DECIZIE nr.17 din 23 ianuarie 2002
cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art.I pct.3 şi ale art.II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
Textul actului publicat în M.Of. nr. 104/7 feb. 2002

I. Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, in vederea declanoarii controlului de constitutionalitate asupra Legii pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, de catre un grup de 58 de deputati, oi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepoa, Mircea Man, AlexandruLiviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Pereo, atefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Staniooara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Victor Babiuc, Cornel Boiangiu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragoo, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Haooti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogoo, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Catalin Popescu-Tariceanu, DanRadu Ruoanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel atirbet, Valeriu Stoica oi Radu Stroe.
Sesizarea a fost transmisa prin Adresa nr. 51/1.093 din 27 decembrie 2001 a secretarului general al Camerei Deputatilor oi a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.427 din 27 decembrie 2001, formand obiectul Dosarului nr. 442A/2001.
Prin sesizare se solicita sa se constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 9 oi ale art. II din Legea pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, intrucat contravin dispozitiilor art. 139 alin. (4) din Constitutia Romaniei.
Autorii sesizarii arata ca prin art. 9 din legea criticata pentru neconstitutionalitate lese prevede ca numarul consilierilor de conturi care alcatuiesc plenul Curtii de Conturi sa se reduca de la 25 la 18, in timpul exercitarii mandatuluiO. In acelaoi timp se arata ca dispozitiile art. II din aceeaoi lege stabilesc ca laIn vederea incadrarii in numarul de posturi prevazut de art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curtii de Conturi potrivit procedurii prevazute la art. 104N105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, republicata.O In motivarea sesizarii adresate Curtii Constitutionale se mentioneaza ca laactuala conducere a Curtii de Conturi a fost numita de Parlament, la sfaroitul lunii martie a anului 1999, pentru un mandat de 6 ani, respectandu-se intocmai prevederile legiiO. Se sustine, de asemenea, ca lasituatiile oi motivele care determina incetarea mandatului de membru al Curtii de Conturi sunt prevazute la art. 104 din Legea nr. 94/1992, neexistand N pana in prezent N nici un element care sa conduca la o asemenea decizieO.
Se considera ca dispozitiile legale criticate pentru neconstitutionalitate afecteaza inamovibilitatea oi independenta magistratilor Curtii de Conturi, prevazute la art. 139 alin. (4) din Constitutie, loprin incalcarea principiului competentelor autoritatilor publice, reglementate prin Constitutie, oi a atributiilor organelor abilitate cu competenta specifica in domeniul controlului financiar-fiscalO. Potrivit aprecierii autorilor sesizarii de neconstitutionalitate se va crea lˆôun precedent extrem de periculos in baza caruia legea de organizare oi functionare a Curtii de Conturi va fi modificata ori de cate ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfacute in acest felO, intrucat situatia actuala, determinata de prevederile criticate, lrva duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curtii de Conturi, in timpul exercitarii mandatului parlamentar, prin incalcarea Legii fundamentale oi poate insemna manipularea controalelor Curtii de Conturi in scop politicO.
In conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata preoedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum oi Guvernului, pentru a prezenta, in scris, punctele lor de vedere.
Preoedintele Senatului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru urmatoarele motive: N Autorii sesizarii pretind ca ar fi trebuit sa fie mentinute leforme oi functii care nu se mai regasesc oi nu au baze de organizare in noua structura organizatorica a Curtii de ConturiO, fara sa tina seama de faptul ca legeacriticată a reconsiderat integral organizarea şi funcţionarea acesteia, a structurilor sale centrale şi din teritoriu.
- Desfiinţându-se, prin lege, secţia de control financiar preventiv, au rămas doar Secţia de control financiar ulterior şi Secţia jurisdicţională, astfel încât se impunea ca aceste secţii să aibă numai numărul necesar de consilieri de conturi, adică 18, stabilit de art. 9 din legea criticată.
Prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) stabilesc repartizarea numerică pe secţii, după cum urmează: 9 consilieri la Secţia de control financiar ulterior şi 7 consilieri la Secţia jurisdicţională, lula care se adaugă preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Conturi”.
- Dispoziţiile constituţionale ale art. 58 alin. (1) şi (2) din Constituţie loconsacră dreptul absolut şi de necontestat al Parlamentului de a legifera şi de a reglementa prin lege toate instituţiile statului”, iar cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală prevăd că structura şi competenţa Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică, cele ale alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc subordonarea faţă de Parlament a Curţii, iar cele ale alin. (4) prevăd statutul membrilor Curţii de Conturi numiţi de Parlament.
- Constituţia nu prevede numărul membrilor Curţii de Conturi şi nici modul de organizare şi repartizarea lor pe secţii. Stabilirea numărului consilierilor de conturi şi reglementarea structurii organizatorice şi funcţionale a Curţii de Conturi reprezintă atributul exclusiv al Parlamentului. Atunci când legiuitorul constituant a vrut să reglementeze structura organizatorică a unei instituţii a făcut-o în mod expres, ca de exemplu în cazul Curţii Constituţionale.
- Reducerea numărului de consilieri de conturi s-a impus întrucât numărul acestora este strâns legat de structura organizatorică şi de competenţele stabilite. Se precizează că în mod similar s-a procedat şi în cazul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 151 alin. (2) din Constituţie.
- Se apreciază că sesizarea este motivată lode pe poziţie politică”, iar din punct de vedere juridic nu este fondată, deoarece nu se precizează principiul sau textul din Constituţie încălcat prin modificarea art. 9 din lege şi prin introducerea art. II, motivarea sesizării de neconstituţionalitate întemeindu-se pe încălcarea dispoziţiilor art. 104 şi 105 din lege.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată că sesizarea este neîntemeiată, invocându-se, în esenţă, următoarele motive:
- Prevederile art. 9 din legea criticată, referitoare la reducerea numărului consilierilor de conturi de la 25 la 18, nu contravin dispoziţiilor art. 139 din Constituţie, deoarece acestea nu prevăd numărul de membri ai Curţii de Conturi, ci se limitează doar la a le stabili statutul, care le conferă independenţă şi inamovibilitate, în condiţiile legii. Legea în ansamblul ei a urmărit, în concordanţă cu modificarea şi completarea competenţelor de control şi jurisdicţie, revizuirea structurii organizatorice a Curţii de Conturi, în general, precum şi a plenului său, în special.
- Reducerea numărului consilierilor de conturi trebuie să fie privită în corelaţie cu modificările operate în lege în ceea ce priveşte lrmodul de lucru al organelor de conducere, în scopul eficientizării procesului decizional al plenului Curţii de Conturi şi, respectiv, al comitetului de conducere”.
