DECIZIE nr.21 din 24 ianuarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 şi 329 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 144/25 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurenţiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 şi 329 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Dia şi Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 328 şi 329 privind prostituţia şi proxenetismul sunt criticate din perspectiva dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora persoana fizică are dreptul la „viaţa intimă, familială şi privat㓠şi „să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“. România a aderat, prin Decretul nr.482 din 1955, la Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituării acestora, incriminarea celor două fapte fiind consecinţa acestei aderări. State civilizate, cum ar fi Franţa, incriminează în legislaţia lor penală săvârşirea acestor fapte. De altfel, Curtea Constituţională, prin două decizii (nr. 74 şi nr. 106 din 1996), a respins excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, arătând că exercitarea dreptului la viaţă intimă este condiţionată de respectarea drepturilor şi libertăţilor altora, precum şi a bunelor moravuri. Incriminarea acestor fapte poate fi corelată cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie care permit restrângeri, prin lege, a exerciţiului unor drepturi, în scopul apărării sănătăţii ori moralei publice. Se solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.856/2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 şi 329 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Dia şi Mihaela Baba, inculpaţi-recurenţi într-o cauză de proxenetism.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 328 şi 329 din Codul penal, privitoare la infracţiunile de prostituţie şi, respectiv, de proxenetism, sunt neconstituţionale, fiind în contradicţie cu prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În opinia autorilor excepţiei prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie permit persoanei să aibă o viaţă intimă neîngrădită şi să întreţină raporturi intime cu cine doreşte şi indiferent de interesele care o animă. Aceste interese ar putea consta şi în satisfacerea unor nevoi materiale, iar partenerii pot fi mai mulţi în decursul anilor. Autorii excepţiei susţin, de asemenea, că cele două dispoziţii legale sunt neconstituţionale, deoarece menţin definiţia infracţiunii aşa cum a fost formulată, sub influenţa ideologiei comuniste, ca faptă contrară relaţiilor socialiste de convieţuire. În realitate, susţin autorii excepţiei, practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane nu constituie decât mijlocul de procurare a bunurilor şi valorilor necesare existenţei, această dobândire fiind de esenţa infracţiunii de prostituţie.
Curtea de Apel Iaşi, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 328 şi 329 din Codul penal nu contravin Constituţiei şi convenţiilor internaţionale privind prevenirea prostituţiei şi proxenetismului, la care România este parte. Dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu pot fi invocate în sprijinul excepţiei, practicarea prostituţiei nefiind recunoscută ca o profesie.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată că excepţia este neîntemeiată. Proxenetismul, fiind o formă de exploatare a prostituţiei şi de încurajare a acesteia, prezintă un ridicat grad de pericol social. Potrivit art. 26 din Constituţie, persoana are dreptul să dispună de ea însăşi, însă cu condiţia să nu încalce drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, drepturi şi libertăţi care sunt încălcate prin infracţiunea de proxenetism, realizată prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, care vizează obţinerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană. Art. 26 din Constituţie, invocat în sprijinul excepţiei, creează un cadru adecvat pentru afirmarea şi dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi în nici un caz pentru apărarea fenomenului infracţional. Atât prostituţia, cât şi proxenetismul contravin tuturor normelor legale elaborate în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor persoanei, încalcă relaţiile privind convieţuirea socială, prin nerespectarea normelor morale şi juridice şi încălcarea demnităţii umane. De esenţa prostituţiei şi proxenetismului este comerţul de ordin sexual cu propriul corp, comerţ care, prin sine însuşi, lezează demnitatea omului, ca valoare supremă ocrotită şi garantată de art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată că excepţia este, de asemenea, neîntemeiată. Incriminarea prin art. 328 din Codul penal a prostituţiei priveşte practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane ca mijloc de procurare a mijloacelor de existenţă, deci ca profesie, iar acest fapt a fost considerat de legiuitor ca fiind socialmente periculos prin consecinţele sale. Această faptă este de natură să aducă atingere moralităţii şi chiar demnităţii persoanelor care practică prostituţia. Or, art. 26 din Constituţie instituie dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, însă prevede şi limitele de exercitare a acestui drept, şi anume fără să încalce drepturile şi libertăţile altor persoane, ordinea publică sau bunele moravuri. Se citează, de asemenea, din preambulul Convenţiei pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituării acestora, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin Decretul nr.482/1955, în care se arată că prostituţia, traficul cu fiinţe umane în vederea prostituării, adică proxenetismul, sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 328 şi 329 din Codul penal, care au următorul conţinut:
- Art. 328: „Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.“;
- Art. 329: „Îndemnul sau constrângerea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârşită faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii prevăzute în alin. 1 şi 2 şi cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepseşte.“
Prevederile art. 26 din Constituţie, considerate a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate, sunt următoarele:
- Art. 26: „(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.“
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că incriminarea şi sancţionarea faptelor de prostituţie şi de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă şi îndeplinirea obligaţiei asumate de statul român prin Decretul nr.482/1955 de aderare la convenţie, care prevede că părţile la această convenţie decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimţământul acesteia, sau care exploatează prostituţia altei persoane, chiar cu consimţământul acesteia. În preambulul convenţiei se arată c㠄prostituţia şi răul care o însoţeşte, traficul de fiinţe umane în vederea prostituării, sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii“.
Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal prin Decizia nr.74 din 11 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200 din 27 august 1996, şi Decizia nr.106 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.5 din 16 ianuarie 1997. Respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţională a subliniat, în Decizia nr.74/1996, că pentru prevenirea şi combaterea prostituţiei nu este suficient să se incrimineze şi să se sancţioneze numai proxenetismul, ci trebuie incriminată şi sancţionată însăşi practicarea prostituţiei, ca expresie a folosirii abuzive şi antisociale a dreptului femeii de a dispune de ea însăşi.
Curtea reţine că în ceea ce priveşte proxenetismul, incriminat prin însăşi convenţia menţionată, caracterul său profund antisocial nu poate fi pus la îndoială şi nu se poate vorbi despre neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 329 din Codul penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 şi 329 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Dia şi Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu

Joi, 24 septembrie 2026, 10:04

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.