HOTĂRÂRE nr.162 din 20 februarie 2002 privind depozitarea deşeurilor

HOTĂRÂRE nr.162 din 20 februarie 2002
privind depozitarea deşeurilor

Textul actului publicat în M.Of. nr. 164/7 mar. 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor noi, cât şi pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor existente, în condiţii de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei.

(2) Reglementarea acestei activităţi are drept scop prevenirea sau reducerea pe cât posibil a efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafaţă, subterane, a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum şi a oricărui risc pentru sănătatea populaţiei, pe întreaga durată de viaţă a depozitului, cât şi după expirarea acesteia.

(3) Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Prevederile pezentei hotărâri se aplică oricărui depozit definit conform lit. b) din anexa nr. 1.

Art. 3. - Prezenta hotărâre nu se aplică următoarelor activităţi:

a) împrăştierea pe sol, în scopul ameliorării calităţii sau fertilizării, a nămolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti, a nămolurilor de dragare sau a altor tipuri de nămoluri similare;

b) folosirea unor deşeuri inerte la lucrări de reamenajare/restaurare, umplere sau pentru construcţii în depozite de deşeuri;

c) depunerea nămolurilor de dragare nepericuloase în lungul apelor din care au fost extrase sau în albia râurilor;

d) depozitarea solului necontaminat sau a deşeurilor inerte rezultate în urma activităţilor de prospectare şi extracţie, a tratării şi stocării resurselor minerale, precum şi a celor din exploatarea carierelor.

Art. 4. - Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate, astfel:

a) depozite pentru deşeuri periculoase;

b) depozite pentru deşeuri nepericuloase;

c) depozite pentru deşeuri inerte.

Art. 5. - (1) Deşeurile care nu se acceptă la depozitare într-un depozit sunt:

a) deşeurile lichide;

b) deşeurile explozive, corosive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, proprietăţi ce sunt definite în anexa nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

c) deşeurile periculoase spitaliceşti sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale sau veterinare cu proprietatea H9, definită în anexa nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001, şi având categoria prevăzută la lit. A pct. 14 din anexa nr. I C la aceeaşi ordonanţă de urgenţă;

d) anvelopele uzate întregi, excluzând anvelopele uzate tăiate şi cele folosite ca materiale în construcţii;

e) orice alt tip de deşeu care nu îndeplineşte criteriile de acceptare, conform prevederilor anexei nr. 3.

(2) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului are obligaţia să elaboreze strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, care este parte integrantă din Strategia naţională privind gestiunea deşeurilor. Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile cuprinde măsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz şi/sau recuperarea materialelor şi energiei, astfel încât să se realizeze următoarele obiective:

a) cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale depozitate se va reduce la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 2001 şi raportată în anul 2002, în maximum 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

b) cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale depozitate se va reduce la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 2001 şi raportată în anul 2002, în maximum 8 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

c) cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale depozitate se va reduce la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 2001 şi raportată în anul 2002, în maximum 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Termenele prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi c) se pot prelungi cu maximum 4 ani.

Art. 6. - (1) În depozitele de deşeuri periculoase este permisă numai depozitarea deşeurilor periculoase care îndeplinesc condiţiile prevăzute în anexa nr. 3.

(2) În depozitele de deşeuri nepericuloase este permisă depozitarea următoarelor deşeuri:

a) deşeuri municipale;

b) deşeuri nepericuloase de orice altă origine, care îndeplinesc criteriile de acceptare a deşeurilor la depozitul pentru deşeuri nepericuloase stabilite în anexa nr. 3;

c) deşeuri periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate, vitrificate, care la levigare au o comportare echivalentă cu a celor menţionate la lit. b) şi care îndeplinesc criteriile relevante de acceptare stabilite în anexa nr. 3; aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în celule destinate deşeurilor biodegradabile nepericuloase, ci în celule separate.

(3) În depozitele de deşeuri inerte este permisă numai depozitarea deşeurilor inerte.

(4) În scopul de a îndeplini criteriile de acceptare la o anumită clasă de depozite este interzisă amestecarea deşeurilor.

(5) Lista naţională de deşeuri acceptate pentru fiecare clasă de depozit şi definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică unui depozit se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii centrale pentru protecţia mediului, care se emite în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 7. - (1) Depozitarea deşeurilor conform prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţiuni de tratare.

(2) Lista operaţiunilor de tratare a deşeurilor este inclusă în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor - exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri, care se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 8. - (1) În situaţia în care depozitele sunt localizate pe teritoriul a două sau mai multe judeţe şi/sau deservesc mai mult decât o localitate, programul operaţiunilor de depozitare se stabileşte de comun acord cu toate autorităţile administraţiei publice locale implicate.

(2) În cazul localităţilor cu populaţie mai mică de 20.000 de locuitori se realizează câte un depozit care să deservească mai multe astfel de localităţi.

Art. 9. - (1) Costurile aferente activităţii de depozitare se suportă de către generatorii şi deţinătorii de deşeuri.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsuri ca toate costurile implicate în organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri, precum şi costurile estimate ale închiderii şi urmăririi postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit.

Art. 10. - Operatorul depozitului, care solicită un acord de mediu pentru un depozit de deşeuri, trebuie să facă dovada depunerii unei garanţii bancare de bună execuţie, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 11. - (1) Operatorul depozitului este obligat să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, denumit Fond pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere.

(2) Fondul se păstrează într-un cont deschis la una dintre băncile comerciale agreate de autorităţile administraţiei publice locale. În situaţia în care operatorul depozitului are calitatea de instituţie publică, fondul se păstrează într-un cont deschis la unitatea de trezorerie şi contabilitate publică în a cărei rază acesta îşi are sediul fiscal.

(3) Fondul se constituie în limita sumei stabilite prin proiect pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator din prima zi a intrării în funcţiune a depozitului.

(4) Cota-parte din tarifele de depozitare care alimentează fondul se stabileşte prin proiect.

(5) Fondul constituit este purtător de dobândă, iar dobânda obţinută constituie sursa suplimentară de alimentare a fondului.

(6) Fondul prevăzut la alin. (1) nu se include la masa credală în caz de lichidare judiciară, el urmând să fie folosit doar în scopul pentru care a fost constituit.

(7) Controlul alimentării şi utilizării fondului se realizează de către autoritatea publică locală, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

(8) Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura transparenţa informaţiei privind costul depozitării deşeurilor şi al implicaţiilor realizării depozitului de deşeuri.