- Dispoziţiile art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi nu încalcă prevederile art. 139 alin. (4) din Constituţie, pentru argumentele prezentate în susţinerea constituţionalităţii art. 9 din lege, ale cărui prevederi se corelează cu cele ale art. II, iar acestea din urmă sunt corelate cu dispoziţiile art. 104 şi 105 din aceeaşi lege.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este nefondată, argumentând după cum urmează:
- În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, se arată că era necesar ca modificările aduse în structura Curţii de Conturi, impuse de eliminarea unor atribuţii, să se reflecte în reducerea corespunzătoare a numărului consilierilor de conturi de la 25 la 18. Astfel, în forma sa iniţială, Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi prevedea că numărul consilierilor de conturi era de 24, iar Curtea era compusă din losecţia de control preventiv, secţia de control ulterior, colegiul jurisdicţional al curţii, camerele de conturi judeţene şi secretariatul general (art. 9). Activitatea Curţii de Conturi se desfăşura pe trei direcţii: control financiar preventiv, control financiar ulterior şi activitate jurisdicţională. Structura Curţii de Conturi a fost modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care, printre altele, a desfiinţat secţia de control preventiv (art. XII pct. 3), abrogând totodată prevederile din Legea nr. 94/1992 referitoare la această activitate (art. XII pct. 11)”. Atribuţiile de control preventiv ale Curţii de Conturi au fost preluate de către Ministerul Finanţelor, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv. Nu a fost însă redus corespunzător şi numărul consilierilor de conturi, ci, dimpotrivă, a fost mărit la 25 prin Legea nr. 204/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Pentru a justifica menţinerea acestui număr mare de consilieri, s-a prevăzut ca în componenţa Curţii să intre două secţii de control ulterior în loc de una şi, cu toate că diviziunile structurale ale Curţii de Conturi au fost stabilite după criteriul tipului deactivitate desfaourata, totuoi cele doua sectii aveau atributii identice. Aceasta lcsituatie inacceptabilaO este remediata prin legea criticata pentru neconstitutionalitate, care prevede in structura Curtii de Conturi o singura sectie de control financiar ulterior, reducand, aoadar, oi numarul consilierilor de conturi in mod corespunzator. Aceasta reducere nu contravine prevederilor constitutionale, prevederi care nu fac referire nici la structura interna a Curtii de Conturi oi nici la numarul consilierilor de conturi oi care pot fi modificate prin lege organica.
N Cu privire la critica ce vizeaza dispozitiile art. II din legea criticata se sustine ca aceasta ar putea fi privita ca fiind justificata numai in situatia in care s-ar fi lšDotirbitO, prin lege, statutul constitutional al consilierilor de conturi, potrivit caruia aceotia sunt independenti oi inamovibili. In cazul in care se dispune prin lege intreruperea mandatului, lninvocarea inamovibilitatii nu prezinta nici o relevanta, deoarece, aceasta se dobandeote prin actul de numire a membrilor Curtii de Conturi de catre Parlament, in limita locurilor stabilite prin legeO.
N Nu poate fi primita nici critica potrivit careia actul normativ afecteaza inamovibilitatea oi independenta magistratilor Curtii de Conturi prin incalcarea principiului competentelor autoritatilor publice, reglementate prin Constitutie, oi a atributiilor organelor de control financiar fiscal, deoarece, potrivit art. 58 din Constitutie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, laiar masura incetarii mandatului nu este dispusa de Guvern sau de PreoedinteO. Solutia legislativa a dispozitiilor art. II este echitabila oi constitutionala, deoarece, daca s-ar proceda la o eliberare din functie pe cale administrativa a consilierilor ale caror posturi s-au desfiintat, aceasta ar putea da naotere unor suspiciuni privitoare la criteriul selectiei. In conditiile art. 104 din Legea nr. 94/1992, republicata, care permite reinnoirea mandatului membrilor Curtii de Conturi, noii membri ar putea fi numiti oi dintre cei care au exercitat anterior aceasta functie.

CURTEA,

examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale preoedintilor celor doua Camere ale Parlamentului oi al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, raportate la prevederile Constitutiei, precum oi dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele: Curtea a fost legal sesizata oi este competenta in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum oi ale art. 2, 12 oi 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Prin sesizarea formulata sunt criticate pentru neconstitutionalitate dispozitiile art. 9 din Legea pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, intrucat prevad reducerea numarului consilierilor Curtii de Conturi de la 25 la 18, precum oi dispozitiile art. II ale aceleiaoi legi.
Curtea, examinand Legea pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, observa ca autorii sesizarii au indicat eronat articolul 9 din lege, deoi aceasta este structurata numai pe doua articole, numerotate cu cifre romane. In realitate, critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, prin care s-a stabilit noul cuprins al art. 9 din Legea nr. 94/1992.
