DECIZIE nr.32 din 31 ianuarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 şi 206 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 136/21 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Cristina Nicoară - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecătoriei Târgovişte.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 23 alin. (9), art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.214/2001, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că cele două texte legale criticate sancţionează aceeaşi conduită interzisă şi că ar fi vorba despre o dublă incriminare. Se mai afirmă că textele criticate ar fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi celor ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie referitoare la legalitatea aplicării pedepsei, care ar fi încălcate prin faptul că făptuitorul este absolvit de pedeapsă numai dacă face proba verităţii afirmaţiilor. Se mai afirmă, în sfârşit, că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal sunt criticabile şi pentru că sancţionează deopotrivă atât faptele intenţionate, cât şi pe cele din culpă; or, el a comis faptele fără intenţie infracţională.
Judecătoria Târgovişte, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal incriminează două fapte distincte vizând valori sociale diferite, chiar dacă obiectul lor juridic comun este demnitatea omului, valoare supremă garantată prin art. 1 din Constituţie. Nu poate fi vorba despre o aşa-zisă dublă incriminare. Incriminarea celor două fapte, insulta şi calomnia, nu încalcă prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece nici libertatea de gândire, nici libertatea de exprimare nu sunt absolute, fiind supuse unor limitări prevăzute de lege, necesare ocrotirii unor valori umane, cum ar fi respectul drepturilor sau reputaţiei altora. Astfel, prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie interzic acele exprimări care pot prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodată se aminteşte că prevederile art. 54 din Constituţie obligă la exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, fără să se încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, consideră că prevederile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate ignoră prevederile art. 29 alin. (2) din Constituţie, în sensul cărora libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Se conchide că atributul demnităţii are o valoare egală cu celelalte atribute ale persoanei şi că dreptului penal îi revine rolul de a asigura ocrotirea demnităţii omului prin incriminarea şi sancţionarea faptelor contra demnităţii.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din legea penală nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentală invocate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, care au următorul cuprins:
- Art. 205: „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.“;
- Art. 206: „Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.“
Autorul excepţiei afirmă că cele două dispoziţii legale incriminează şi sancţionează aceeaşi faptă, care ar fi dublu incriminată. Se mai afirmă că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, privitoare la libertatea de gândire şi la libertatea de exprimare, precum şi prevederilor art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea aplicării pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin cele două texte criticate s-ar incrimina aceeaşi faptă nu poate fi primită, deoarece fiecare text se referă la o anumită modalitate de atingere adusă demnităţii persoanei: insulta şi calomnia. Cele două infracţiuni se deosebesc între ele atât prin modul în care se aduce atingere demnităţii persoanei, cât şi prin gradul lor de pericol social, calomnia fiind evident mai gravă decât insulta. Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 29 şi 30 din Legea fundamentală, referitoare la libertatea de gândire şi de exprimare, însă ignoră prevederile art. 29 alin. (2), conform cărora libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6), în sensul cărora „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine“.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr.308 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a statuat că art. 205 şi 206 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile constituţionale.
Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Vineri, 25 septembrie 2026, 05:02

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.