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Compania de Distribuţie „Naţional” - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept şi la dreptate ca valoare supremă, garantată, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 51 referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor şi pe cele ale art. 41 alin. (8) referitoare la protecţia proprietăţii private. În opinia autorului excepţiei dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale „în măsura în care se aplică pentru încălcarea exclusiv a unei obligaţii fiscale, ce nu afectează legalitatea acestor acte şi fapte” (de comerţ).
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Prin aceeaşi încheiere instanţa a respins ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 6 din aceeaşi lege, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, reţinând că soluţionarea cauzei nu depinde de aceste dispoziţii legale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar pe de altă parte, criticile formulate de autorul excepţiei „nu ţin de constituţionalitatea textelor criticate, ci de interpretarea lor, aceasta fiind, potrivit legii, de competenţa instanţei de judecată”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.133 din 20 iunie 1991, lege ulterior modificată de mai multe ori, dispoziţii care au următorul conţinut:
„Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;”
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;
- Art. 41 alin. (8): „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”;
- Art. 51: „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „România este stat de drept”, deoarece din însăşi referirea la nerespectarea „condiţiilor stabilite prin lege” pentru calificarea activităţilor comerciale ca „ilicite”, cu consecinţa răspunderii contravenţionale sau penale, cuprinsă în aceste dispoziţii, este evidentă preocuparea legiuitorului pentru respectarea legii, cerinţă esenţială a statului de drept.
Curtea constată, de asemenea, că pentru aceleaşi considerente nu sunt încălcate nici prevederile art. 51 din Constituţie, deoarece una dintre îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor este „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor”. Or, textul de lege criticat, care stabileşte activităţile comerciale ilicite, care, după caz, atrag răspunderea contravenţională sau penală, nu numai că nu contravine prevederilor constituţionale menţionate, ci, dimpotrivă, asigură respectarea acestora.
Curtea observă că principiul egalităţii în drepturi, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu are nici o legătură cu dispoziţiile legale criticate, deoarece acest principiu se referă la drepturile fundamentale ale cetăţenilor, iar nu la activitatea agenţilor economici. Totodată Curtea constată că dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată şi modificată, nu prevăd nici un fel de excepţii sau discriminări între comercianţii persoane juridice sau persoane fizice.
Din aceeaşi perspectivă Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie, prevederi care permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată şi modificată, respingând prin Decizia nr.48 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.160 din 22 aprilie 1998, o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect.
În sfârşit, Curtea observă că, în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei este modul de aplicare de către Garda Financiară a dispoziţiilor legale criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Compania de Distribuţie „Naţional” - S.A. în Dosarul nr. 2.741/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

Joi, 24 septembrie 2026, 18:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.