LEGE nr.73 din 16 ianuarie 2002
privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi alimentare în România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 110/8 feb. 2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic privind formarea şi organizarea pieţelor produselor agricole şi alimentare de către persoanele fizice şi persoanele juridice cu sau fără personalitate juridică, care produc, depozitează, prelucrează şi/sau comercializează aceste produse pe pieţele interne şi/sau externe.

(2) În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următorul înţeles:

a) reglementarea directă se aplică pentru anumite produse agricole şi alimentare care sunt de importanţă naţională, definite prin act legislativ, cu durata de la un an la 4 ani;
b) reglementarea indirectă se aplică pentru acele produse cu tendinţa de dezechilibrare pe piaţa internă, prin fluctuaţia de preţuri şi a cantităţii negarantate;
c) reglementarea conjuncturală se aplică produselor ce nu aparţin sistemelor menţionate la lit. a) şi b);
d) lanţul de producţie integrat reprezintă sistemul de legături dintre producători, prelucrători şi distribuitori ai unui produs şi/sau grupe de produse;
e) cota reprezintă cantitatea şi calitatea unui produs sau grup de produse stabilite şi definite de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor prin hotărâre a Guvernului, pentru care se aplică instrumentele sistemului de intervenţie pe piaţă, în interesul echilibrării pieţei;
f) anul de producţie reprezintă o perioadă de timp corespunzătoare caracteristicilor biologice ale produselor sau grupelor de produse, numit şi an agricol;
g) anul de piaţă reprezintă o perioadă de timp corespunzătoare comercializării produselor, diferit de anul calendaristic şi anul agricol;
h) filiera de produs reprezintă sistemul de relaţii funcţionale care leagă producătorii, procesatorii, transportatorii, depozitarii, distribuitorii, comercianţii şi/sau bursele de mărfuri care tranzacţionează acelaşi produs în vederea utilizării şi/sau a consumului acestuia;
i) preţul pieţei libere reprezintă preţul format în condiţiile concurenţei deschise, libere, în care nici unul dintre agenţii pieţei nu poate influenţa sau decide unilateral stabilirea nivelului şi dinamicii acestuia, format pe baza confruntării directe dintre cumpărători şi vânzători;
j) preţul minim garantat reprezintă preţul plătit de procesatori producătorilor agricoli pentru o materie primă definită ca o anumită cantitate pe un anumit produs sau grupe de produse, în condiţii de calitate stabilite conform contractului încheiat între producătorii agricoli, organizaţii profesionale, interprofesionale şi procesatori;
k) preţul de intervenţie reprezintă preţul la care se achiziţionează un anumit produs în limita şi în condiţiile cotei stabilite;
l) preţul prag reprezintă un preţ cu limită variabilă, fixat la frontieră, astfel încât preţul produselor importate să ajungă la nivelul preţului produselor similare din ţară;
m) preţul indicator reprezintă preţul care, în condiţiile prevăzute pe piaţă, indică centrul fluctuaţiilor de preţ;
n) preţul de referinţă reprezintă un preţ estimat de organele abilitate şi stă la baza negocierii preţurilor de vânzarecumpărare pe produse sau grupe de produse între cele două părţi, vânzător-cumpărător;
o) prima de export reprezintă nivelul compensaţiei pentru export, stabilită pentru anumite produse sau grupe de produse în funcţie de mărimea fondurilor alocate prin legea anuală a bugetului de stat;
p) restituţii la export reprezintă instrumentul prin care se acordă operatorilor, pentru anumite produse sau grupe de produse pentru o cantitate maximă eligibilă, diferenţa dintre preţul mondial şi preţul intern;
r) taxa de referinţă reprezintă obligaţia temporară de plată impusă pentru anumite importuri de produse sau grupe de produse, pentru protejarea şi stimularea producătorilor interni în vederea producerii acestora;
s) prima de depozitare se plăteşte agenţilor economici agreaţi pentru a depozita, într-o perioadă de timp stabilită, anumite cantităţi de produse sau grupe de produse, care pot fi definite ca stocuri de intervenţie şi cote;
ş) stocul de intervenţie reprezintă cantitatea de produse achiziţionată de pe piaţă, prin împrumuturi cu dobândă bonificată, stocată pentru o anumită perioadă de timp şi însoţită de o primă de depozitare.

