ORDONANŢĂ nr.39 din 30 ianuarie 1998
privind activitatea de standardizare naţionala în România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 43/30 ian. 1998

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. i) din Legea nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta ordonanţă stabileşte principiile de bază şi cadrul organizatoric al standardizării naţionale.

Art. 2. - În România, activitatea de standardizare naţională se desfăşoară în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, urmărind în principal:

a) îmbunătăţirea calităţii vieţii;
b) obţinerea unei economii globale de materiale, energie şi efort uman;
c) protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor;
d) protecţia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător;
e) recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti;
f) promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei, ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei;
g) stabilirea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii;
h) înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional;
i) reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene.

Art. 3. - În sensul prezentei ordonanţe, termenii sunt definiţi după cum urmează:

A. Termeni a căror definiţie este prevăzută în standardul SR 10000-1;

a) standardizare - activitate specifică prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat;
b) standardizare naţională - standardizare care se desfăşoară la nivelul unei anumite ţări;
c) standard - document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care stabileşte, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat;
d) standard naţional - standard care este adoptat de un organism naţional de standardizare şi care este pus la dispoziţia publicului;
e) standard internaţional - standard care este adoptat de către o organizaţie internaţională cu activitate de standardizare şi care este pus la dispoziţie publicului;
f) standard european - standard care este adoptat de către o organizaţie europeană cu activitate de standardizare şi care este pus la dispoziţie publicului;
g) organism de standardizare - organism cu activitate de standardizare, recunoscut la nivel naţional, regional sau internaţional, care are ca principală funcţie, în conformitate cu statutul lui, elaborarea şi aprobarea sau adoptarea de standarde care sunt puse la dispoziţie publicului;
h) organism naţional de standardizare - organism de standardizare la nivel naţional, care este împuternicit să devină membru naţional în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare corespunzătoare;
i) program de standardizare - plan de lucru al unui organism cu activitate de standardizare, conţinând lista de teme care fac obiectul lucrărilor sale de standardizare;
j) proiect de standard - standard propus, în general disponibil pentru observaţii, vot sau aprobare;
k)aplicarea unui standard - utilizarea standardului în producţie, comerţ etc.;
l) marca de conformitate - marcă protejată, aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sistem de certificare, indicând cu un grad suficient de încredere că produsul, procesul sau serviciul în cauză este conform cu un standard sau cu un alt document normativ specific;
m) organism - unitate de drept public sau privat, care are sarcini şi competenţe bine definite;
n) specificaţie tehnică - document care prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, proces sau serviciu.

B. Alţi termeni:

a) autoritate - organul de specialitate al administraţiei publice centrale şi locale sau organismul, respectiv, reprezentantul acestuia, abilitat ca, în exerciţiul autorităţii de stat, să ia măsuri obligatorii şi să adopte reglementări în domeniul său de competenţă;
b) standard obligatoriu - standard a cărui aplicare devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinţă exclusivă dintr-o reglementare;
c) reglementare - document care conţine reguli cu caracter obligatoriu şi care este adoptat de către o autoritate;
d) reglementare tehnică - reglementare care prevede condiţii tehnice fie în mod direct, fie prin referire la un standard, la o specificaţie tehnică, la un cod de bună practică sau care preia integral conţinutul acestora.

Art. 4. - În standardizarea naţională trebuie aplicate următoarele principii de bază:

a) elaborarea şi aprobarea standardelor naţionale pe baza consensului părţilor interesate;
b) transparenţă şi disponibilitate publică;
c) reprezentarea intereselor publice;
d) caracterul voluntar al participării la activitatea de standardizare naţională şi al aplicării standardelor naţionale;
e) accesul liber la elaborarea standardelor naţionale pentru toate părţile interesate;
f) independenţa faţă de orice posibil interes specific predominant;
g) respectarea regulilor standardizării europene şi internaţionale;
h) caracterul fără scop lucrativ al organismului naţional de standardizare;
i) dezvoltarea standardizării naţionale în corelare cu evoluţia legislaţiei.

CAPITOLUL II
Standardul naţional şi aplicarea acestuia

Art. 5. - (1) Standardul naţional trebuie să conţină prevederi care să nu contravină legislaţiei în vigoare.

(2) Standardul naţional se identifică prin aplicarea unei sigle care semnifică "standard român". Sigla de identificare este SR.