CAPITOLUL II
Procedura de emitere a acordului şi a autorizaţiei de mediu pentru un depozit de deşeuri

Art. 12. - (1) Autorizarea activităţii privind depozitarea deşeurilor se face cu respectarea prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare, respectiv prin emiterea acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu.

(2) Procedura specifică de autorizare pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor se elaborează de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi se adoptă prin ordin al ministrului acestei autorităţi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Documentaţia care se înaintează autorităţii teritoriale de protecţie a mediului, în vederea obţinerii acordului de mediu, trebuie să cuprindă:

a) clasa depozitului;

b) lista cuprinzând tipurile de deşeuri, conform art. 6 alin. (5), şi cantitatea totală de deşeuri care este autorizată să fie depozitată în depozit;

c) cerinţele pentru pregătirea depozitului, operaţiunile de depozitare, procedurile de monitorizare şi control, inclusiv planuri de intervenţie în caz de accidente, precum şi prevederile pentru operaţiunile de închidere şi urmărire postînchidere, cu respectarea prevederilor anexelor nr. 2, 3 şi 4 în elaborarea documentaţiei;

d) dovada depunerii unei garanţii bancare, conform prevederilor art. 10, ca asigurare că depozitul se realizează conform proiectului;

e) încredinţarea managementului depozitului unui operator cu atribuţii în acest domeniu, care să exploateze depozitul în condiţii de maximă siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei;

f) obligaţia operatorului depozitului de a raporta la autoritatea competentă tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate şi rezultatele programului de monitorizare.

Art. 13. - Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului inspectează depozitul înainte de începerea exploatării, pentru a stabili conformitatea cu datele prevăzute în acordul de mediu, în vederea emiterii autorizaţiei de mediu.

Art. 14. - Informaţiile cuprinse în autorizaţiile de mediu emise pentru depozitele de deşeuri sunt prezentate, la cerere, Institutului Naţional de Statistică.

CAPITOLUL III
Proceduri de acceptare a deşeurilor în depozitul de deşeuri

Art. 15. - (1) Operatorii depozitelor de deşeuri sunt obligaţi să respecte, la primirea deşeurilor în depozit, următoarele proceduri de recepţie:

a) verificarea documentaţiei privind cantităţile şi caracteristicile deşeurilor, originea şi natura lor, inclusiv a buletinelor de analiză pentru deşeuri industriale periculoase şi pentru deşeuri urbane unde există suspiciuni, precum şi privind identitatea producătorului şi/sau a deţinătorului deşeurilor;

b) inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare şi, după caz, verificarea conformităţii cu descrierea prezentată în documentaţia înaintată de deţinător, conform procedurii stabilite la pct. 3 nivelul 3 din anexa nr. 3;

c) păstrarea cel puţin o lună a probelor prelevate pentru verificările impuse conform prevederilor pct. 3 nivelul 1 sau 2 din anexa nr. 3, precum şi înregistrarea rezultatelor determinărilor;

d) păstrarea unui registru cu înregistrările privind cantităţile şi caracteristicile deşeurilor depozitate, originea şi natura, data livrării, identitatea producătorului, a deţinătorului sau, după caz, a colectorului - în cazul deşeurilor municipale, iar în cazul deşeurilor periculoase, localizarea precisă a acestora în depozit. Pentru depozitele zonale sau municipale datele se introduc şi pe suport informatic tip bază de date.

(2) Operatorul depozitului eliberează celui care predă deşeurile, în mod obligatoriu, o confirmare scrisă a recepţiei fiecărei cantităţi livrate acceptate la depozit.

Art. 16. - La controlul efectuat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului operatorul depozitului este obligat să demonstreze cu documente că deşeurile au fost acceptate în conformitate cu condiţiile cuprinse în autorizaţia de mediu şi că îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 3 pentru clasa de depozit respectivă.

CAPITOLUL IV
Proceduri de control şi urmărire în faza de exploatare a depozitului de deşeuri

Art. 17. - Operatorul depozitului este obligat să instituie un sistem de automonitorizare a depozitului de deşeuri şi să suporte costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri cuprind:

a) automonitorizarea tehnologică;

b) automonitorizarea calităţii factorilor de mediu;

Art. 18. - (1) Automonitorizarea tehnologică constă în verificarea permanentă a stării şi funcţionării următoarelor amenajări şi dotări posibile din depozite:

a) starea drumului de acces şi a drumurilor din incintă;

b) starea impermeabilizării depozitului;

c) funcţionarea sistemelor de drenaj;

d) comportarea taluzurilor şi a digurilor;

e) urmărirea anuală a gradului de tasare a zonelor deja acoperite;

f) funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate;

g) funcţionarea instalaţiilor de captare şi ardere a gazelor rezultate de la fermentarea deşeurilor;

h) funcţionarea instalaţiilor de evacuarea a apelor pluviale;

i) starea altor utilaje şi instalaţii existente în cadrul depozitului, cum ar fi cele de compostare, sortare de materiale reciclabile, spălare/dezinfecţie auto, incinerare.

(2) Automonitorizarea tehnologică are ca scop reducerea riscurilor de accidente prin incendii şi explozii, distrugerea stratului de impermeabilizare, colmatarea sistemelor de drenaj şi tasări inegale ale deşeurilor în corpul depozitului.

Art. 19. - (1) Automonitozarea calităţii factorilor de mediu pentru faza de exploatare se realizează conform prevederilor anexei nr. 4.

(2) Determinările prevăzute în anexa nr. 4 se efectuează de laboratoare acreditate, conform prevederilor legale în vigoare, iar rezultatele acestor determinări se păstrează într-un registru pe toată perioada de monitorizare.

Art. 20. - Operatorul depozitului este obligat să raporteze autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, după cum urmează:

a) semestrial, datele acumulate în urma monitorizării, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile cuprinse în autorizaţia de mediu, precum şi stadiul îndeplinirii măsurilor de remediere din programul pentru conformare;

b) în maximum 12 ore, orice efecte ecologice negative semnificative constatate prin programul de monitorizare.

Art. 21. - Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului decide măsurile de remediere ce se impun în urma analizei informărilor prezentate de operatorul depozitului, iar costul acestora este suportat de operator.

