DECIZIE nr.27 din 29 ianuarie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi ale art.8 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
Textul actului publicat în M.Of. nr. 148/27 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Drăghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionaşcu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în litigii cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice.
La apelul nominal se prezintă autorii excepţiilor Aurel Oprea, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi Constantin Ionaşcu, personal, şi Ion Drăghici, prin procurator, precum şi părţile, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, prin consilieri juridici.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 367C/2001, nr. 368C/2001, nr. 369C/2001 şi nr. 418C/2001 la Dosarul nr. 366C/2001, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în toate cauzele enumerate.
Autorii excepţiei, reprezentanţii părţilor, precum şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării. În consecinţă, pentru o mai bună administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 366C/2001.
Cauza fiind în stare de judecată, procuratorul Dimitrie Dan Raiciu, în numele tuturor autorilor excepţiilor, solicită admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate. În motivarea susţinerilor sale sunt invocate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care statuează principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea, reprezentantul autorilor excepţiilor învederează Curţii că înţelege să renunţe la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind neîntemeiate excepţiile ridicate, menţionând că autorii acestora solicită, în realitate, o decizie de interpretare a textelor de lege criticate care să ajute instanţele de judecată la aplicarea acestora. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 se apreciază că, datorită caracterului tranzitoriu al ordonanţei, aceasta a avut o aplicabilitate temporară, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilă, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi, respectiv, prin Încheierea din 21 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.987/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi ale art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Drăghici, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi, respectiv, Constantin Ionaşcu în litigii cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice pentru pretenţii băneşti.
În motivarea excepţiilor autorii acestora susţin că plăţile compensatorii şi celelalte ajutoare care se acordă personalului militar disponibilizat, trecut în rezervă sau pensionat, precum şi modul de impozitare a sumelor acordate au fost reglementate în mod contradictoriu prin diferite acte normative succesive (Legea nr. 80/1995, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998, Legea nr. 138/1999, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000), unele dispoziţii ale acestora fiind contrare Constituţiei. Astfel art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevede aplicabilitatea acestui act normativ şi persoanelor trecute în rezervă anterior datei de 22 septembrie 2000, creând în acest mod o situaţie discriminatorie faţă de persoanele trecute în rezervă după această dată. Art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă încalcă principiul neretroactivităţii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi ordonanţa a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000, prevede că modul de impozitare stabilit prin acest act normativ se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2000. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 autorii excepţiilor consideră că acestea încalcă prevederile art. 78 din Constituţie, întrucât ordonanţa, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1999, dispune amânarea intrării în vigoare a Legii nr. 138/1999 până la 1 decembrie 1999, deşi această lege era deja în vigoare începând cu data de 1 august 1999.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, apreciază că excepţia ridicată este nefondată şi propune respingerea ei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate sub nici un aspect. Astfel „dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României“, tratamentul juridic diferit fiind determinat de perioada diferită de aplicare, întrucât „o lege aplicabilă la un anumit moment şi oportună datorită situaţiei economicofinanciare existente poate peste un anumit interval de timp să devină ineficientă şi să necesite anumite modificări date de schimbarea împrejurărilor ce au stat la baza emiterii ei“. De asemenea, „dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 nu contravin principiului neretroactivităţii legii prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţia României“, întrucât „legislaţia fiscală suportă nenumărate modificări în timpul unui an, regulile fiscale pe anul respectiv îşi produc efectele în anul următor, globalizarea operând la sfârşitul anului fiscal“. Nici dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 nu încalcă prevederile constituţionale, întrucât prin aceste texte legale „s-a suspendat aplicarea legii până la data de 1 decembrie 2000. Suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea acesteia în vigoare, fapt ce s-a produs, în respectul prevederilor constituţionale, la data prevăzută în textul legii, suspendarea nu contravine Legii fundamentale, intervenind printr-un act normativ de tipul ordonanţei de urgenţă. Suspendarea legii operează de la data de 23 septembrie 1999 până la data de 1 decembrie 1999“.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 este inadmisibilă, întrucât „motivele invocate de autorii excepţiei nu vizează, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.7/1998 şi ale Legii nr. 138/1999 (menţionate la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000), în legătură cu modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate personalului militar trecut în rezervă, în condiţiile legii, prin corelare cu dispoziţiile legale privind impozitul pe venituri, în vigoare la data plăţii acestora“, ceea ce „este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale“. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă se apreciază ca fiind neîntemeiată, „întrucât data de 1 ianuarie 2000, la care se face referire în cuprinsul acestor dispoziţii legale, este data aplicării Ordonanţei Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit, care stabileşte regimul juridic al impozitării veniturilor realizate începând cu această dată“. Cu privire la art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 se consideră, în acelaşi punct de vedere, că excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, inadmisibilă conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 [...] şi-a încetat aplicarea la data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, aşadar, nu mai este în vigoare“.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
În ceea ce priveşte cererea autorilor excepţiilor de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibilă. Astfel, prin Decizia nr.136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.448 din 24 noiembrie 1998, s-a arătat că în materie de jurisdicţie constituţional㠄nu îşi poate găsi aplicarea principiul disponibilităţii, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluţionării obiecţiei de neconstituţionalitate“. Aceste considerente îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza care face obiectul prezentei decizii.
