DECIZIE nr.81 din 14 martie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000
Textul actului publicat în M.Of. nr. 320/15 mai. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens se arată că prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a dorit să organizeze desfăşurarea activităţii rutiere fără riscuri pentru ceilalţi participanţi la trafic. În consecinţă, se apreciază că art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei, prevederilor art. 25, art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (6) şi art. 49 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iulie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.214/2001, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bebe Burciu într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii prevăzute de textul de lege criticat ca fiind neconstituţional.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (6), art. 49 şi 25, fără a se arăta însă în ce constă această încălcare.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată. Astfel, se arată că textul de lege criticat încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece „proprietarul unui autoturism ar trebui să aibă dreptul de a transporta cu respectivul autoturism alte persoane (prieteni, cunoscuţi, rude) sau chiar necunoscuţi, contra plată, ori de câte ori se află în tranzit, deci ocazional, şi acest drept nu poate şi nu trebuie să fie limitat în măsura în care dreptul de proprietate al autoturismului este garantat conform art. 41”. În legătură cu susţinerea referitoare la încălcarea alin. (6) al art. 41 din Constituţie se arată că, în conformitate cu aceste dispoziţii constituţionale, „dreptul de proprietate implică şi nişte sarcini privind protecţia mediului, asigurarea bunei vecinătăţi şi alte sarcini (obligaţii) ce trebuiesc a fi respectate potrivit legii sau obiceiului”, „dar obiceiul este contrar art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997”. Contrarietatea dispoziţiilor de lege apreciate ca fiind neconstituţionale faţă de prevederile art. 49 din Constituţie este motivată în sensul c㠄de vreme ce un proprietar de autoturism nu-l poate folosi pe acesta, chiar ocazional, conform finalităţii sale, ar însemna că însăşi capacitatea sa de exerciţiu să fie afectată, fără a exista imperativele prevăzute de art. 49, care să impună asemenea limitări în exerciţiul drepturilor şi libertăţilor”. În sfârşit, în opinia instanţei de judecată, textul de lege criticat „încalcă şi dispoziţiile art. 25 din Constituţie, căci un cetăţean neposesor de autoturism, care ar trebui să călătorească într-o zonă rurală, pentru care nu există o cursă de transport rutier regulată, ar fi în imposibilitatea de a se deplasa în acea localitate cu vreunul din autoturismele aflate în tranzit spre localitatea respectivă, deoarece proprietarii autoturismelor nu l-ar lua în vehiculul lor pe călător de frica sancţiunilor contravenţionale”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenţă, se arată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.44/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, „nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (6) din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate garantat, şi nici dispoziţiilor art. 49 din Constituţie referitoare la restrângerea impusă pentru apărarea ordinii şi sănătăţii publice „numai prin lege” a exerciţiului drepturilor - în speţă, cel de liberă circulaţie a persoanelor cu mijloace proprii de transport rutier, precum şi cel de folosinţă a acestor mijloace (element al dreptului de proprietate) - asigurându-se realizarea acestor drepturi în condiţiile prevăzute de ordonanţă, fără a se aduce atingere „existenţei” acestor drepturi”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, care prevăd: „Constituie contravenţie, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează ca atare următoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfăşurarea de activităţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum şi nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;” În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 25, art. 41 alin. (1) şi (6) şi art. 49 din Constituţie, care prevăd:
- Art. 25: „(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.”;
- Art. 41 alin. (1) şi (6): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...] (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.” ;
- Art. 49: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine că Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, constituie, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) al acesteia, cadrul general pentru „organizarea, efectuarea şi asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a transporturilor rutiere de persoane şi mărfuri, cu respectarea principiilor liberei concurenţe şi a măsurilor de protecţie a mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi nevoilor de apărare a ţării”. În consecinţă, prin dispoziţiile art. 40 din ordonanţă se sancţionează faptele de încălcare a prevederilor acesteia şi care constituie contravenţii sau infracţiuni. Printre acestea este şi fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) din articol, constând în efectuarea de transporturi rutiere sau desfăşurarea de activităţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, „fără licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum şi nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea”.
Sancţionarea contravenţională, în temeiul art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997, a posesorilor de autoturisme are în vedere faptul că aceştia nu desfăşoară un transport în interes personal, ceea ce ar corespunde scopului pentru care ei deţin autoturismul, ci efectuează un transport rutier rezervat operatorilor de transport, respectiv persoanelor juridice române sau străine, care deţin în proprietate sau cu alt titlu vehicule rutiere şi care efectuează transporturi interne şi/sau internaţionale, precum şi activităţi conexe acestora. Or, potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanţ㠄pot desfăşura operaţiuni de transport rutier operatorii de transport rutier înscrişi în Registrul operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă”.
Aşa fiind, desfăşurarea unor asemenea activităţi şi de către alte persoane reprezintă, pe de o parte, o concurenţă neloială, iar pe de altă parte, efectuarea unui transport public rezervat de lege celor care deţin licenţele necesare pentru aceasta, sens în care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 34 din ordonanţă, referitoare la onorabilitate, competenţă profesională, capacitate financiară şi baza tehnică materială necesară.
Faţă de cele arătate Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate, şi ale alin. (6), privind sarcinile ce grevează proprietatea, nu sunt incidente în cauză şi, în consecinţă, nu poate reţine încălcarea lor.
Totodată Curtea urmează să înlăture şi susţinerea potrivit căreia sunt încălcate prevederile art. 25 din Constituţie, care consacră dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor. Aceasta întrucât textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care să vizeze acest drept, ci sancţionează nerespectarea prevederilor ordonanţei, care reglementează organizarea, efectuarea şi asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a transporturilor rutiere de persoane şi mărfuri.
În sfârşit, Curtea nu poate reţine vreo contradicţie între art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.40/1997 şi dispoziţiile art. 49 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, iar autorul excepţiei, ca de altfel şi cu privire la celelalte texte constituţionale invocate ca fiind încălcate, nu formulează nici un argument în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Vineri, 25 septembrie 2026, 03:52

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.