(3) Sigla de identificare SR se aplică numai pe standardul naţional.

(4) Standardele internaţionale şi europene pot fi publicate în România ca standarde numai după adoptarea lor ca standarde naţionale.

Art. 6. - (1) Aplicarea unui standard naţional are caracter voluntar.

(2) Aplicarea unui standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnică adoptată de către o autoritate, în cazul în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice, a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.

CAPITOLUL III
Organismul naţional de standardizare din România

Art. 7. - În România organismul naţional de standardizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să fie o persoană juridică de drept privat, de interes public, având statut juridic de asociaţie fără scop lucrativ, în baza Legii nr. 21/1924, al cărei scop principal este de a dezvolta standardizarea naţională, europeană, regională şi internaţională;

2. să aplice principiile de bază ale standardizării naţionale, prevăzute la art. 4;

3. să aibă următoarele atribuţii principale:

a) elaborarea şi aprobarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor naţionale, precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale;
b) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile din prezenta ordonanţă şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională;
c) elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională;
d) reprezentarea României şi participarea în organismele neguvernamentale internaţionale şi europene de standardizare, respectiv în Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI), Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) şi Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (ETSI), precum şi în oricare alt organism internaţional sau regional de standardizare;
e) colaborarea în domeniul standardizării naţionale cu organisme similare din alte ţări;
f) editarea, publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale;
g) colectarea, prelucrarea, stocarea şi diseminarea de informaţii în domeniul standardizării naţionale;
h) acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de conformitate cu standardele naţionale, la cerere, pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale, pe baza procedurilor proprii organismului naţional de standardizare sau, după caz, mandatarea de organisme de certificare pentru acordarea acestui drept;
i) efectuarea de operaţiuni de import-export şi comercializare de standarde, documentaţii şi literatură de standardizare, cu respectarea prevederilor din convenţiile internaţionale sau bilaterale încheiate de organismul naţional de standardizare în acest sens;
j) prestarea de servicii de consultanţă, expertiză, instruire, transfer de cunoştinţe, asistenţă tehnică şi altele asemenea în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii;
k) publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene;
l) crearea unui climat favorabil aplicării standardelor naţionale în economie şi dezvoltării standardizării în România;

4. să elaboreze standarde naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate;

5. să asigure, în cadrul comitetelor tehnice de standardizare, reprezentarea echilibrată a părţilor interesate, în mod deosebit a producătorilor, a distribuitorilor, a consumatorilor şi a autorităţilor;

6. să constituie şi să ordoneze sistematic colecţia de standarde naţionale şi proiecte ale acestora, de standarde europene şi internaţionale şi proiecte ale acestora, de standarde naţionale din alte ţări cât şi de alte documente din domeniul standardizării;

7. să pună la dispoziţia oricăror persoane interesate, la cerere, standardele şi documentele menţionate la punctul precedent;

8. să asigure, conform Acordului referitor la barierele tehnice din calea comerţului al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care România este parte, funcţionarea punctului de informare pentru standarde şi reglementări tehnice şi să pună la dispoziţie oricăror persoane informaţii din baza de date a acestuia;

9. să stabilească, prin reguli de procedură, în principal, următoarele:

a) modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;
b) pregătirea şi publicarea programelor de standardizare naţională şi de includere de noi teme în acestea;
c) publicarea proiectelor de standarde naţionale şi tratarea observaţiilor în legătură cu acestea;
d) elaborarea şi aprobarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor naţionale;
e) modul de rezolvare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi aprobarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor naţionale;
f) modalităţi de publicare a standardelor naţionale;
g) înregistrarea standardelor naţionale;
h) modul de participare la standardizarea europeană şi internaţională;

10. să publice, în scopul de a asigura informarea publică:

a) programul de standardizare naţională;
b) lista proiectelor de standarde naţionale;
c) data aprobării şi data publicării standardelor naţionale;
d) data anulării şi modificării standardelor naţionale;
e) actualizările şi completările colecţiilor prevăzute la pct. 6;
f) alte informaţii relevante privind standardizarea naţională;

11. să gestioneze fondul documentar naţional de standarde;

12. să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute în alte acte normative, în legătură cu scopul său principal.

Art. 8. - (1) Prevederile art. 7 trebuie să fie cuprinse în statutul organismului naţional de standardizare.