Art. 2. - Politica de organizare, formare şi consolidare a pieţelor produselor agricole şi alimentare se face de către Guvern, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare, care trebuie să răspundă necesităţilor interne şi externe constând în:

a) estimarea cererii la principalele produse agricole şi alimentare pe destinaţii: fondul pentru consum intern, fondul de seminţe şi reproducţie, fondul de rezervă, fondul de export;
b) aprecierea anuală a potenţialului de producţie la principalele culturi agricole, specii şi categorii de animale, cuantificarea ofertei la principalele produse agricole şi alimentare;
c) estimarea costurilor şi preţurilor la principalele produse agricole şi alimentare;
d) crearea sistemului informaţional privind estimările referitoare la evaluarea potenţialului de producţie a ofertei, precum şi a necesarului de produse, respectiv a cererii, pe diferite destinaţii, care trebuie să fie accesibil producătorilor, procesatorilor, angrosiştilor şi marilor companii agroalimentare.

Art. 3. - (1) Pieţele produselor agricole şi alimentare sunt monitorizate de către organismele instituţionalizate în vederea dezvoltării, consolidării şi funcţionalităţii acestora prin aplicarea prezentei legi, în vederea realizării echilibrului dintre cerere şi ofertă.

(2) Produsele de importanţă naţională se stabilesc şi se aprobă, ori de câte ori este necesar, prin hotărâre a Guvernului şi acestea au în mod obligatoriu preţuri garantate pe durata aprobată.

CAPITOLUL II
Organisme instituţionale de funcţionare a pieţelor produselor agricole şi alimentare

Art. 4. - Activitatea pieţelor produselor agricole şi alimentare se realizează de către următoarele organisme, în funcţie de atribuţiile şi responsabilităţile fiecăruia, cuprinse în prezenta lege: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Comitetul Interministerial, Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare şi Consiliul pe produs.

Art. 5. - (1) Comitetul Interministerial este un forum de coordonare şi elaborare a deciziilor privind proiectele convenţiilor ce urmează să fie încheiate între Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Consiliul pe produs, iar acolo unde nu există, cu organizaţiile interprofesionale pe produs sau pe grupe de produse.

(2) Comitetul Interministerial are în componenţa sa câte un reprezentant numit de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(3) Preşedintele Comitetului Interministerial este propus de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi numit prin hotărâre a Guvernului.

(4) La lucrările Comitetului Interministerial participă ca invitaţi permanenţi, cu drept de vot consultativ, câte un reprezentant al organizaţiilor profesionale şi interprofesionale pe produs sau pe grupe de produse şi un reprezentant al consumatorilor.

(5) La invitaţia preşedintelui Comitetului Interministerial mai pot participa la reuniunile acestuia şi alte părţi interesate, cu drept de vot consultativ.

(6) În cazul în care nu se ajunge la o înţelegere privind problemele puse în discuţie de Comitetul Interministerial, oricare dintre membrii acestuia poate cere, prin ministerul al cărui reprezentant este, o poziţie oficială din partea Guvernului asupra acestora.

(7) Comitetul Interministerial elaborează propriile regulamente de funcţionare în care să prevadă şi garantarea posibilităţii de a face propuneri, şi reprezentanţii cu drept de vot consultativ.

(8) În cazul în care participanţii cu drept de vot consultativ la reuniunile Comitetului Interministerial nu sunt de acord cu poziţia adoptată de către acesta, ei pot solicita, prin oricare dintre ministerele care fac parte din comitet, o poziţie oficială din partea Guvernului.

Art. 6. - (1) Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare este organismul executiv al Comitetului Interministerial care pune în aplicare hotărârile luate de acest comitet.

(2) Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare se constituie în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(3) Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale Autorităţii Naţionale a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

(4) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare, recunoaşte organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale reprezentative pe produs sau grupe de produse, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale pe produs sau pe grupe de produse, recunoscute potrivit prevederilor alin. (4), vor fi autorizate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, eliberându-se un certificat de înscriere.

Art. 7. - (1) Organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale pe produs sau pe grupe de produse, prin Consiliul pe produs, încheie convenţii cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare, pentru realizarea obiectivelor legate de aplicarea instrumentelor de reglementare a pieţei produselor agricole şi alimentare.

(2) Convenţiile încheiate sunt publice. Operatorii care nu aparţin organizaţiilor profesionale şi/sau interprofesionale pe produs sau pe grupe de produse pot adera la convenţiile încheiate prin angajamente scrise care trebuie confirmate de beneficiarii convenţiilor. În acest caz aderenţii beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii rezultate din convenţie.