Aoadar, obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 3 oi ale art. II din Legea pentru modificarea oi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, republicata, oi anume: N Art. I. pct. 3: l:Articolul 9 va avea urmatorul cuprins: CArt. 9. N Membrii Curtii de Conturi sunt consilieri de conturi, in numar de 18. Aceotia alcatuiesc plenul Curtii de ConturiEO; N Art. II: lI(1) In vederea incadrarii in numarul de posturi prevazut la art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curtii de Conturi, potrivit procedurii prevazute la art. 104 oi 105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea oi functionarea Curtii de Conturi, republicata.
(2) Pe data numirii noilor membri mandatul actualilor membri ai Curtii de Conturi inceteaza de drept.O In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se apreciaza ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 139 alin. (4) din Constitutie, conform carora laMembrii Curtii de Conturi, numiti de Parlament, sunt independenti oi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuoi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru judecatoriO.
Critica de neconstitutionalitate se bazeaza, in esenta, pe sustinerea ca masura reducerii numarului de membri ai Curtii de Conturi, cu consecinta imediata a numirii de catre Parlament a noilor membri ai Curtii de Conturi oi a incetarii de drept a mandatului actualilor membri, stabilite prin legea care face obiectul controlului de constitutionalitate, in timpul exercitarii mandatului membrilor in functie, luafecteaza inamovibilitatea oi independenta magistratilor Curtii de Conturi, prin incalcarea principiului competentelor autoritatilor publice, reglementate prin Constitutie, oi a autoritatilor orga-nelor abilitate cu competenţă specifică în domeniul controlului financiar fiscal”.
Faţă de aceste susţineri Curtea Constituţională observă că pentru soluţionarea sesizării care formează obiectul prezentului dosar este esenţial să se stabilească dacă măsurile prevăzute prin cele două texte criticate ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 alin. (4) care consacră inamovibilitatea şi independenţa membrilor Curţii de Conturi.
În legătură cu sesizarea de neconstituţionalitate Curtea reţine că, de principiu, inamovibilitatea constituie garanţia de independenţă recunoscută pentru magistraţi, precum şi pentru unele categorii de funcţionari publici, de natură să dea acestora siguranţa că nu vor fi demişi din funcţie sau mutaţi, chiar prin promovarea în funcţii superioare, fără acordul lor. În acelaşi sens, chiar pentru tragerea la răspundere disciplinară a celor pentru care este prevăzută această garanţie, sunt stabilite, prin lege, proceduri speciale, de natură să îi pună la adăpost de arbitrariu şi de încălcarea independenţei lor, proceduri care prevăd condiţii diferite faţă de cele ale dreptului comun disciplinar.
Curtea Constituţională constată că măsura încetării mandatului membrilor Curţii de Conturi mai înainte de termen, ca urmare a reorganizării activităţii şi reducerii numărului de membri care compun această Curte, măsuri stabilite prin dispoziţiile legii organice de modificare şi completare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, nu încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie cu privire la inamovibilitatea şi independenţa membrilor Curţii de Conturi. În acest caz măsura stabilită prin art. II din lege reprezintă o cauză de încetare a mandatului înainte de termen, care se adaugă la cele prevăzute la art. 116 din Legea nr. 94/1992, republicată, text care de altfel a şi fost modificat şi completat în acest sens, conform art. I pct. 39 din legea care formează obiectul controlului de constituţionalitate.
Curtea reţine în acest sens că dispoziţiile textului constituţional invocat în susţinerea sesizării, ca şi celelalte dispoziţii ale art. 139 din Constituţie, nu stabilesc nici numărul membrilor Curţii de Conturi şi nici durata mandatului acestora. În aceste condiţii dispoziţiile cu privire la aceste aspecte sunt de nivelul legii organice de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, prevăzută la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, lege care le şi reglementează la art. 9 şi 104. Or, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 74 alin (1) din Constituţie, care se referă la adoptarea legilor organice, astfel cum rezultă din menţiunea cuprinsă în partea finală a acestei legi.