CAPITOLUL V
Proceduri de închidere a depozitelor de deşeuri şi urmărirea postînchidere a acestora

Art. 22. - Depozitul sau o secţiune a acestuia se închide după cum urmează:

a) când sunt îndeplinite condiţiile cuprinse în autorizaţia de mediu referitoare la perioada de funcţionare;

b) la cererea operatorului depozitului şi după analiza şi decizia de acceptare a cererii, emisă de autoritatea teritorială pentru protecţia mediului;

c) prin decizie motivată a autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului.

Art. 23. - Procedura de aprobare a închiderii depozitului sau a unei părţi a acestuia constă în următoarele etape:

a) autoritatea teritorială pentru protecţia mediului evaluează toate rapoartele înaintate de operatorul depozitului şi efectuează o inspecţie finală la amplasament;

b) autoritatea teritorială pentru protecţia mediului hotărăşte închiderea depozitului. Această decizie nu afectează responsabilitatea operatorului depozitului, prevăzută în autorizaţia de mediu;

c) autoritatea teritorială pentru protecţia mediului comunică operatorului depozitului aprobarea pentru închidere.

Art. 24. - (1) Depozitul este închis conform unui plan care face parte din proiectul depozitului şi este inclus în autorizaţia de mediu, conform prevederilor anexei nr. 2.

(2) Suprafeţele care au fost ocupate de depozite de deşeuri se înregistrează în registrul de cadastru şi se marchează vizibil pe documentele cadastrale.

Art. 25. - (1) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchidere al depozitului, conform autorizaţiei de mediu.

(2) Perioada de urmărire postînchidere este stabilită de autoritatea teritorială pentru protecţia mediului. Această perioadă este de minimum 30 de ani şi poate fi prelungită dacă prin programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încă stabil şi prezintă un risc potenţial pentru factorii de mediu.

(3) Monitorizarea postînchidere va fi efectuată conform procedurilor prevăzute în anexa nr. 4, iar rezultatele determinărilor efectuate sunt păstrate de operatorul depozitului într-un registru pe toată perioada de monitorizare.

(4) Operatorul depozitului este obligat să anunţe în mod operativ autoritatea teritorială pentru protecţia mediului despre producerea de efecte semnificativ negative asupra mediului, relevate prin procedurile de control, şi să respecte decizia autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului privind măsurile de remediere impuse în perioada postînchidere.

CAPITOLUL VI
Depozite existente

Art. 26. - (1) Pentru rămânerea în funcţiune a depozitelor existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în maximum un an de la această dată operatorii depozitelor trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să întocmească bilanţul de mediu nivel II şi, dacă este cazul, evaluarea de risc, conform prevederilor legale în vigoare;

b) să prezinte autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului programul pentru conformare al depozitului, inclusiv sursele de finanţare pentru realizarea obiectivelor propuse, dacă în urma evaluărilor de mediu autoritatea prevăzută mai sus stabileşte că depozitul poate continua să funcţioneze.

(2) Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului avizează lucrările din programul pentru conformare necesare pentru remedierea deficienţelor, precum şi termenele prevăzute pentru realizarea lor şi stabileşte o perioadă maximă, de la data acordării autorizaţiei de mediu, pentru realizarea acestui program.

(3) Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului comunică autorităţii administraţiei publice locale, în funcţie de concluziile evaluărilor de mediu pentru un depozit, decizia de continuare sau de încetare a activităţii de depozitare a deşeurilor la acel depozit.

Art. 27. - Operatorii depozitelor care sunt în exploatare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi care primesc autorizaţie de mediu în funcţie de rezultatele evaluărilor de mediu au obligaţia să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, denumit Fond pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere, conform prevederilor art. 11.

Art. 28. - Pentru depozitele care sunt în exploatare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi care nu primesc autorizaţie de mediu autoritatea teritorială pentru protecţia mediului hotărăşte ca acestea să îşi înceteze activitatea în conformitate cu prevederile cuprinse în cap. V privind procedurile de închidere. Pentru depozitele de deşeuri municipale aflate în această situaţie autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsuri pentru realizarea unui nou depozit.

Art. 29. - Autorităţile administraţiei publice locale vor iniţia acţiuni pentru deschiderea unui nou depozit în situaţia în care depozitul existent atinge circa 75% din capacitatea proiectată.

Art. 30. - (1) Depozitele de deşeuri periculoase existente în evidenţa autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului se supun următoarelor prevederi:

a) se clasifică conform prevederilor art. 4, au interdicţia de a primi la depozitare deşeurile enumerate la art. 5 şi operatorii acestora respectă procedura de primire a deşeurilor în depozit, conform prevederilor art. 15 şi anexei nr. 3, în maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

b) operatorul depozitului acceptă la depozitare doar deşeuri periculoase tratate conform prevederilor art. 6 şi 7, în maximum 8 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Pentru depozitele existente operatorul depozitului elaborează un program pentru conformare, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1).

Art. 31. - În maximum 8 ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri orice depozit de deşeuri existent se conformează cerinţelor acesteia, inclusiv ale anexelor, exceptând prevederile pct. 1 din anexa nr. 2.

CAPITOLUL VII
Sancţiuni

Art. 32. - Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 20 lit. a) de către operatorii depozitelor, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (8) de către primari şi consiliile locale, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 17 şi a celor referitoare la respectarea termenului stabilit conform art. 26 alin. (1) de către operatorii depozitelor, cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a)-d), art. 25 alin. (3), art. 26 alin. (1) lit. a) şi ale art. 30 alin. (1) lit. a) de către operatorii depozitelor, cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei;

e) neîndeplinirea atribuţiilor şi a responsabilităţilor conform prevederilor art. 9 alin. (2) şi ale art. 28 de către primari şi consiliile locale, cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei;

f) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4) şi ale art. 7 alin. (1) de către operatorii depozitelor, cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei;

g) neîndeplinirea prevederilor art. 10, art. 11 alin. (1)-(4), art. 16, 19, art. 20 lit. b), art. 22 lit. a), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), (2) şi (4), art. 26 alin. (1) lit. b), art. 27 şi ale art. 30 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) de către operatorii depozitelor, cu amendă de la 75.000.000 lei la 100.000.000 lei;

h) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi ale art. 29 de către primari şi consiliile locale, cu amendă de la 75.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Art. 33. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 32 se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi al autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi din cadrul administraţiei publice centrale sau locale, conform atribuţiilor stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 34. - Prevederile art. 32 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale

Art. 35. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 36. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul apelor şi protecţiei mediului
Florin Stadiu,
secretar de stat

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă

Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu

Bucureşti, 20 februarie 2002.
Nr. 162.

