DECIZIE nr.280 din 30 octombrie 2001
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat
Textul actului publicat în M.Of. nr. 28/17 ian. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu în Dosarul nr. 3.380/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând că Decretul-lege nr.24/1990 cuprinde dispoziţii prin care sunt protejate locuinţele din fondul locativ de stat, ceea ce nu contravine prevederilor Constituţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.380/2000 Curtea Supremă de Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu într-o cauză penală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin "aplicarea Decretului-lege nr.24/1990 care a fost promulgat înainte de adoptarea Constituţiei României se încalcă în mod flagrant prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece acest act normativ creează vădite discriminări între modalităţile de ocrotire a proprietăţii private a statului faţă de proprietatea privată particulară". În continuare se arată că, "atâta timp cât proprietatea privată a persoanelor particulare este ocrotită de legea penală numai de art. 208-221 din Codul penal, este firesc ca şi proprietatea privată a statului să fie ocrotită doar prin aceleaşi texte incriminatorii, deoarece prevederile constituţionale consfinţesc egalitatea dintre proprietatea privată a statului şi proprietatea privată a persoanelor fizice".
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia penală, exprimându-şi opinia, consideră că "dispoziţiile din Decretul-lege nr.24/1990 contestate de petiţionar [...] nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate de acesta, deşi există o anumită discriminare între ocrotirea folosinţei sectorului locativ de stat în raport cu sectorul locativ particular, deosebire care [...] nu derivă din stabilirea unui regim juridic diferenţiat al proprietăţii, ci din obligaţiile avute de stat pentru realizarea unei alte cerinţe de ordin constituţional, anume aceea de a asigura cetăţenilor săi un minim de condiţii derivat din natura României ca stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane sunt valori, alături de altele, supreme şi garantate".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că actul normativ criticat nu încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, articol care nu este incident în cauză. Se mai arată că, "în condiţiile economiei de piaţă, [...], statul, prin politica sa legislativă, poate institui măsuri speciale, inclusiv prin norme de drept penal, de natură să ocrotească proprietatea publică, în considerarea apărării şi promovării interesului public, respectiv al cetăţenilor". Se mai invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora statul este obligat "să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent", inclusiv dreptul la o locuinţă.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că "articolul 41 alineatul (2) din Constituţie reglementează numai ocrotirea proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, astfel că motivele invocate de autorul excepţiei nu sunt susţinute de textul constituţional invocat".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Decretului-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat.
Critica de neconstituţionalitate se întemeiază pe susţinerea că prin aplicarea acestui act normativ se "creează vădite discriminări între modalităţile de ocrotire a proprietăţii private a statului faţă de proprietatea privată particulară", ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie.
Deşi autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, în întregime, Curtea reţine că în realitate acesta se referă numai la teza întâi a textului, care are următorul cuprins: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Totodată Curtea reţine că excepţia a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ocupare abuzivă a unei locuinţe, faptă prevăzută la art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990, articol potrivit căruia "Ocuparea unei locuinţe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani".
Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt nefondate. Reglementarea prin lege specială a infracţiunii prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990 nu vizează ocrotirea proprietăţii publice sau private a statului, ci asigurarea efectivă a posibilităţii ca statul să pună la dispoziţie populaţiei, în condiţiile şi cu respectarea legii, locuinţele din fondul său locativ, corespunzător obligaţiilor sale constituţionale ce decurg îndeosebi din dispoziţiile art. 43 privind nivelul de trai (locuinţa fiind un element esenţial al acestuia), precum şi din dispoziţiile de principiu ale art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la caracterul social al statului. Din această perspectivă este evident că pentru satisfacerea cerinţelor constituţionale statul este obligat şi îndreptăţit să impună o anumită disciplină a ocupării spaţiilor din fondul său locativ, inclusiv prin incriminarea ocupării lor abuzive. Ca atare, Curtea constată că în cauză nu au incidenţă, aşa cum susţine autorul excepţiei, dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu în Dosarul nr. 3.380/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 19:05

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.