DECIZIE nr.2 din 15 ianuarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap
Textul actului publicat în M.Of. nr. 138/22 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Laurenţiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru anularea măsurii de sistare a drepturilor acordate în calitate de persoană cu handicap.
La apelul nominal răspunde Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, prin consilier juridic Liviu Teodorescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Comisiei superioare de expertiză medicală a persoanelor cu handicap solicită respingerea excepţiei, având în vedere următoarele motive: nici o prevedere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 nu face distincţie între persoanele cu handicap din naştere şi cele care l-au dobândit ulterior; dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză; prin ordonanţa menţionată nu s-a dispus sistarea drepturilor autorului excepţiei, ci a fost reglementat modul de încadrare în categoria persoanelor cu handicap, măsurile de protecţie specială a acestor persoane şi instituţiile care asigură aplicarea acestor măsuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 s-a stabilit cum se face încadrarea în categoria persoanelor cu handicap, drepturile şi obligaţiile acestor persoane, organizarea şi funcţionarea comisiilor de expertiză a persoanelor cu handicap, încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap etc., dar nicidecum sistarea drepturilor de persoană cu handicap, aşa cum susţine autoarea excepţiei. De asemenea, ordonanţa criticată nu face distincţie între persoanele cu handicap din naştere şi cele cu handicap dobândit, neputându-se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Susţinerea autoarei excepţiei că prevederile criticate ar încălca şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie este nefondată, deoarece acestea nu au incidenţă în cauză. Afirmaţiile autoarei excepţiei că dispoziţiile criticate încalcă şi unele dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 1, 2 şi 14) nu sunt întemeiate, întrucât nu se poate spune că i-au fost încălcate dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică. Se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 212/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prin ordonanţa de urgenţă criticată s-a dispus sistarea tuturor drepturilor sale ca persoană cu handicap de gradul I, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică, precum şi documentele internaţionale privind drepturile omului, care se referă la drepturile persoanelor cu invalidităţi.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ, exprimându-şi opinia asupra excepţiei ridicate, consideră că, astfel cum este redactat, textul criticat „nu creează nici un fel de discriminare între persoanele cu handicap dobândit din naştere sau ulterior, în diverse etape ale vieţii“ şi „nu încalcă nici o prevedere a Constituţiei“.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autoarea acesteia „nu a indicat nici o normă constituţională căreia i-ar contraveni dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999“. În acest sens se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind situaţiile în care autorii excepţiilor nu au indicat textele constituţionale considerate ca fiind încălcate prin dispoziţiile legale criticate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea constată că ordonanţa criticată pentru neconstituţionalitate stabileşte care sunt „persoanele cu handicap“, scopul şi modul de aplicare a măsurilor de protecţie specială ce se iau în temeiul acestui act normativ, criteriile de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, precum şi instituţiile de protecţie specială, accesibilităţile, drepturile şi obligaţiile acestor persoane, organizarea şi funcţionarea comisiilor de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, drepturile şi obligaţiile asistentului personal, încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protecţia specială a persoanelor cu handicap.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi se invocă neconstituţionalitatea în întregime a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999, în realitate critica priveşte faptul c㠄persoanele care au dobândit handicapul ulterior naşterii, în mod greşit, au fost excluse de la primirea unor drepturi“, astfel cum a susţinut oral autoarea în faţa instanţei care a sesizat Curtea, nemenţionând însă care este textul incriminat.
Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, excepţia se raportează la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Pe de altă parte, este de reţinut că prin acţiunea introdusă în instanţă autoarea excepţiei susţine că i-a fost încălcat dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică, drepturi prevăzute la art. 22 alin. (1) din Constituţie, precum şi la art. 22 şi art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceste texte prevăd:
- Art. 22 alin. (1) din Constituţie: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.“;
- Art. 22 şi art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
„Art. 22. - Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii sale, prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei ţări.“;
„Art. 25. - Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.“
Autoarea excepţiei invocă, de asemenea, şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 31 mai 1994), indicând „art. 1, 3, 4 şi art. 14 etc.“. Întrucât unele dintre texte sunt greşit indicate (art. 3 şi 4, care se referă la interzicerea torturii şi, respectiv, a sclaviei şi a muncii forţate), urmează a se reţine, în spiritul formulării excepţiei, dispoziţiile art. 1, care se referă la „obligaţia de a respecta drepturile omului“, cele ale art. 2, care se referă la „dreptul la viaţă“, cele ale art. 14 privind „interzicerea discriminării“.
În acelaşi sens sunt invocate şi „Protocoalele europene la Convenţie, articole despre invalidităţi“, fără a se indica textele vizate, probabil intenţionându-se să se facă referire la Carta socială europeană, care cuprinde, într-adevăr, dispoziţii referitoare la „dreptul la securitate social㓠(art. 12), la „dreptul la asistenţă socială şi medical㓠(art. 13), la „dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială şi în viaţa comunităţii“ (art. 15).
În ceea ce priveşte fondul criticii de neconstituţionalitate, mai ales în lumina precizărilor din încheierea instanţei, Curtea observă că nici din dispoziţiile art. 1, care definesc noţiunea de „persoane cu handicap“, nici din dispoziţiile art. 2, care prevăd încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, nu rezultă că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 s-ar face discriminări în privinţa persoanelor cu handicap, în funcţie de faptul dacă handicapul este din naştere sau dobândit, după cum lasă să se înţeleagă autoarea excepţiei.
În consecinţă, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât nu se constată încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile cuprinse în documentele internaţionale invocate.
Sistarea drepturilor de care autoarea excepţiei a beneficiat, aşa cum se susţine, ar putea fi cauzată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin hotărâre a Guvernului, act normativ care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
De asemenea, Curtea reţine că încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atestă, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, criterii care stabilesc gradul de handicap - uşor, mediu, accentuat şi grav -, prin certificat emis de comisiile de expertiză medicală (art. 2 din ordonanţă). Aceste aspecte însă vizează situaţii de fapt, pe care le constată autorităţile medicale, şi care, de asemenea, nu pot face obiect al contenciosului constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 08:34

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.