(2) De asemenea, statutul trebuie să respecte celelalte prevederi din prezenta ordonanţă, precum şi orice alte dispoziţii obligatorii potrivit legilor în vigoare şi să prevadă următoarele:

A. poate fi membru al organismului naţional de standardizare, cu aprobarea adunării generale, orice persoană juridică care este de acord cu statutul său şi doreşte să susţină realizarea scopului acestuia;

B. adunarea generală a membrilor organismului naţional de standardizare este structurată în colegii, după cum urmează:

a) Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare şi organisme de certificare şi de inspecţie acreditate, precum şi organizaţii fără scop lucrativ ale acestora;
b) Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice care sunt interesate în standardizarea naţională, cum sunt agenţi economici, inclusiv întreprinderi mici şi mijlocii, organizaţii patronale, camere de comerţ şi industrie, organizaţii financiar-bancare şi de asigurări, asociaţii profesionale, federaţii şi confederaţii sindicale, precum şi altele, inclusiv asociaţii fără scop lucrativ ale acestora;
c) Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizaţii fără scop lucrativ de apărare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, al apărării drepturilor omului, din domeniul protecţiei mediului şi altele asemenea;
d) Colegiul cercetării-dezvoltării şi inovării, care poate cuprinde instituţii de învăţământ, persoane juridice care au activitate preponderentă de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare şi de inovare, de dezvoltare locală şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, altele asemenea, precum şi asociaţii fără scop lucrativ ale acestora.

C. proceduri de vot şi de luare a deciziilor, cât şi o structură a organelor de conducere şi de administrare, care să asigure reprezentarea echilibrată a fiecărui colegiu, respectiv a intereselor reprezentate în acestea;

D. organismul naţional de acreditare este membru de drept al organismului naţional de standardizare, precum şi al consiliului de administraţie al acestuia; reprezentantul organismului naţional de acreditare nu poate avea nici o altă funcţie în consiliul de administraţie în afară de aceea de simplu membru al acestuia.

(3) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei va elabora instrucţiuni privind statutul-cadru al organismului naţional de standardizare, precum şi constituirea şi înregistrarea acestuia ca asociaţie.

(4) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei va lua măsuri pentru stimularea atragerii de membri ai organismului naţional de standardizare corespunzător principiului de la art. 4 lit. f).

CAPITOLUL IV
Relaţiile autorităţilor cu organismul naţionalde standardizare

Art. 9. - (1) Organismul naţional de standardizare elaborează şi implementează programul de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională.

(2) Organismul naţional de standardizare:

a) colaborează cu autorităţile şi introduce în programul de standardizare naţională, în mod prioritar, solicitările acestora, în special cele referitoare la creşterea calităţii vieţii, protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, precum şi a mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor;
b) informează autorităţile, în mod periodic, despre:
- stadiul elaborării şi aprobării, reconfirmării, modificării şi anulării standardelor naţionale cuprinse, la solicitarea acestora, în programul de standardizare naţională;
- activitatea de standardizare naţională din domeniile reglementate de acestea;
c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională, în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene, sau transmite observaţii, comentarii sau propuneri în legătură cu acestea;
d) oferă consultanţă şi expertiză în domeniul standardizării, dacă este solicitat.

(3) Reprezentanţii autorităţilor care participă la activităţile de elaborare şi aprobare, reconfirmare, modificare şi anulare a standardelor naţionale au, în această calitate, aceleaşi drepturi şi obligaţii cu cele ale celorlalte părţi interesate.

(4) Autorităţile colaborează cu organismul naţional de standardizare în vederea constituirii, de către acesta, a bazei sale de date pentru standarde şi reglementări tehnice.

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 10. - (1) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei este abilitat să sprijine iniţierea constituirii unei asociaţii fără scop lucrativ, a cărei denumire este Asociaţia de Standardizare din România, prescurtat ASRO, denumită în continuare Asociaţia, cu sediul în municipiul Bucureşti, având ca principal scop dezvoltarea standardizării naţionale, europene şi internaţionale.

(2) Este recunoscută ca organism naţional de standardizare Asociaţia care:

- îndeplineşte condiţiile de la alin. (1);
- are avizul favorabil al Ministerului Cercetării şi Tehnologiei, potrivit art. 23 din prezenta ordonanţă;
- este înregistrată ca persoană juridică, în condiţiile legii;
- respectă prin statut prevederile prezentei ordonanţe.