CAPITOLUL III
Instrumente tehnice şi economice de reglementare a pieţei

Art. 8. - (1) Pe piaţa produselor agricole şi alimentare aflate sub incidenţa prezentei legi se aplică reglementările stabilite la art. 1 alin. (2).

(2) Instrumentele de reglementare pentru produsele care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, menţionate la art. 1 alin. (2), se stabilesc astfel:

a) direct, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru produsele agricole şi alimentare;
b) indirect, pentru acele produse cu tendinţa de dezechilibrare pe piaţa internă, prin fluctuaţia de preţuri şi a cantităţii negarantate;
c) conjunctural, pentru produsele ce nu aparţin primelor două pieţe.

(3) Calitatea produselor pentru care se aplică setul de instrumente de reglementare a pieţelor produselor agricole şi alimentare este cea stabilită prin standardele în vigoare.

Art. 9. - (1) În aplicarea prevederilor art. 8 pot fi folosite următoarele instrumente de reglementare a pieţelor produselor agricole şi alimentare:

a) preţul pieţei libere;
b) preţul minim garantat;
c) preţul de referinţă;
d) restrângerea voluntară a producţiei;
e) fixarea de cote pentru comanda publică;
f) iniţierea, organizarea şi comandarea de intervenţii pe piaţă şi alte măsuri ce se propun de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în cazul perturbărilor pieţei, precum şi în cazul apariţiei unui surplus de produse, acordării de subvenţii pe baza fondurilor de reglare a pieţelor produselor agricole şi alimentare;
g) încheierea de convenţii cu Consiliul pe produs pentru reglarea producţiei interne;
h) prime pentru export;
i) licenţe şi contingente pentru export sau import ori suspendarea acestora în funcţie de caz;
j) instituirea de taxe de referinţă pentru importurile temporare;
k) restituţii la export;
l) acordarea de subvenţii, crearea condiţiilor prin fonduri de sprijin;
m) crearea rezervelor de stat de produse agricole şi alimentare, prelucrarea şi depozitarea prin contract pentru nevoia publică;
n) preţul prag;
o) preţul indicator;
p) stocul de intervenţie.

(2) În cazuri bine justificate instrumentele de reglementare prevăzute la alin. (1) pot fi folosite la iniţiativa Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, atât simultan, cât şi temporar.

(3) Preţurile minime garantate, precum şi cotele însoţitoare pentru produsele reglementate direct vor fi declarate cu 90 de zile înaintea începerii anului agricol pentru produsele vegetale şi cu 90 de zile înaintea începerii anului calendaristic pentru produsele animale, prin hotărâre a Guvernului, de către Autoritatea Naţională a Pieţelor Produselor Agricole şi Alimentare, după consultarea Consiliului pe produs.

Art. 10. - Pentru informarea operatorilor asupra condiţiilor pieţei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, un preţ indicator stabilit de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu acordul Consiliului pe produs, pe baza aprobării Comitetului Interministerial, pentru cazurile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a), de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pe baza aprobării Comitetului Interministerial şi a Consiliului pe produs, pentru cazurile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b), şi de Consiliul pe produs, cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru cazurile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c).

Art. 11. - (1) Reglarea cantitativă a producţiei are loc pentru prevenirea perturbărilor pieţei cauzate de caracteristicile produselor agricole şi alimentare aflate sub incidenţa prezentei legi. Formele de reglare cantitativă pot fi:

a) reglarea de către stat a producţiei prin restricţii temporare sau subvenţii;
b) instituirea de restricţii voluntare temporare de producţie.

(2) Cantitatea producţiei prevăzute la alin. (1) este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi cu avizul Comitetului Interministerial, pe o perioadă de timp, zonă de producţie sau cantitate şi calitate date. În acest caz se elaborează prevederi referitoare la condiţiile şi maniera de reglementare, iar în cazul subvenţiilor acordate se stabilesc limitele şi modalităţile de acordare.

(3) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor stabileşte împreună cu Consiliul pe produs, prin convenţie separată, măsurile de reglementare cantitativă a producţiei, a distribuirii cantităţilor disponibile între participanţii din cadrul filierei de producţie, precum şi condiţiile reglementate la alin. (2).

(4) Atunci când operatorul din cadrul filierei de produs nu se conformează obligaţiilor sale din convenţia încheiată cu Consiliul pe produs, acesta nu beneficiază de fondurile destinate reglementării pieţei agricole, de subvenţii sau de alte forme de sprijin.

