DECIZIE nr.24 din 29 ianuarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.17 alin.1 şi ale art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului
Textul actului publicat în M.Of. nr. 128/18 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rozalia Wesley în Dosarul nr. 11.101/2000 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc toate părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând că în speţă se ridică o chestiune de interpretare şi de aplicare a legii, şi nu una de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 11.101/2000, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rozalia Wesley într-o cauză civilă având ca obiect aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 şi 42 prin aceea că acordă calitate procesuală şi chiriaşului în litigiul privind raportul juridic de drept material, respectiv dreptul de proprietate, între stat şi proprietar.
Judecătoria Timişoara, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece „chiriaşii din imobilele naţionalizate sunt titularii unuia din dezmembrămintele dreptului de proprietate, respectiv al dreptului de folosinţă, ceea ce le conferă şi calitatea de titulari ai dreptului de acţiune în sens procesual“.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia este neîntemeiată. Se arată că în speţă nu este vorba despre o problemă de neconstituţionalitate, ci despre o chestiune de interpretare şi aplicare a unui text legal.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.
Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut:
- Art. 17 alin. 1: „Comisiile constituite potrivit art. 16 alin. 4 vor stabili, în termen de 60 de zile de la primirea propunerilor transmise de comisiile locale, dreptul foştilor proprietari sau al moştenitorilor acestora şi al rudelor până la gradul al doilea ale fostului proprietar în viaţă pentru restituirea în natură, acordarea de despăgubiri, cuantumul acestor despăgubiri şi vor emite hotărâri în acest sens. În termen de 5 zile, hotărârile vor fi comunicate, în scris, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora şi rudelor până la gradul al doilea ale fostului proprietar în viaţă, chiriaşilor din apartamentele care se vor restitui în natură, precum şi persoanelor juridice care deţin apartamentele. Evaluarea apartamentelor se va face de către comisii tehnice de specialitate desemnate de comisiile judeţene sau a municipiului Bucureşti şi a sectorului agricol Ilfov.“;
- Art. 18 alin. 1: „Hotărârile comisiilor judeţene, ale comisiei municipiului Bucureşti şi ale comisiei sectorului agricol Ilfov sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, şi pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.“
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind încălcate sunt art. 41 şi 42 cu următorul conţinut:
- Art. 41: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.“;
- Art. 42: „Dreptul la moştenire este garantat.“
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că autorul acesteia a ridicat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate şi în Dosarul nr. 3.963/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. Asupra acestei excepţii Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.229 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.715 din 9 noiembrie 2001, statuând că dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 şi 42, referitoare la protecţia proprietăţii private şi, respectiv, la dreptul la moştenire. Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că, în conformitate cu principiul egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constituţie, toţi cetăţenii se bucură de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi sunt egali în drepturi în faţa legii. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin reglementarea unei căi de atac a hotărârii şi a comunicării acesteia, inclusiv chiriaşilor din imobilele ce se solicită a fi restituite, s-ar aduce o restrângere dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 41 şi 42 din Constituţie. În acelaşi sens Curtea a constatat că, în urma comunicării hotărârii, principiul accesului liber la justiţie permite exercitarea căii de atac împotriva hotărârilor comunicate, iar instanţei de judecată îi revine îndatorirea de a stabili în concret, în activitatea de interpretare şi aplicare a legii, dacă drepturile şi interesele invocate în cauză sunt recunoscute de lege.
De asemenea, Curtea a mai reţinut c㠄interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac“.
Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, excepţia urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rozalia Wesley în Dosarul nr. 11.101/2000 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Miercuri, 23 septembrie 2026, 18:21

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.