De altfel, Curtea reţine că însuşi textul art. 139 alin. (4) din Constituţie trimite la lege, prevăzând că lăMembrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. [...]” Pentru considerentele expuse mai sus Curtea Constituţională constată că nu poate fi reţinut nici motivul de neconstituţionalitate a textelor criticate ale legii în cauză, constând în lnîncălcarea principiului competenţelor autorităţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor abilitate cu competenţă specifică în domeniul controlului financiar-fiscal”, invocat de autorii sesizării.
În ceea ce priveşte susţinerile cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor prevederi ale Legii nr. 94/1992, republicată, se constată, de asemenea, că nici acestea nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, eventuala necorelare între dispoziţiile legii nu poate forma obiect al contenciosului constituţional, iar pe de altă parte, aceasta ar însemna însăşi negarea prerogativei Parlamentului de a interveni cu modificări şi completări asupra reglementărilor legiferate anterior, ceea ce contravine prevederilor cuprinse în art. 58 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, Curtea nu reţine nici argumentele cuprinse în sesizarea grupului de deputaţi, potrivit cărora se creează lrun precedent extrem de periculos în baza căruia Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi va fi modificată ori de câte ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfăcute în acest fel”, iar l.situaţia actuală determinată de prevederile art. II va duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curţii de Conturi, în timpul exercitării mandatului parlamentar, prin încălcarea legii fundamentale şi poate însemna manipularea Curţii de Conturi în scop politic”. Aceste susţineri, cu semnificaţie în planul disputei politice, nu constituie motive de neconstituţionalitate, în realitate ele referindu-se nu la conţinutul textelor de lege criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, a căror încălcare se invocă, ci la eventualităţi, la posibile consecinţe ale activităţii legislative care ar putea fi contrare literei şi spiritului Constituţiei, situaţii care însă nu pot constitui, în acest moment, obiect al controlului de constituţionalitate.
Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, lasunt neconstituţionale prevederile actelor normative [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”. Or, aşa cum rezultă din ansamblul considerentelor expuse, nu se poate reţine lipsa de legitimitate constituţională a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 107 alin. (2), ale art. 136 alin. (1), art. 137 şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, ale art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 3 din legea supusă controlului de constituţionalitate, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din aceeaşi lege,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă.
Dezbaterea a avut loc la 23 ianuarie 2002 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsok/r G/bor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu şi Ioan Vida, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent şef, Claudia Miu

OPINIE SEPARATĂ

Formularea prezentei opinii separate este determinată de convingerea că sesizarea pentru exercitarea controlului a priori asupra unor dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este, în parte, fondată şi că se impune constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. II din legea examinată.
Constituţia, la art. 139 alin. (1), (2) şi (3), stabileşte rolul şi atribuţiile generale ale Curţii de Conturi, obligaţia acestei autorităţi publice de a prezenta lranual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate”, precum şi de a controla, la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, lemodul de gestionare a resurselor publice” şi de a raporta despe cele constatate.
În virtutea şi în completarea acestor prevederi constituţionale, revine legiuitorului sarcina de a reglementa printr-o lege organică, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, loorganizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi”. Această reglementare s-a făcut prin Legea nr. 94/1992.
Fiind în atribuţia exclusivă a legiuitorului să reglementeze, printr-o lege organică, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, este evident dreptul exclusiv al autorităţii legiuitoare de a adopta modificări sau completări, printr-un nou act normativ cu aceeaşi putere ca şi legea iniţială de organizare şi funcţionare. Asemenea modificări sau completări pot viza, inclusiv, şi numărul membrilor Curţii de Conturi, durata mandatului acestora, condiţiile cerute pentru a fi numiţi în funcţie, cazurile speciale de revocare sau încetare a mandatului şi altele.
Acelaşi art. 139 prevede la alin. (4) că lăMembrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători”.
Inamovibilitatea membrilor Curţii de Conturi este formulată în aceiaşi termeni ca şi inamovibilitatea judecătorilor prevăzută la art. 124 alin. (1) teza întâi din Constituţie, potrivit căreia lăJudecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii”.
