DECIZIE nr.41 din 7 februarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.1604 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 144/25 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1604 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Dănuţ Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât prin Decizia nr.708 din 19 decembrie 1997, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 1604 din Codul de procedură penală nu contravin, aşa cum susţin şi autorii prezentei excepţii, prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.954/2001, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1604 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Dănuţ Nichifor într-o cauză penală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 1604 din Codul de procedură penală limitează accesul la justiţie, iar art. 23 din Constituţia României nu îngăduie o asemenea limitare.
Judecătoria Focşani, exprimându-şi opinia, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstituţional, recunoaşte, în realitate, dreptul oricărei persoane de a cere liberarea provizorie pe cauţiune, în condiţiile pe care legiuitorul le fixează. Se mai arată că în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr.708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.125 din 25 martie 1998.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 1604 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În esenţă, se arată că este atributul legiuitorului să stabilească condiţiile în care pot fi luate măsurile procesuale, inclusiv cele referitoare la liberarea provizorie pe cauţiune. Aşa fiind, se consideră că majorarea limitelor speciale ale pedepselor pentru unele infracţiuni, prin Legea nr. 140/1996, fără modificarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală, sub aspectul măsurilor procesuale privitoare la acestea, reprezintă o opţiune a legiuitorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit restrângerea exerciţiului libertăţii persoanei în interesul desfăşurării instrucţiei penale. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, ci este în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege, în speţă Codul de procedură penală.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1604 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda, la cerere, când este asigurată repararea pagubei produse prin infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent.
Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.
Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori există date care justifică temerea că inculpatul va săvârşi o altă infracţiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă, sau prin alte asemenea fapte.“
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege stabilesc condiţii pentru liberarea provizorie pe cauţiune, deşi art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia „Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune“, nu prevede nici o condiţie în acest sens.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 1604 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr.708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.125 din 25 martie 1998, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1604 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională a statuat că acestea nu contravin art. 23 alin. (7) din Constituţie. Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile constituţionale invocate prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile privind liberarea provizorie - sub control judiciar sau pe cauţiune -, dar numai în condiţiile legii, „potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale“, şi „este deci atributul legiuitorului să stabilească condiţiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea“. În ceea ce priveşte modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, sub aspectul sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica şi dispoziţiile din Codul de procedură penală, referitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în funcţie de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infracţiuni, prin aceeaşi decizie s-a reţinut c㠄aceasta reprezintă o opţiune a legiuitorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit o restrângere a libertăţii persoanei în interesul desfăşurării normale a instrucţiei penale“.
Cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice modificarea acestei soluţii, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1604 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1604 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Dănuţ Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:34

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.