HOTĂRÂRE nr.134 din 14 februarie 2002
privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora
Textul actului publicat în M.Of. nr. 144/25 feb. 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 6 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor clasificate în Tariful vamal de import al României la poziţia nr. 70.13 „Obiecte din sticlă pentru servicii de masă, pentru bucătărie, toaletă, birou, pentru decorarea locuinţelor sau pentru utilizări similare, altele decât cele de la poziţiile nr. 70.10 sau 70.18“, cu excepţia celor clasificate la poziţia tarifară nr. 7013.10.00 - Obiecte din vitroceramică.

Art. 2. - În funcţie de compoziţia chimică produsele din sticlă cristal se clasifică astfel:

a) cristal superior care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cm3 şi un indice de refracţie mai mare de 1,545;
b) cristal cu plumb care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cm3 şi cu un indice de refracţie mai mare de 1,545;
c) sticlă cristalină care conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K2O), având o densitate de minimum 2,45 g/cm3 şi un indice de refracţie mai mare de 1,520;
d) cristalin - sticlă sonoră - care conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K2O), având o densitate de minimum 2,40 g/cm3 şi a cărei duritate Vickers la suprafaţă este de 550 ± 20.

Art. 3. - (1) Produsele din sticlă cristal, clasificate potrivit art. 2, pot fi introduse pe piaţă dacă sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.

(2) Eticheta va fi însoţită în mod obligatoriu de următoarele marcaje:

a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscripţionat cu specificaţia PbO 30% sau PbO 24% pentru cristal superior şi, respectiv, pentru cristal cu plumb;
b) marcaj pătrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline;
c) marcaj sub formă de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului sticlei sonore.

Art. 4. - Determinarea proprietăţilor fizice şi chimice ale produselor din sticlă cristal în vederea clasificării lor conform prevederilor art. 2 se face prin metodele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 5. - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei hotărâri atrage răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi, potrivit legii.

(2) Constituie contravenţie comercializarea produselor care nu sunt etichetate conform prevederilor art. 3 şi se sancţionează potrivit art. 46 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (2) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 6. - Contravenţiei prevăzute la art. 5 îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Art. 7. - Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr.415/2000 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.264 din 13 iunie 2000, cu modificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul industriei şi resurselor,
Iulian Iancu,
secretar de stat

Ministrul integrării europene,
Hildegard Carola Puwak

Preşedintele Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor,
Rovana Plumb,
secretar de stat

Bucureşti, 14 februarie 2002.
Nr. 134.


ANEXĂ

METODE
de determinare a proprietăţilor fizice şi chimice ale produselor din sticlă cristal

1. Analize chimice

1.1. Determinarea BaO

Se cântăreşte cu o precizie de 0,0001 g o cantitate de 1 g pulbere de sticlă într-o capsulă de platină. Se umectează cu apă şi se adaugă 15 ml soluţie de acid sulfuric de concentraţie 15%, picătură cu picătură, de-a lungul pereţilor capsulei, repartizându-se uniform în substanţa de analizat, şi 20 ml acid fluorhidric concentrat. Se încălzeşte pe baie de apă în fierbere sau pe o sită de azbest deasupra unui bec de gaz, până la eliminarea anhidridei sulfurice (fum alb). Se răceşte capsula şi se adaugă 15 ml acid fluorhidric. Se încălzeşte până la încetarea degajării vaporilor albi de anhidridă sulfurică. Se răceşte, se spală pereţii capsulei cu acid sulfuric 10% şi se trece conţinutul într-un pahar de laborator de 400 ml şi se diluează până la 100 ml cu acelaşi acid. Se fierbe 2-3 minute. Se lasă până a doua zi, când se filtrează pe hârtie de filtru cu porozitate mică (filtrat „A“). Precipitatul se spală cu o soluţie de acid sulfuric 10% şi apoi cu apă distilată caldă până la îndepărtarea ionului sulfat (verificare cu soluţie de clorură de bariu 2%).

Filtratul „A“ şi apele de spălare se introduc într-un balon cotat de 500 ml şi se păstrează pentru determinarea oxidului de potasiu şi a oxidului de zinc.