Art. 11. - Măsurile tranzitorii pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe se stabilesc de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei în consultare cu Institutul Român de Standardizare, astfel încât Asociaţia să fie înregistrată ca asociaţie fără scop lucrativ de drept privat şi să îşi poată îndeplini atribuţiile de organism naţional de standardizare începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 12. - (1) În scopul de a iniţia constituirea Asociaţiei, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei pune la dispoziţia acesteia în folosinţă, pe bază de contract de închiriere, un spaţiu cu destinaţia de sediu provizoriu în Bucureşti, str. Mendeleev nr. 21-25, sectorul 1. Contractul este valabil până la achiziţionarea de către Asociaţie a unui alt sediu, conform alin. (2), termen la care spaţiul mai sus menţionat se eliberează şi se restituie Ministerului Cercetării şi Tehnologiei.

(2) Prin bugetul de stat pe anul 1998, se va aloca suma de 10 miliarde lei pentru Institutul Român de Standardizare în vederea cumpărării unui imobil necesar funcţionării.

Art. 13. - (1) La intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, se transferă la Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, din alocările bugetare pentru Institutul Român de Standardizare pe anul 1998, sumele prevăzute pentru cele două luni ce urmează datei de intrare în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei va utiliza sumele prevăzute şi constituite conform alin. (1) în vederea finanţării cheltuielilor de funcţionare şi de personal ale Asociaţiei în perioada de două luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.

(3) Personalul preluat de către Asociaţie de la Institutul Român de Standardizare va fi salarizat, în respectiva perioadă de două luni, în acelaşi mod şi la acelaşi nivel de salarizare ca în luna precedentă dizolvării acestuia, fără a exista, însă, obligaţia încadrării pe aceleaşi posturi cu cele ocupate înainte de dizolvare.

Art. 14. - Ministerul Cercetării şi Tehnologiei poate finanţa, pe o perioadă de 3 ani, dezvoltarea instituţională a Asociaţiei printr-un program de stimulare a inovării aprobat prin ordin al ministrului şi cuprins în Planul naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare. Finanţarea poate fi continuată şi după perioada iniţială de 3 ani.

Art. 15. - (1) Sumele reprezentând cotizaţiile pe care Asociaţia trebuie să le achite în calitate de membru sau afiliat al organizaţiilor internaţionale, europene şi regionale de standardizare, menţionate la art. 7 pct. 3 lit. d) se alocă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei.

(2) Fondurile necesare participării la lucrările organismelor europene şi internaţionale de standardizare pot fi alocate prin bugetul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei, la solicitarea Asociaţiei, prin programul de stimulare a inovării menţionat la art. 14.

Art. 16. - Elaborarea şi aprobarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor naţionale, solicitată de autorităţile publice, se finanţează atât prin programul de stimulare a inovării menţionat la art. 14, cât şi prin contracte care se încheie de Asociaţie cu autorităţile care au solicitări în domeniul standardizării naţionale.

Art. 17. - Pentru serviciile oferite, prevăzute la art. 7 pct. 3 lit. f) - k) inclusiv, art. 7 pct. 7 şi 8, precum şi pentru alte servicii, organismul naţional de standardizare are dreptul de a stabili şi încasa, după caz, tarife.

Art. 18. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Institutul Român de Standardizare şi Centrul Naţional de Formare, Consultanţă şi Management pentru Asigurarea Calităţii îşi încetează activitatea.

(2) Patrimoniul Institutului Român de Standardizare şi cel al Centrului Naţional de Formare, Consultanţă şi Management pentru Asigurarea Calităţii trec în proprietatea Asociaţiei.

(3) În termen de 30 de zile de la încetarea activităţii Institutului Român de Standardizare, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei va prelua, pe bază de protocol, prevederile bugetare, deschiderile de credite bugetare şi execuţia bugetară aferentă perioadei de funcţionare în anul 1998 a Institutului Român de Standardizare.

Art. 19. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe contractele în curs de derulare, precum şi orice obligaţii ce decurg din acorduri sau alte înţelegeri încheiate de Institutul Român de Standardizare sunt preluate de Asociaţie.

Art. 20. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe fondul documentar naţional al standardizării este preluat de la Institutul Român de Standardizare de către Asociaţie.