ANEXA Nr. 1

SEMNIFICAŢIA
unor termeni în înţelesul prezentei hotărâri

a) Autoritate competentă - autoritatea căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi ce decurg din prezenta hotărâre

b) Depozit - amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv:

- spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere,

- un loc stabilit pentru o perioadă de peste un an pentru stocarea temporară a deşeurilor, dar exclusiv:

- spaţiul unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte,

- spaţiul de stocare a deşeurilor înainte de recuperare sau tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau spaţiul de stocare a deşeurilor înainte de depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an

c) Depozitare subterană - mod de depozitare permanentă a deşeurilor într-o cavitate geologică adâncă

d) Deşeu - definit în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001

e) Deşeuri biodegradabile - deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare sau de grădină, hârtia şi cartonul

f) Deşeuri inerte - deşeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacţionează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului sau să dăuneze sănătăţii omului. Levigabilitatea totală şi conţinutul de poluanţi ai deşeurilor, ca şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane

g) Deşeuri lichide - orice deşeuri în formă lichidă, inclusiv apele uzate, dar exclusiv nămolurile

h) Deşeuri municipale - deşeuri menajere şi alte deşeuri care, prin natură sau compoziţie, sunt similare cu deşeurile menajere şi care sunt generate pe raza localităţilor

i) Deşeuri nepericuloase - deşeuri care nu sunt incluse în categoria deşeurilor periculoase conform lit. j)

j) Deşeuri periculoase - deşeuri definite în anexa nr. I C, I D şi I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001

k) Deţinător - definit în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001

l) Eluat - soluţia obţinută printr-un test de levigare a deşeurilor, efectuat în laborator

m) Gaz de depozit - amestecul de compuşi în stare gazoasă, generat de deşeurile depozitate

n) Levigat - orice lichid care a percolat deşeurile depozitate şi este eliminat sau menţinut în depozit

o) Operatorul depozitului - orice persoană fizică sau juridică autorizată, învestită cu atribuţii şi responsabilităţi pentru un depozit, care se poate schimba de la faza de pregătire la cea de exploatare şi urmărire postînchidere

p) Program pentru conformare - definit în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.303 bis din 6 noiembrie 1997

r) Prag de alertă - nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia măsuri imediate conform legislaţiei în vigoare

s) Solicitant - orice persoană care solicită o autorizaţie pentru depozitarea deşeurilor, conform prevederilor prezentei hotărâri

t) Tratare - definită în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001.

ANEXA Nr. 2

CERINŢE GENERALE
pentru toate clasele de depozite de deşeuri

1. Cerinţe generale la amplasarea şi proiectarea unui depozit 1.1. Cerinţe generale pentru amplasarea unui depozit 1.1.1. Amplasarea unui depozit de deşeuri se face ţinându-se seama de planurile de urbanism general şi planurile de urbanism zonal.

1.1.2. Alegerea unui amplasament se face conform următoarei scheme:

a) se defineşte clasa de depozit care se intenţionează să se realizeze;

b) se identifică şi se inventariază amplasamentele posibile;

c) se analizează amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile de deşeuri ce vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;

d) amplasamentul considerat în urma analizei pluricriteriale ca fiind cel mai favorabil realizării obiectivului propus trebuie evaluat din punct de vedere ecologic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, prin întocmirea studiului de impact, după care solicitantul va parcurge etapele legale pentru obţinerea acordului de mediu;

e) autoritatea competentă analizează studiul de impact şi stabileşte în colectivul de analiză tehnică oportunitatea alegerii amplasamentului, în funcţie de care se ia decizia realizării obiectivului.

1.1.3. Analiza amplasamentelor posibile se face în funcţie de:

a) topografia şi structura hidrogeologică a terenului, luându-se în considerare în special adâncimea pânzei freatice şi folosinţele de apă;

b) configuraţia terenului, forma depozitului şi încadrarea în peisaj;

c) fluxul de ape spre amplasament, precum şi poziţia faţă de apele şi instalaţiile de canalizare şi epurare existente;

d) direcţia vânturilor dominante şi efectul lor în raport cu poziţia faţă de zonele locuite;

e) folosinţa terenului;

f) existenţa unor zone protejate, culturale sau ecologice;

g) distanţa faţă de centrele de producere a deşeurilor şi faţă de infrastructura existentă;

h) pericole de inundare, de alunecare, tasare sau de avalanşe;

i) riscuri seismice majore;

j) existenţa în zonă a unor aeroporturi, linii de înaltă tensiune sau obiective militare.

1.1.4. Distanţele minime de amplasare faţă de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza analizării emisiilor şi a altor reglementări existente, în cadrul unor studii de impact asupra mediului şi sănătăţii.

1.1.5. Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt:

Criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice:

a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice;

b) folosinţele actuale ale terenurilor şi clasa de fertilitate, evaluarea lor economică, financiară şi socială pentru populaţia din zonă;

c) structura, adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane;

d) distanţa faţă de cursurile de apă, faţă de albia minoră şi majoră a acestora, faţă de ape stătătoare, faţă de ape cu regim special şi surse de alimentare cu apă;

e) starea de inundabilitate a zonei;

f) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii.

Criterii climatice:

a) direcţia dominantă a vânturilor în raport cu aşezările umane sau cu alte obiective ce pot fi afectate de emisii de poluanţi în atmosferă;

b) regimul precipitaţiilor.

Criterii economice:

a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare;

b) distanţa pe care sunt transportate deşeurile de la sursa de producere la locul de depozitare;

c) necesitatea unor amenajări secundare pentru depozit (drumuri de acces, utilităţi).

Criterii suplimentare:

a) vizibilitatea amplasamentului;

b) accesul la amplasament.

1.1.6. Depozitul poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile amplasamentului din punct de vedere al condiţiilor sus-menţionate sau al măsurilor de remediere ce trebuie luate respectă legislaţia de mediu în vigoare.

1.2. Cerinţe generale la proiectarea şi realizarea unui depozit

1.2.1. Proiectul depozitului trebuie să respecte următoarele:

a) dimensiunile depozitului trebuie să fie corelate cu volumul total de deşeuri ce urmează a fi acceptat la depozitare din zona sau zonele deservite, pe baza prognozelor de dezvoltare municipală sau zonală;

b) perioada de exploatare să fie de minimum 10 ani.