(5) În conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b), Consiliul pe produs, cu acordul organizaţiilor interprofesionale componente, hotărăşte retragerea voluntară a producţiei la anumite produse, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (3) şi (4).

Art. 12. - (1) Sistemul de prime pentru export are în vedere stabilirea unui echilibru între cererea şi oferta internă şi asigurarea eficientă a operaţiunilor de export.

(2) Primele pentru export se acordă pe bază de hotărâri ale Guvernului, la solicitarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 13. - (1) Pentru anumite produse agricole şi alimentare se stabileşte un sistem de licenţe de import-export în vederea prevenirii sau eliminării dezechilibrelor de pe piaţa internă.

(2) În cazul produselor pentru care se acordă licenţe de import-export, eliberarea acestora se face de către Ministerul Afacerilor Externe, cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 14. - Pentru protejarea pieţei interne se stabilesc preţuri prag, prin ordine comune elaborate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 15. - În cazul surplusului de produse agricole şi alimentare intervenţia pe piaţă se manifestă prin:

a) export iniţiat de stat, prin agenţii specializate;
b) cumpărare, prelucrare, stocare temporară de către stat;
c) comercializare de către stat.

Art. 16. - (1) În cazul constatării unei lipse de produse pentru nevoia publică pe piaţă se aplică următoarele instrumente de intervenţie:

a) distribuirea sau înlesnirea distribuirii din rezerva de stat;
b) iniţierea de importuri temporare şi distribuirea acestora prin organisme specializate pentru nevoia publică.

(2) Intervenţia pe piaţă este hotărâtă de Guvern, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi a Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 17. - (1) Pentru funcţionarea eficientă a pieţei produselor agricole şi alimentare se foloseşte un sistem de informaţii al organismelor prevăzute la cap. II, dublat de un sistem de furnizare a datelor statistice de către Institutul Naţional de Statistică.

(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor stabileşte conţinutul, natura şi frecvenţa informaţiilor, precum şi furnizorii şi beneficiarii de informaţii.

(3) Pentru funcţionarea sistemului de informaţii pot fi folosite şi veniturile prevăzute la art. 19.

Art. 18. - Guvernul României asigură fondurile, în concordanţă cu prevederile legii bugetului de stat, necesare pentru reglarea pieţelor produselor agricole şi alimentare.

Art. 19. - Pentru aplicarea instrumentelor de reglare a pieţelor produselor agricole şi alimentare se folosesc surse financiare din Fondul Român de Orientare şi Dezvoltare a Agriculturii şi Pădurilor, denumit în continuare Fond, care se constituie din:

a) cota de 50% din cuantumul anual al taxelor vamale aferente importurilor de produse agricole şi alimentare;
b) cota de 20% din volumul accizelor aferente băuturilor alcoolice şi tutunului;
c) cota de 10% din taxa pe valoarea adăugată aplicată produselor agricole şi alimentare;
d) taxa pentru eliberarea licenţelor de fabricaţie a produselor alimentare.

Art. 20. - (1) Obligaţia de a calcula şi de a vărsa sumele rezultate din aplicarea prevederilor art. 19 revine agenţilor economici şi persoanelor juridice implicate în respectivele operaţiuni.

(2) Virarea sumelor se face lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare a perioadei luate în calcul, iar pentru neplata acestor sume se vor calcula penalizări în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 21. - Fondul are următoarele destinaţii:

a) prime şi plăţi directe pe produs sau pe grupe de produse;
b) prime acordate la exportul de produse agricole şi alimentare;
c) cheltuieli pentru stocarea produselor excedentare;
d) susţinerea preţurilor prevăzute la art. 9 în scopul funcţionării pieţelor produselor agricole şi alimentare;
e) alte mecanisme de sprijin şi de intervenţie.

Art. 22. - Beneficiarii Fondului sunt:

a) proprietarii şi deţinătorii legali ai terenurilor agricole şi/sau animalelor, persoane fizice sau juridice;
b) societăţi comerciale cu profil agricol şi de industrie alimentară;
c) arendaşi, persoane fizice sau juridice, care au încheiat contracte de arendare sau concesionare de terenuri agricole.

Art. 23. - (1) Fondul se constituie la dispoziţia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(2) Administarea, utilizarea şi gestionarea Fondului se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

Art. 24. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor împreună cu ministerele implicate vor întreprinde acţiuni vizând obiectivele pieţelor produselor agricole şi alimentare.

Art. 25. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 16 ianuarie 2002.
Nr. 73.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:38

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.