Nu putem accepta ideea că inamovibilitatea nu are altă semnificaţie decât o măsură de protecţie împotriva eventualelor acte abuzive din partea unor autorităţi ale administraţiei publice de înlăturare din funcţie sau de imixtiune ilegală în atribuţiile celor care se bucură de inamovibilitate.
Principiul inamovibilităţii este opozabil erga omnes, inclusiv tuturor puterilor în stat. Inamovibilitatea este un atribut al statutului demnitarului ales sau numit într-o funcţie prevăzută cu o asemenea protecţie constituţională.
Sintagma lipotrivit legii” nu înseamnă că prin lege pot fi anihilate conţinutul şi efectele inamovibilităţii. Legea are menirea, în această privinţă, de a stabili garanţiile inamovibilităţii, prin instituirea imunităţilor necesare, precum şi prin stricta reglementare a cazurilor de excepţie când o persoană numită într-o funcţie în care se bucură de inamovibilitate poate fi revocată sau când încetează mandatul înainte de expirare, fără a leza principiul inamovibilităţii.
Inamovibilitatea prevăzută de Constituţie nu poate fi înlăturată nici chiar printr-o lege organică.
Art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prevăzând noua numire a tuturor membrilorCurţii de Conturi înainte de expirarea mandatului membrilor actuali şi încetarea de drept a mandatului membrilor actuali pe data numirii noilor membri, încalcă în mod flagrant principiul inamovibilităţii membrilor Curţii de Conturi, prevăzut de art. 139 alin. (4) din Constituţie.
Revocarea din funcţie a membrilor Curţii de Conturi sau încetarea înainte de termen a mandatului acestora nu poate fi concepută decât ca o măsură individuală luată în situaţiile strict reglementate de lege. Considerăm că nici chiar printr-o lege organică nu se poate dispune încetarea înainte de termen a mandatului tuturor membrilor unei autorităţi publice, compuse din persoane care se bucură, potrivit Constituţiei, de inamovibilitate.
Este de necontestat dreptul legiuitorului de a modifica prin lege organică numărul membrilor Curţii de Conturi ori durata mandatului acestora, dacă aceste probleme nu sunt reglementate de Constituţie. Observăm însă că, întrucât, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, l.Legea dispune numai pentru viitor”, asemenea modificări, vizând chiar şi o mai raţională şi mai funcţională organizare a autorităţii publice, nu pot atinge mandatele în curs de exercitare.
Acceptând justificarea şi oportunitatea opţiunii legiuitorului pentru noile reglementări de reorganizare, credem că prin lege se puteau găsi numeroase alte modalităţi de reglementare a situaţiei, în cadru constituţional. Reţinem cu caracter exemplificativ: funcţionarea Curţii de Conturi cu un număr mai redus de membri începând cu mandatul următor; nenumirea de noi membri pe mandatele devenite vacante din diverse motive; revocarea din funcţie a unor membri, până la numărul prevăzut în noua organizare, prin procedura simetrică celei prevăzute de art. 104-105 din Legea nr. 94/1992 pentru numirea membrilor Curţii de Conturi (propuneri din partea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului şi votul Parlamentului).
Nu putem omite nici constatarea că dispoziţiile art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, considerate de noi ca fiind neconstituţionale, sunt de natură să creeze un precedent periculos, deschizând calea pentru a dispune prin lege, ca manifestare a voinţei majorităţii parlamentare date, încetarea mandatelor tuturor membrilor inamovibili ai unei autorităţi publice ca, apoi, procedându-se la numirea noilor membri, să fie eliminate persoanele considerate indezirabile. Precedentul creat fiind, o procedură similară s-ar putea aplica chiar şi în cazul unor organe ale autorităţii judecătoreşti.

Judecător,
Kozsok/r G/bor

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:51

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.