1.2.2. Proiectul unui depozit trebuie să prezinte:

a) natura şi provenienţa deşeurilor ce urmează să fie depozitate;

b) cantităţile de deşeuri;

c) tehnologii de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta depozitului;

d) modul de realizare a bazei depozitului, adică:

- modul de impermeabilizare a cuvetei depozitului (bază şi pereţi laterali);

- modul de protecţie a sistemului de impermeabilizare;

- sistemul de drenare, colectare, epurare şi evacuare a apelor exfiltrate;

e) sistemul de colectare, înmagazinare şi valorificare a gazelor de fermentare, unde este cazul;

f) organizarea tehnică a depozitului, utilităţi;

g) instrucţiuni de exploatare a depozitului;

h) procedura de închidere a depozitului;

i) sistemul de control şi supraveghere a depozitului;

j) măsurile de siguranţă în timpul exploatării, cum ar fi: prevenirea incendiilor, prevenirea şi combaterea exploziilor şi planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii într-un depozit;

k) măsuri pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare: deratizare, dezinsecţie;

l) măsuri de protecţie a muncii.

Soluţia tehnologică ce va fi adoptată este opţiunea proiectantului, acesta asumându-şi răspunderea că depozitul nu va prezenta riscuri pentru factorii de mediu.

1.2.3. După atingerea cotei finale de depozitare trebuie realizată acoperirea finală, cu continuarea acţiunii de captare a gazelor de fermentare şi a drenării apelor infiltrate prin stratul de sol vegetal.

1.2.4. Materiale folosite

a) Pentru impermeabilizare se folosesc argile sau alte materiale minerale cu caracteristici similare argilei şi o impermeabilizare artificială cu geomembrană sau alt material similar, care trebuie să asigure un coeficient de permeabilitate K <= 1 x 10-9 m/s şi condiţiile de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp cerute de proiectant. Se va folosi geomembrană netedă la baza depozitului şi rugoasă pe taluzuri şi pentru acoperirea finală.

b) Pentru separarea straturilor de drenare şi impermeabilizare de corpul depozitului se vor folosi geotextile cu rol de protecţie.

c) Tuburile de drenaj folosite pentru drenarea levigatului trebuie să fie de polietilenă şi trebuie să fie prevăzute cu fante.

d) Stratul drenant constă dintr-un strat de pietriş cu diametrul granulelor între 16 şi 32 mm.

1.3. Cerinţe generale pentru impermeabilizarea depozitelor

1.3.1. În vederea protecţiei solului şi a apei subterane şi de suprafaţă baza, pereţii laterali şi acoperişul depozitelor trebuie impermeabilizate. Soluţiile de impermeabilizare se stabilesc de către proiectant, astfel încât depozitul să răspundă cerinţelor prezentei hotărâri, inclusiv ale anexelor.

1.3.2. Un depozit trebuie să fie amplasat şi proiectat astfel încât să satisfacă condiţiile necesare pentru a preveni poluarea solului, apei subterane sau de suprafaţă şi a asigura colectarea eficientă a levigatului în conformitate cu prevederile pct. 2.1 Controlul apei şi gestiunea levigatului; aceasta se realizează prin combinarea barierei geologice naturale cu o impermeabilizare a bazei depozitului în timpul fazei de exploatare/active şi prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioară în cursul fazei pasive/postînchidere.

1.3.3. Bariera geologică este creată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinătatea unui depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic pentru sol şi apa subterană.

Bariera geologică a bazei şi taluzurilor depozitului va consta dintr-un strat mineral care îndeplineşte cerinţele de permeabilitate şi grosime, cu un efect cel puţin echivalent cu cel rezultat din următoarele condiţii:

- depozit pentru deşeuri periculoase: K <= 1,0 x 10-9 m/s; grosime >= 5 m;

- depozit pentru deşeuri nepericuloase: K <= 1,0 x 10-9 m/s; grosime >= 1 m;

- depozit pentru deşeuri inerte: K <= 1,0 x 10-7 m/s; grosime >= 1 m.

1.3.4. Metoda folosită pentru determinarea coeficientului de permeabilitate pentru depozite, pe suprafaţa analizată şi pentru tot amplasamentul, trebuie să fie metoda standardizată sau recunoscută internaţional.

1.3.5. Acolo unde bariera geologică nu îndeplineşte în mod natural condiţiile de mai sus, ea poate fi completată cu argilă (sau cu alt material natural cu proprietăţi de impermeabilizare echivalente), oferind o protecţie echivalentă. O barieră geologică de impermeabilizare naturală nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m (tabelul 2.1).

1.3.6. În afara barierei geologice descrise mai sus, depozitul este prevăzut cu o impermeabilizare artificială care îndeplineşte condiţiile de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp, corespunzător condiţiilor de etanşare cerute, şi un sistem etanş de colectare a levigatului, pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menţine la un nivel minim.

Tabelul 2.1. ------------------------------------------------------------------------------------------ Categoria depozitului Deşeuri nepericuloase Deşeuri periculoase ------------------------------------------------------------------------------------------ Impermeabilizare artificială necesară necesară Strat drenant >= 0,5 m necesar necesar ------------------------------------------------------------------------------------------

1.3.7. Dacă autoritatea centrală sau teritorială pentru protecţia mediului, după evaluarea potenţialelor pericole faţă de mediu, consideră că este necesară prevenirea formării de levigat, se poate prescrie o impermeabilizare a suprafeţei superioare. Recomandările pentru etanşarea suprafeţei sunt:

Tabelul 2.2. ------------------------------------------------------------------------------------------ Categoria depozitului Deşeuri nepericuloase Deşeuri periculoase ------------------------------------------------------------------------------------------ Strat filtrant gaze necesar nu este necesar Impermeabilizare artificială nu este necesară necesară Impermeabilizare naturală necesară necesară Strat drenant > 0,5 m necesar necesar Acoperire superioară cu pământ > 1 m necesară necesară (din care sol vegetal >= 0,3 m) ------------------------------------------------------------------------------------------

Categoria depozitului Deşeuri nepericuloase Deşeuri periculoase

1.3.8. Autoritatea centrală sau teritorială pentru protecţia mediului stabileşte condiţii generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri inerte şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice sus-menţionate.

1.3.9. Autoritatea centrală stabileşte condiţiile generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri subterane şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice sus-menţionate.