(2) În caz de lichidare a Asociaţiei, fondul documentar naţional de standarde se preia de la Asociaţie de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.

Art. 21. - În România organismul naţional de standardizare dobândeşte de drept exclusivitatea exercitării atribuţiilor de la art. 7 pct. 3 lit. a) - g) inclusiv.

Art. 22. - (1) Organismul naţional de standardizare beneficiază de protecţia dreptului de autor în condiţiile Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

(2) Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a standardelor naţionale sau a conţinutului publicaţiilor organismului naţional de standardizare prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă, dacă nu există, în prealabil, acordul scris al acestuia.

(3) Mărcile naţionale de conformitate cu standardele naţionale sunt proprietatea organismului naţional de standardizare, fiind înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Art. 23. - (1) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care are rolul şi responsabilitatea de a elabora şi implementa politici şi programe în domeniul standardizării, acreditării şi infrastructurilor calităţii, precum şi cel sub a cărui autoritate intră, în sensul Legii nr. 21/1924, Asociaţia şi scopul acesteia.

(2) Ministerul Cercetării şi Tehnologiei acordă şi retrage recunoaşterea Asociaţiei ca organism naţional de standardizare în condiţiile prezentei ordonanţe.

(3) Recunoaşterea Asociaţiei ca organism naţional de standardizare este valabilă atâta timp cât aceasta respectă prevederile prezentei ordonanţe.

Art. 24. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 10-12, 23, 26, 27 şi 29, care intră în vigoare la data publicării acesteia.

Art. 25. - (1) Standardele naţionale - SR şi STAS în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe îşi menţin valabilitatea până la modificarea sau anularea lor de către Asociaţie.

(2) În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, dobândesc caracter voluntar standardele naţionale cu caracter obligatoriu.

(3) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe, Institutul Român de Standardizare, prin publicaţiile sale, va face cunoscută lista cu standardele naţionale care îşi pierd caracterul obligatoriu, conform alineatului precedent. De asemenea, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei va publica, într-un ziar de largă circulaţie, această listă.

(4) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe, Institutul Român de Standardizare comunică autorităţilor lista cu standardele naţionale care îşi pierd caracterul obligatoriu. Până la termenul prevăzut la alin. (2), autorităţile sunt obligate să aprobe şi să facă cunoscute reglementări tehnice care să cuprindă prevederi din standardele respective, privind protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice a mediului înconjurător şi a intereselor consumatorilor, dacă consideră necesară menţinerea caracterului obligatoriu al aplicării prevederilor din standardele menţionate la alin. (2).

Art. 26. - Termenii şi definiţiile prevăzute la art. 3 se modifică, de drept, o dată cu modificarea standardului naţional SR 10000-1.

Art. 27. - În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei emite ordine şi instrucţiuni.

Art. 28. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei preia de la Institutul Român de Standardizare toate responsabilităţile specifice unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale referitoare la asistenţa tehnică externă în domeniu.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, coordonarea naţională a programului PRAQ III - program regional pentru asigurarea calităţii - este preluată de la Institutul Român de Standardizare de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, contractele, obligaţiile şi acordurile care ţin de calitatea de organ de specialitate al administraţiei publice centrale sunt preluate de la Institutul Român de Standardizare de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.

Art. 29. - Ministerul Finanţelor va introduce modificările ce decurg din prezenta ordonanţă în bugetul de stat aferent anului 1998.

Art. 30. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă:

- Ordonanţa Guvernului nr.19/1992 privind activitatea de standardizare în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.212 din 28 august 1992, aprobată şi modificată prin Legea nr. 11/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.65 din 14 martie 1994;
- Hotărârea Guvernului nr.224/1995 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Român de Standardizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 20 aprilie 1995;
- Hotărârea Guvernului nr.721/1992 privind înfiinţarea Centrului Naţional de Formare, Consultanţă şi Management pentru Asigurarea Calităţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.34 din 4 martie 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA

Contrasemnează:

Ministrul cercetării şi tehnologiei,
Bujor Bogdan Teodoriu

p. Ministrul finanţelor,
Valentin Lazea,
secretar de stat

Directorul general al Institutului Român
de Standardizare,
Mircea Martiş

Bucureşti, 30 ianuarie 1998.
Nr. 39.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:20

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.