A. Prin naştere

Art. 5. - Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.

Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:

Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.

B. Prin adopţie

Art. 6. - Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.

În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.

Dacă adopţia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului.

Art. 7. - În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.

În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.

C. Prin acordare la cerere

Art. 8. - Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional.

Art. 9. - Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.

În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.

Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele său.

Art. 10. - Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) şi e).

Părinţii care se repatriază şi solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor lor minori. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.

Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care se repatriază şi redobândeşte cetăţenia română poate cere dobândirea cetăţeniei române în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL III
Procedura acordării cetăţeniei române

Art. 11. - Aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin hotărâre a Guvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiţiei. Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 12. - Cererea de acordare a cetăţeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi autentică şi va fi însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.

Art. 13. - Cererea de acordare a cetăţeniei române se adresează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei.

Comisia, formată din 5 magistraţi de la Tribunalul Bucureşti, este desemnată, pe o perioadă de 4 ani, de preşedintele acestei instanţe.

Preşedintele comisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcţie.

Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de ministru.

Art. 14. - Comisia dispune, pe cheltuiala petiţionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetăţeniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.

Art. 15. - În vederea soluţionării cererii, comisia poate dispune:

Art. 16. - Autorităţile publice care deţin date sau informaţii din care rezultă că solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetăţeniei sunt obligate să le comunice comisiei.

Orice persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la art. 13, cu privire la cererea de obţinere a cetăţeniei române, în cazul prevăzut la alin. 1.

Art. 17. - După examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetăţeniei române, ministrului justiţiei.

În raport se va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetăţeniei.

Art. 18. - Pe baza raportului comisiei ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetăţeniei.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea cetăţeniei, pe baza raportului comisiei ministrul justiţiei va comunica aceasta petiţionarului.

Art. 19. - Persoana căreia i se acordă cetăţenia română, potrivit art. 8 şi 10, cu stabilirea domiciliului în ţară, depune în termen de 6 luni, în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credinţă faţă de România.

Jurământul are următorul conţinut: „Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale, să respect Constituţia şi legile României.”

Persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază.

Art. 20. - Cetăţenia română se dobândeşte pe data depunerii jurământului de credinţă.

După depunerea jurământului ministrul justiţiei ori, după caz, şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia română un certificat constatator.

CAPITOLUL IV
Dovada cetăţeniei române

Art. 21. - Dovada cetăţeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, paşaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. 2.

Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi.

În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în paşaportul unuia dintre părinţi, dovada cetăţeniei se face cu oricare dintre aceste acte.

Dacă dovada cetăţeniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condiţiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenţă a populaţiei.

Dovada cetăţeniei copiilor găsiţi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.

Art. 22. - În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.

CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române

Art. 23. - Cetăţenia română se pierde prin:

A. Prin retragerea cetăţeniei române

Art. 24. - Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:

Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.

Art. 25. - Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.

B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română

Art. 26. - Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:

Art. 27. - Pierderea cetăţeniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori.

Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date.

Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe data plecării sale din ţară.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul dintre părinţi este cunoscut sau este în viaţă.

Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate şi care renunţă la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte, cetăţean român. În situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.

C. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române

Art. 28. - Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.

Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a cetăţeniei adoptatorului.

În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.

Art. 29. - În situaţia prevăzută la art. 5 alin. 3 copilul găsit pierde cetăţenia română, dacă până la împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni străini.

Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.

Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.

CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română

Art. 30. - Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetăţeniei române sau, după caz, aprobarea renunţării la cetăţenia română, apreciind asupra propunerii ministrului justiţiei, făcută potrivit procedurii prevăzute la art. 13-18.

Art. 31. - Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă Ministerul Justiţiei, având obligaţia să producă dovezile de care dispune.

Comisia sesizată poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă despre existenţa situaţiei prevăzute la art. 24.

Art. 32. - Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi autentică şi se depune la comisia care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.

Art. 33. - Data pierderii cetăţeniei române prin retragere sau prin aprobarea renunţării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 34. - Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.

Art. 35. - Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive o pot redobândi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară, la notarul public, chiar dacă au altă cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România.

Beneficiază de dispoziţiile alin. 1 şi cei cărora li s-a ridicat cetăţenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum şi descendenţii acestora.

Art. 36. - Cererile privind acordarea cetăţeniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.

Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobândirea cetăţeniei române potrivit prevederilor art. 35 este scutită de plata taxelor consulare.

Art. 37. - Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile ţării pentru cetăţenii români.

Art. 38. - Cetăţenia română cu titlu de „cetăţenie de onoare” se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României.

Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică.

Art. 39. - Pentru situaţiile în care se cere consimţământul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului public.

Art. 40. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.

Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetăţeniei române rămân supuse reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.

Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 24/1971 - Legea cetăţeniei române, Decretul-lege nr.137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr.7/1989 privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.