2. Cerinţe generale de control şi protecţia factorilor de mediu

2.1. Controlul apei şi gestiunea levigatului

2.1.1. În corelaţie cu caracteristicile depozitului şi condiţiile meteorologice, vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru:

a) controlul cantităţii de apă din precipitaţiile care pătrund în corpul depozitului;

b) prevenirea pătrunderii apei de suprafaţă şi/sau subterane în deşeurile depozitate;

c) colectarea apei contaminate şi a levigatului;

d) epurarea apei contaminate şi a levigatului colectat din depozit la standardul corespunzător cerut pentru evacuarea lor din depozit.

2.1.2. Prevederile de mai sus nu se aplică la depozitele de deşeuri inerte; decizia este luată de autoritatea teritorială pentru protecţia mediului, dacă evaluarea, ţinându-se seama de amplasarea depozitului şi a deşeurilor care trebuie acceptate, arată că depozitul nu reprezintă un pericol potenţial pentru mediu.

2.1.3. Levigatul colectat la baza depozitului prin intermediul sistemului de drenaj se evacuează conform următoarelor variante:

a) la o staţie de epurare proprie şi apoi într-un receptor natural;

b) la o staţie de epurare orăşenească;

c) într-un bazin şi apoi este transportat periodic la o staţie de epurare.

2.1.4. Şanţurile de gardă trebuie prevăzute pe tot conturul depozitului pentru colectarea apelor meteorice care cad pe suprafeţele învecinate depozitului.

2.1.5. Dacă autoritatea competentă, pe baza unui studiu de impact şi/sau bilanţ de mediu, decide, în conformitate cu prevederile pct. 2.1 Controlul apei şi gestiunea levigatului, că nu sunt necesare colectarea şi tratarea levigatului sau a stabilit că depozitul nu prezintă pericol potenţial pentru sol, apa freatică sau de suprafaţă, condiţiile prevăzute la pct. 1.3.3-1.3.7 nu se aplică.

2.2. Controlul gazului

2.2.1. Sistemul de colectare şi de evacuare a gazelor de fermentare constă din conducte, puţuri, drenuri, dispozitive de colectare ce conduc la instalaţii de prelucrare/valorificare.

2.2.2. Gazul de depozit se colectează în toate depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile. Dacă gazul colectat nu poate fi folosit pentru a produce energie, el trebuie ars.

2.2.3. Colectarea, tratarea şi folosirea gazului de depozit conform pct. 2.2.2 se efectuează astfel încât să nu se producă pagube sau distrugerea mediului şi să se reducă riscurile pentru sănătatea populaţiei.

2.2.4. Controlul acumulării şi migrării gazului de depozit, precum şi cantitatea şi compoziţia gazului se realizează conform prevederilor pct. 2.2.4 şi tabelului 4.2 din anexa nr. 4.

2.3. Asigurarea stabilităţii

2.3.1. Repartizarea deşeurilor în depozit trebuie făcută astfel încât să se asigure stabilitatea masei de deşeuri şi a structurilor asociate (sistemele de impermeabilizare, sistemele de colectare şi evacuare a apelor exfiltrate şi a gazelor etc.), în special pentru evitarea alunecărilor.

2.3.2. Dacă există impermeabilizare artificială, trebuie apreciat dacă substratul geologic - ţinându-se seama de morfologia depozitului - este suficient de stabil pentru a preveni deteriorarea impermeabilizării.

2.4. Sisteme de siguranţă şi pază

2.4.1. Depozitele se împrejmuiesc şi se instituie paza lor, pentru reducerea posibilităţilor de pătrundere ilegală pe amplasament a oamenilor şi animalelor.

2.4.2. Porţile se închid în afara orelor de lucru.

2.4.3. Sistemul de control şi acces la fiecare depozit trebuie să conţină un program de măsuri pentru a detecta şi descuraja aruncarea ilegală de deşeuri în depozit.

2.5. Combaterea altor inconveniente şi riscuri

2.5.1. La amenajarea depozitelor trebuie luate măsuri pentru diminuarea şi a altor noxe şi riscuri, precum:

a) emisia de mirosuri şi praf;

b) particule materiale antrenate de vânt;

c) zgomot şi trafic;

d) păsări, paraziţi şi insecte;

e) formarea de aerosoli;

f) incendii, explozii, alunecări.

2.5.2. Depozitul trebuie echipat astfel încât noxele provenite de pe amplasament să nu fie dispersate pe drumurile publice şi în zonele învecinate.

2.6. Încadrarea în peisaj

Amenajările pentru reducerea impactului vizual determinat de amplasarea unui depozit de deşeuri se realizează în funcţie de folosinţele terenurilor adiacente, prin:

a) realizarea unei perdele vegetale de protecţie cu o lăţime ce se va stabili în proiect şi, dacă este cazul, plantarea unei perdele formate din mai multe etaje de arbori şi arbuşti repede crescători;

b) amplasarea în frontul vizual a construcţiilor socialadministrative;

c) amplasarea unor panouri metalice pentru diverse reclame;

d) înierbarea cu plante ierboase - graminee- şi plantarea unor specii rezistente la poluanţi pe suprafeţele acoperite ale depozitului, care au ajuns la cota finală, pentru refacerea structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu eliminarea poluanţilor şi cu introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei.

Prin executarea lucrărilor tehnice de închidere a depozitului trebuie să i se confere terenului încadrarea în peisajul zonal.

ANEXA Nr. 3

CRITERII ŞI PROCEDURI
de acceptare a deşeurilor în depozit

1. Principii generale

1.1. Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite trebuie să ţină seama în special de:

a) protecţia factorilor de mediu, în special a apei subterane şi de suprafaţă;

b) sistemele de impermeabilizare a depozitelor, sistemele de colectare şi de tratare a levigatului, sistemele de colectare şi de evacuare a gazului de depozit;

c) asigurarea desfăşurării normale a proceselor de stabilizare a deşeurilor în depozit;

d) protecţia sănătăţii umane.

1.2. Acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite se bazează pe:

a) listele de deşeuri acceptate, definite după natură şi origine;

b) caracteristicile deşeurilor, determinate prin metode de analiză standardizate.

2. Criterii de acceptare

2.1. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, conform prevederilor art. 6 alin. (5) din hotărâre, stabileşte listele naţionale de deşeuri acceptate (sau refuzate) pentru fiecare clasă de depozite şi defineşte criteriile ce trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe liste.