În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr.12 din 4 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.308 din 12 noiembrie 1997, „O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului“.
Faţă de cele de mai sus renunţarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedică realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.462 din 22 septembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 130 din 3 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 4 aprilie 2001, precum şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140 din 23 septembrie 1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44 din 12 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:
- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000: „ Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Baremul lunar de impozitare este cel prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit“;
- Art. 3 din aceeaşi ordonanţă: „Plăţile compensatorii şi ajutoarele prevăzute la art. I, plătite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizării.“;
- Art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999: „(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999“.
Prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind încălcate sunt următoarele:
- Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.“;
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.“;
- Art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.“
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate şi urmează să fie respinse. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000, în motivarea criticilor de neconstituţionalitate este invocată încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel se consideră că prin aplicarea noului mod de calcul al soldei lunare nete doar în cazul personalului militar trecut în rezervă după data de 22 septembrie 2000, data intrării în vigoare a ordonanţei, cei trecuţi în rezervă anterior acestei date sunt dezavantajaţi, aplicându-li-se un tratament discriminatoriu. Curtea constată că principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, aşa încât la situaţii diferite trebuie să corespundă un tratament juridic diferenţiat. Trecerea în rezervă anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000 generează situaţii juridice diferite, fapt care justifică reglementarea unor tratamente diferite. Sub acest aspect susţinerile autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate conform cărora Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 trebuia să prevadă că aceasta „este aplicabilă tuturor celor trecuţi în rezervă după intrarea în vigoare a Ordonanţei nr. 73/1999 privind impozitul pe venit“ sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât o eventuală prevedere a aplicabilităţii actului normativ pentru situaţii din trecut ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pe de altă parte, chiar dacă reglementarea pretinsă de către autorii excepţiei ar fi necesară şi justificată, integral sau în parte, această problemă nu poate fi privită decât ca o problemă de oportunitate şi de opţiune a legiuitorului, a cărei rezolvare intră în competenţa exclusivă a acestuia.
Cu privire la dispoziţia art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 Curtea constată că aceste texte legale nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Cu toate că ordonanţa prevede aplicarea noului mod de impozitare pentru plăţile făcute începând de la data de 1 ianuarie 2000, deşi actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000, este de reţinut că aceste dispoziţii legale urmăresc aplicarea principiului general (consacrat atât prin Ordonanţa Guvernului nr.73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.419 din 31 august 1999, cât şi prin Ordonanţa Guvernului nr.7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.435 din 3 august 2001, care a abrogat şi înlocuit Ordonanţa Guvernului nr.73/1999), potrivit căruia impozitul pe venit are caracter global şi anual. În consecinţă, în cursul anului de exerciţiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pentru întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ţinându-se seama şi de eventualele venituri realizate din alte surse. Prin reglementarea neglobalizării plăţilor făcute cu titlu de plăţi compensatorii sau alte ajutoare s-a urmărit punerea de acord a modului de impozitare a acestor venituri cu cel aplicabil la impozitarea veniturilor de natură salarială.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă. Drepturile băneşti pretinse de autorii excepţiilor, a căror acordare a fost amânată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999, au fost reglementate prin Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.347 din 22 iulie 1999, care la art. 31 alin. (1) şi (2) prevede: „(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
[...] (2) Cadrele militare în activitate trecute în rezervă, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile.“
Conform dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 138/1999 „Acordarea drepturilor băneşti reglementate prin pezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1“, respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.97 şi 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificările ulterioare, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 138/1999 „Prezenta lege intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României“, respectiv la data de 1 august 1999.
Problema aplicabilităţii dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 în perioada 1 august 1999 (data intrării în vigoare a legii) 24 septembrie 1999 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 prin care s-a suspendat intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999) trebuie rezolvată conform regulilor privind acţiunea în timp a normelor juridice, guvernate de prevederile art. 78 şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie. Sub acest aspect suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea în vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevăzută, anume la 1 august 1999. Punerea în practică a dispoziţiilor Legii nr. 138/1999, respectiv efectuarea plăţii ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) şi (2), este o problemă de aplicare a legii, care excede competenţei Curţii Constituţionale. De altfel existenţa fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale, în limita cărora se acordă drepturile băneşti solicitate, este o chestiune de fapt a cărei soluţionare este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Drăghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionaşcu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:21

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.