Filtrul cu precipitat (BaSO4 + PbSO4) se introduce într-un pahar de laborator de 250 ml, se adaugă 100 cm3 de acetat de amoniu 30% şi 5 ml amoniac 25% pentru dizolvarea precipitatului de sulfat de plumb. Se acoperă paharul şi se ţine 120 de minute pe baia de apă la fierbere. Se filtrează prin hârtie de filtru cu pori mici şi se spală de 8-10 ori cu apă distilată rece într-un balon cotat de 500 ml (filtrat „B“, care se păstrează pentru determinarea PbO).

Filtrul cu precipitat (BaSO4) se introduce într-un creuzet de porţelan, se usucă, se calcinează la 1.050°C până la greutate constantă şi se cântăreşte.

1.2. Determinarea PbO

Din filtratul „B“ de la determinarea oxidului de bariu se pipetează 10 ml într-un pahar Erlenmeyer de 250 ml. Se adaugă circa 0,5 g xilenol orange şi se ajustează pH soluţiei la 5,6 (pH-metru) prin adăugare de hexametilentetraamină solidă până când soluţia se colorează în mov.

Se titrează cu o soluţie de 0,05 N complexon III până la virarea culorii soluţiei de la mov la galben-lămâie.

1.3. Determinarea ZnO

Din filtratul „A“ de la determinarea BaO se pipetează o alicotă de 50 ml într-un pahar Erlenmeyer de 250 ml. Se adaugă amoniac până la pH = 8,1 (verificare cu hârtie de turnesol) şi apoi 10 ml soluţie tampon de pH = 9,5-10 (35 ml amoniac se adaugă peste 5,4 g clorură de amoniu şi se aduce la semn cu apă distilată în balon cotat de 100 ml) şi 0,1 g de amestec de eriochrome black T (1 g eriochrome se omogenizează cu 99 g clorură de potasiu).

Se titrează cu o soluţie de 0,05 N complexon III până la virarea culorii soluţiei în albastru.

1.4. Determinarea K2O

Oxidul de potasiu se determină prin măsurarea radiaţiei la l = 768 nm, emisă de atomii de potasiu excitaţi în flacăra unui spectrometru de emisie cu flacără.

Pentru trasarea curbei de calibrare se pregătesc soluţiietalon preparate astfel: se măsoară cu biureta 1, 2, 3, ..., 10 ml soluţie-etalon de potasiu (1,583 g clorură de potasiu se dizolvă în apă distilată şi se aduce la balon cotat de 1.000 ml; 1 ml din această soluţie conţine 1 mg de K2O) în baloane cotate de 100 ml. Se trasează curba de calibrare prin pulverizarea soluţiilor în flacăra de aer-propan a flamfotometrului şi înregistrarea indicaţiilor galvanometrului.

Pentru determinarea oxidului de potasiu din proba de analizat din filtratul „A“, de la determinarea BaO, se pipetează 25 ml într-un balon cotat de 100 ml şi se aduce la semn cu apă distilată. Se fotometrează soluţia şi se determină conţinutul oxidului de potasiu, urmându-se instrucţiunile instrumentului utilizat.

1.5. Limite

+/- 0,1 în valoare absolută pentru fiecare determinare.

Dacă din analiză apare o eroare inferioară în limitele toleranţelor faţă de limitele fixate (30%, 24% sau 10% de PbO), trebuie luată media a cel puţin trei analize. Dacă media este mai mare sau egală cu 29,95, 23,95 sau 9,95, sticla poate fi acceptată în categoria corespunzând la 30%, 24% şi, respectiv, 10% de PbO.

2. Determinări fizice

2.1. Densitatea

Densitatea sticlei se poate determina prin:

a) metoda cu picnometru - determinarea masei probei de sticlă (5-10 g) sub formă de cioburi şi a volumului ocupat de aceasta cu ajutorul picnometrului şi al unui lichid (apă distilată) a cărui densitate este cunoscută la temperatura de lucru;
b) metoda hidrostatică în domeniul 0,01 prin cântărirea unei probe de 10-50 g în aer şi cufundarea într-un lichid (apă distilată) cu densitate cunoscută la temperatura de 20°C (± 1°C), măsurată cu o precizie de 0,2°C.

2.2. Indicele de refracţie

Indicele de refracţie este măsurat cu refractometrul care să asigure o precizie de ± 1x10 (la minus 5), prin metoda reflexiei totale sau metoda devierii unui fascicul paralel de lumină.

2.3. Microduritate

Duritatea Vickers este măsurată în conformitate cu ASTM 92-65, folosindu-se o cantitate de 50 g, şi se face media a 15 determinări.


Miercuri, 23 septembrie 2026, 11:12

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.