2.2. Lista naţională de deşeuri acceptate pe fiecare clasă de depozite şi criteriile de acceptare servesc la întocmirea listei specifice fiecărui depozit sau a listei cu deşeuri acceptate ce vor fi specificate în autorizaţia de mediu a depozitului.

2.3. Criteriile de acceptare a deşeurilor într-o clasă de depozite, bazate pe caracteristicile deşeurilor, se vor referi la:

a) compoziţia fizico-chimică;

b) conţinutul de materie organică;

c) biodegradabilitatea compuşilor organici din deşeuri;

d) concentraţia compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate anterior;

e) levigabilitatea prognozată sau testată a compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate mai sus;

f) proprietăţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului rezultat.

2.4. Criteriile de acceptare la depozitare a deşeurilor inerte, bazate pe caracteristicile deşeurilor, vor fi corelate cu nivelul scăzut al dotărilor şi amenajărilor pentru protecţia factorilor de mediu ale depozitelor de deşeuri inerte.

3. Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor

3.1. Procedurile generale pentru caracterizarea şi testarea deşeurilor în vederea acceptării la depozitare se stabilesc pe 3 niveluri ierarhice:

Nivelul 1: Caracterizare generală, realizată cu metode de analiză standardizate pentru determinarea compoziţiei fizicochimice a deşeurilor şi pentru testarea comportării la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor deşeurilor pe termen scurt şi lung.

Nivelul 2: Testarea încadrării corecte a deşeurilor într-un depozit, care se realizează prin verificări periodice efectuate prin analize simple, standardizate şi prin metode de caracterizare a comportării, pentru a se determina dacă un deşeu îşi menţine încadrarea în condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu şi/sau în criteriile specifice de referinţă. Testele se vor concentra pe variabile-cheie (indicatori variabili) şi pe comportarea identificată prin caracterizarea generală.

Nivelul 3: Verificarea la faţa locului printr-un control rapid pentru a se confirma că deşeul depozitat este acelaşi cu cel care a fost supus la testarea de nivel 2 şi că este cel descris în documentele de însoţire. Ea poate consta într-o inspecţie vizuală a încărcăturii de deşeuri înainte şi după descărcarea la depozit.

3.2. Pentru a se regăsi pe o listă de referinţă un deşeu este caracterizat la nivelul 1 şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare, care vor fi stabilite pentru fiecare tip de depozit.

3.3. Pentru a rămâne pe o listă specifică a depozitului un deşeu se testează la nivelul 2 la intervale regulate de timp, semestrial sau anual, şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare pentru fiecare tip de depozit.

3.4. Toate încărcăturile de deşeuri ce intră într-un depozit se supun nivelului 3 de verificare. Nivelurile 1 şi 2 se realizează în măsura în care este posibil.

3.5. În situaţia în care testarea nu se poate realiza, nu sunt accesibile procedurile de testare sau există alte prevederi legislative ce prevalează, anumite deşeuri pot fi exceptate permanent sau temporar de la testarea la nivelul 1.

3.6. Informaţiile furnizate de determinările efectuate pot fi completate cu informaţii de la producătorii deşeurilor, de la laboratoare de cercetare şi din literatura de specialitate.

4. Recomandări pentru criteriile preliminare de acceptare a deşeurilor

4.1. În această fază preliminară deşeurile acceptate într-o anumită clasă de depozite trebuie să fie nominalizate pe o listă naţională ori să îndeplinească criterii similare cu cele impuse pentru includerea pe listă.

4.2. Pentru cele 3 clase principale de depozite pot fi folosite următoarele recomandări generale pentru a stabili criterii preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare sau pe listele corespunzătoare:

(i) depozite de deşeuri inerte: pe lista prevăzută în autorizaţia de mediu a depozitului pot fi acceptate numai deşeurile definite conform anexei nr. 1 lit. f) la hotărâre;

(ii) depozite pentru deşeuri nepericuloase: pe listele de acceptare nu trebuie să se regăsească deşeuri definite conform anexei nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001;

(iii) depozite de deşeuri periculoase: lista preliminară pentru deşeurile periculoase acceptate conţine doar acele tipuri de deşeuri definite în anexa nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001.

Deşeurile care conţin compuşi potenţial toxici în concentraţii ridicate şi constituie un risc profesional şi/sau ecologic ori care ar împiedica stabilizarea deşeurilor în cadrul ciclului proiectat de viaţă al depozitului nu vor fi acceptate pe liste fără o tratare prealabilă.

ANEXA Nr. 4

PROCEDURI
de control şi urmărire a depozitelor de deşeuri

1. Prevederi generale

1.1. Procedurile de control şi urmărire se aplică:

a) amplasamentelor viitoarelor depozite de deşeuri, pentru obţinerea unor date de referinţă pe factori de mediu, anterior construcţiei şi exploatării acestora;

b) depozitelor în exploatare;

c) depozitelor după închidere.

1.2. Prin activitatea de urmărire şi control se garantează că:

a) depozitul este realizat conform proiectului şi sistemele de protecţie a mediului funcţionează integral;

b) depozitul existent, care funcţionează în baza unui program pentru conformare, îndeplineşte măsurile de remediere la termenele prevăzute;

c) depozitul îndeplineşte condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu;

d) deşeurile acceptate la depozitare sunt cele care îndeplinesc criteriile pentru categoria respectivă de depozit.

1.3. Metodele aplicate pentru controlul, prelevarea şi analiza probelor sunt cele standardizate la nivel naţional ori european sau sunt metodologii cuprinse în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor - exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri, care se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii centrale pentru protecţia mediului.

1.4. Probele prelevate pentru determinarea unor indicatori, în vederea definirii nivelului de afectare a calităţii factorilor de mediu, vor fi analizate de laboratoare acreditate.

2. Sistemul de control şi urmărire a calităţii factorilor de mediu

Sistemul de control şi urmărire a calităţii factorilor de mediu cuprinde:

2.1. Datele meteorologice

2.1.1. Datele meteorologice servesc la realizarea balanţei apei din depozit şi implicit la evaluarea volumului de levigat ce se acumulează la baza depozitului sau se deversează din depozit.

2.1.2. Datele necesare întocmirii balanţei apei se colectează de la cea mai apropiată staţie meteorologică sau prin monitorizarea depozitului. Frecvenţa urmăririi în faza de exploatare, precum şi în cea de urmărire postînchidere este prezentată în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1. ----------------------------------------------------------------------------------------------------- Nr. Date meteorologice În faza de În faza de urmărire crt. funcţionare postînchidere ----------------------------------------------------------------------------------------------------- 1. Cantitatea de precipitaţii zilnic zilnic, dar şi ca valori lunare medii 2. Temperatura minimă şi maximă la ora 15,00 zilnic medie lunară 3. Direcţia şi viteza dominante ale vântului zilnic nu este necesar 4. Evapotranspiraţia zilnic zilnic, dar şi ca valori lunare medii 5. Umiditatea atmosferică la ora 15,00 zilnic medie lunară -----------------------------------------------------------------------------------------------------

2.2. Controlul apei de suprafaţă, al levigatului şi al gazului de depozit

2.2.1. Controlul calităţii apei de suprafaţă, a levigatului, a gazului de depozit şi frecvenţa determinărilor se realizează conform tabelului 4.2.

2.2.2. Măsurarea volumului levigatului, prelevarea şi analizarea probelor de levigat se efectuează pentru fiecare punct de evacuare a acestuia din depozit.

2.2.3. Urmărirea calităţii apei de suprafaţă, aflată în vecinătatea unui depozit, se efectuează în cel puţin două puncte, unul în amonte şi unul în aval de depozit.

2.2.4. Urmărirea cantităţii şi calităţii gazului de depozit se efectuează pe secţiuni reprezentative ale depozitului.

2.2.5. Frecvenţa prelevării probelor se adaptează morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.).

Tabelul 4.2. ----------------------------------------------------------------------------------------------------- Nr. Parametrii urmăriţi În faza de În faza de urmărire crt. funcţionare postînchidere³ ----------------------------------------------------------------------------------------------------- 1. Volumul levigatului lunar^{1), 3)} la 6 luni 2. Compoziţia levigatului²⁾ trimestrial³⁾ la 6 luni 3. Volumul şi compoziţia apei de suprafaţă⁷⁾ trimestrial³⁾ la 6 luni 4. Posibile emisii de gaz şi presiune lunar^{3), 5)} la 6 luni⁶⁾ atmosferică⁴), CH₄, CO₂, H₂S, H₂ etc. -----------------------------------------------------------------------------------------------------

¹⁾ Frecvenţa prelevării poate fi adaptată pe baza morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.). Aceasta trebuie specificată în autorizaţia de mediu.

²⁾ Parametrii şi indicatorii analizaţi variază în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate; ele trebuie stabilite în autorizaţia de mediu şi trebuie să reflecte caracteristicile deşeurilor.

³⁾ Dacă în punctele de prelevare volumul şi compoziţia apei de suprafaţă sunt relativ constante, măsurătorile se pot face la intervale mai mari de timp.

⁴⁾ Măsurătorile sunt legate în special de conţinutul de materie organică din deşeuri.

⁵⁾ CH₄, CO₂, O₂ - regulat, alte gaze după necesitate, în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate, în scopul de a reflecta afectarea levigatului.

⁶⁾ Sistemul de colectare a gazului trebuie verificat regulat.

⁷⁾ Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului autoritatea competentă poate decide dacă aceste măsurători nu sunt necesare.

2.3. Protecţia apei subterane

2.3.1. Urmărirea calităţii apei subterane oferă informaţii privind contaminarea acesteia, datorată depozitării deşeurilor.

2.3.2. Controlul calităţii apei subterane se realizează prin foraje de control în cel puţin 3 puncte, un punct amplasat în amonte şi două în aval faţă de depozit, pe direcţia de curgere.

2.3.3. Numărul punctelor de urmărire se poate mări pe baza unor prospecţiuni hidrogeologice şi a necesităţii depistării urgente a infiltraţiilor accidentale de levigat în apă.

2.3.4. Înaintea intrării în exploatare a depozitelor noi se prelevează probe din cel puţin 3 puncte pentru a se stabili valori de referinţă pentru prelevările ulterioare.

2.3.5. Indicatorii care sunt analizaţi în probele prelevate sunt aleşi pe baza calităţii apei freatice din zonă şi a compoziţiei prognozate a levigatului (tabelul 4.3). Alegerea corectă a indicatorilor de analizat şi datele privind mobilitatea apei subterane în zonă asigură identificarea rapidă a schimbării calităţii apei.

Tabelul 4.3. ----------------------------------------------------------------------------------------------------- Nr. Parametrii urmăriţi În faza de În faza de urmărire crt. funcţionare postînchidere ----------------------------------------------------------------------------------------------------- 1. Nivelul apei subterane la fiecare 6 luni¹⁾ la fiecare 6 luni¹⁾ 2. Compoziţia apei subterane frecvenţa în funcţie de frecvenţa în funcţie de viteza de curgere^{2), 3)} viteza de curgere^{2), 3)} -----------------------------------------------------------------------------------------------------

¹⁾ Dacă nivelul apei freatice variază, se măreşte frecvenţa prelevării probelor.

²⁾ Frecvenţa se stabileşte pe baza cunoştinţelor şi a evaluării vitezei fluxului de apă subterană.

³⁾ Când prin determinările efectuate pe probele prelevate se constată atingerea unui prag de alertă, se repetă prelevarea şi se reiau determinările efectuate. Dacă nivelul de poluare este confirmat, trebuie urmat planul de intervenţie specificat în autorizaţia de mediu.

2.3.6. Pragurile de alertă se determină ţinându-se seama de formaţiunile hidrogeologice specifice zonei în care este amplasat depozitul şi de calitatea apei. Nivelul de control al poluării se bazează pe compoziţia medie determinată din variaţiile locale ale calităţii apei subterane pentru fiecare foraj de control. Dacă există date şi este posibil, pragul de alertă se specifică în autorizaţia de mediu.

2.4. Topografia depozitului Urmărirea topografiei depozitului se realizează conform datelor înscrise în tabelul 4.4.

Tabelul 4.4. ----------------------------------------------------------------------------------------------------- Nr. Parametrii În faza de În faza de urmărire crt. funcţionare postînchidere ----------------------------------------------------------------------------------------------------- 1. Structura şi compoziţia depozitului¹⁾ anual 2. Comportarea la tasare şi urmărirea anual citire anuală nivelului depozitului -----------------------------------------------------------------------------------------------------

¹⁾ Date pentru planul de situaţie al depozitului: suprafaţa ocupată de deşeuri, volumul şi compoziţia deşeurilor, metodele de depozitare, timpul şi durata depozitării, calculul capacităţii remanente de depozitare.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 00:33

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.