CONVENŢIE EUROPEANĂ privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii

CONVENŢIE EUROPEANĂ
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii

Textul actului publicat în M.Of. nr. 353/28 mai. 2002

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi alte state semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi,

convinse de necesitatea de a aplica o politică penală comună urmărind protecţia societăţii,

considerând că lupta contra criminalităţii grave, care este din ce în ce mai mult o problemă internaţională, impune folosirea unor metode moderne şi eficiente la nivel internaţional,

estimând că una dintre aceste metode constă în privarea delincvenţilor de produsele infracţiunii,

considerând că în scopul atingerii acestui obiectiv trebuie în aceeaşi măsură să se pună în aplicare un sistem satisfăcător de cooperare internaţională,

au convenit cu privire la următoarele:

CAPITOLUL I
Terminologie

ARTICOLUL 1
Terminologie

În sensul prezentei convenţii, expresia:

a) produs desemnează orice avantaj economic obţinut din infracţiuni. Acest avantaj poate consta în orice bun, astfel cum este definit la lit. b) a prezentului articol;

b) bun înseamnă un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum şi actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun;

c) instrument desemnează orice obiecte folosite sau destinate a fi folosite în orice modalitate, în totalitate sau în parte, pentru a comite una sau mai multe infracţiuni;

d) confiscare desemnează o măsură ordonată de către o instanţă judecătorească ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau la mai multe infracţiuni, măsură care conduce la privarea permanentă de acel bun;

e) infracţiune principală desemnează orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni conform art. 6.

CAPITOLUL II
Măsuri ce pot fi luate la nivel naţional

ARTICOLUL 2
Măsuri de confiscare

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confişte instrumente şi produse sau bunuri a căror valoare corespunde acestor produse.

2. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că alin. 1 al prezentului articol nu se aplică decât infracţiunilor sau categoriilor de infracţiuni precizate în declaraţie.

ARTICOLUL 3
Măsuri de investigare şi măsuri provizorii

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite să identifice şi să urmărească bunurile supuse confiscării conform art. 2 alin. 1 şi să prevină orice operaţiune, orice transfer sau orice înstrăinare cu privire la aceste bunuri.

ARTICOLUL 4
Competenţe şi tehnici speciale de investigare

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a împuternici instanţele sau alte autorităţi competente să dispună accesul şi ridicarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, în scopul de a pune în aplicare măsurile vizate la art. 2 şi 3. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs dispoziţiilor prezentului articol.

2. Fiecare parte are în vedere adoptarea măsurilor legislative şi a celor care se dovedesc necesare pentru a-i permite să folosească tehnici speciale de investigare care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului, precum şi strângerea probelor aferente acestuia. Dintre aceste tehnici pot fi menţionate dispoziţiile de supraveghere a conturilor bancare, punerea sub observaţie, interceptarea telecomunicaţiilor, accesul la sisteme informatizate şi dispoziţiile prin care se solicită punerea la dispoziţie a documentelor stabilite.

ARTICOLUL 5
Recursuri judiciare

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a face în aşa fel încât persoanele afectate de măsurile prevăzute la art. 2 şi 3 să dispună de posibilitatea de a avea acces efectiv la justiţie pentru a-şi apăra drepturile.

ARTICOLUL 6
Infracţiuni de spălare a banilor

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului său intern, următoarelor fapte, atunci când sunt comise cu intenţie:

a) transformarea sau transferul bunurilor de către o persoană care cunoaşte că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană care este implicată în comiterea infracţiunii principale să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale;

b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, mişcării ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că aceste bunuri constituie produse; şi, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse;

d) participarea la una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice formă de asociere, înţelegere, orice tentativă ori complicitate prin oferirea unei asistenţe, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.

2. În scopul punerii în practică sau aplicării alin. 1 al prezentului articol:

a) faptul că infracţiunea principală este sau nu de competenţa jurisdicţiei penale a statului parte nu are relevanţă;

b) se poate prevedea că infracţiunile enunţate în acest alineat nu se aplică autorilor infracţiunii principale;

c) cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară ca element al uneia dintre infracţiunile prevăzute în acest alineat se poate deduce din circumstanţele obiective ale faptei.

3. Fiecare parte poate să adopte măsurile pe care le consideră necesare pentru a conferi, în baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unei părţi din faptele prevăzute la alin. 1 în unul sau în toate cazurile următoare, când autorul:

a) trebuia să prezume că bunul constituie un produs al infracţiunii;

b) a acţionat în scop lucrativ (profitabil);

c) a acţionat pentru a facilita continuarea unei activităţi infracţionale.

4. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că alin. 1 al prezentului articol se aplică numai infracţiunilor principale sau categoriilor de infracţiuni principale precizate în acea declaraţie.

CAPITOLUL III
Cooperarea internaţională

SECŢIUNEA 1
Principii de cooperare internaţională

ARTICOLUL 7
Principii generale şi măsuri de cooperare internaţională

1. Părţile cooperează în cea mai mare măsură posibilă unele cu celelalte în scopul cercetării şi al procedurilor care vizează confiscarea instrumentelor şi produselor.

2. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se vor dovedi necesare pentru a-i permite să răspundă în condiţiile prevăzute în acest capitol cererilor:

a) de confiscare a bunurilor specifice reprezentând produse sau instrumente, precum şi de confiscare a produselor constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani corespunzătoare valorii produsului;

b) de asistenţă în scopul cercetării şi luării măsurilor provizorii referitoare la orice formă de confiscare prevăzută la lit. a) de mai sus.

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa reciprocă în faza cercetării penale

ARTICOLUL 8
Obligaţia de asistenţă reciprocă

Părţile îşi acordă, la cerere, asistenţa reciprocă cea mai largă posibilă pentru identificarea şi descoperirea instrumentelor, produselor şi altor bunuri susceptibile de confiscare. Această asistenţă va consta în special în orice măsură referitoare la aducerea şi punerea în siguranţă a elementelor de probă privind existenţa bunurilor sus-menţionate, amplasarea sau mutarea acestora, natura lor, statutul juridic ori valoarea acestora.

ARTICOLUL 9
Realizarea asistenţei reciproce

Asistenţa reciprocă prevăzută la art. 8 se va realiza conform dreptului intern al părţii solicitate şi în baza acestuia şi conform procedurilor precizate în cerere, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu acest drept intern.

ARTICOLUL 10
Transmiterea spontană de informaţii

Fără a prejudicia propriile sale cercetări sau proceduri, o parte poate, fără cerere prealabilă, să transmită unei alte părţi informaţii asupra instrumentelor şi produselor când apreciază că prin comunicarea acestor informaţii ar putea ajuta partea destinatară să iniţieze sau ar putea duce la bun sfârşit cercetări ori proceduri sau când aceste informaţii ar putea conduce la formularea unei cereri de către această parte în baza prezentului capitol.

SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri provizorii

ARTICOLUL 11
Obligaţia de a dispune măsuri provizorii

1. O parte ia, la cererea unei alte părţi care a declanşat procedura penală sau o procedură în vederea confiscării, măsurile provizorii care se impun, cum ar fi blocarea sau indisponibilizarea conturilor bancare pentru a preveni orice operaţiune, orice transfer sau orice înstrăinare cu privire la orice bun care ulterior poate fi obiect al unei cereri de confiscare sau care ar putea să îndreptăţească o asemenea cerere.

2. O parte care a primit o cerere de confiscare conform art. 13, dacă s-a cerut aceasta, va lua măsurile menţionate la alin. 1 al prezentului articol cu privire la orice bun care face obiectul cererii sau care ar putea să îndreptăţească o asemenea cerere.

ARTICOLUL 12
Executarea măsurilor provizorii

1. Măsurile provizorii prevăzute la art. 11 sunt executate conform dreptului intern al părţii solicitate şi în baza acestuia şi conform procedurilor precizate în cerere, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu acest drept intern.

2. Înainte de a ridica orice măsură provizorie luată conform prezentului articol, partea solicitată dă, dacă este posibil, părţii solicitante posibilitatea de a-şi exprima motivele sale în favoarea menţinerii măsurii.

SECŢIUNEA a 4-a
Confiscarea

ARTICOLUL 13
Obligaţia de confiscare

1. O parte care a primit de la o altă parte o cerere de confiscare privind instrumente sau produse situate pe teritoriul său trebuie:

a) să execute o hotărâre de confiscare provenind de la o instanţă a părţii solicitante în ceea ce priveşte aceste instrumente ori produse; sau

b) să prezinte această cerere autorităţilor sale competente pentru a obţine o hotărâre de confiscare şi, dacă aceasta este acordată, să o execute.

2. În scopul aplicării alin. 1 lit. b) din prezentul articol, orice parte are, dacă este necesar, competenţa de a începe o procedură de confiscare în baza dreptului său intern.

3. Dispoziţiile alin. 1 al acestui articol se aplică în mod egal confiscării constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani corespunzătoare valorii produsului, dacă bunurile care sunt supuse confiscării se găsesc pe teritoriul părţii solicitate. În astfel de cazuri, procedând la confiscare conform alin. 1, partea solicitată, dacă nu obţine plata, determină acoperirea creanţei sale asupra oricărui bun disponibil în acest scop.

4. Dacă o cerere de confiscare vizează un bun determinat, părţile pot conveni ca partea solicitată să poată proceda la confiscare sub forma unei obligaţii de a plăti o sumă de bani corespunzând valorii bunului.

ARTICOLUL 14
Executarea confiscării

1. Procedurile care permit să se obţină executarea confiscării în baza art. 13 sunt guvernate de legea părţii solicitate.

2. Partea solicitată este obligată să ţină seama de faptele ce au fost constatate, astfel cum au fost expuse într-o decizie penală de condamnare sau în altă decizie judiciară a părţii solicitante, sau în măsura în care aceasta se bazează implicit pe ele.

3. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că alin. 2 al prezentului articol nu se aplică decât sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic.

4. În cazul în care confiscarea constă în obligaţia de a plăti o sumă de bani, autoritatea competentă a părţii solicitate converteşte suma în devizele ţării sale, la rata de schimb în vigoare, în momentul în care este luată hotărârea de a executa confiscarea.

5. În cazul prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. a) numai partea solicitantă are dreptul de a hotărî referitor la orice cerere de revizuire a hotărârii de confiscare.

ARTICOLUL 15
Bunuri confiscate

Partea solicitată dispune, conform dreptului său intern, de toate bunurile confiscate de ea, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel de către părţile în cauză.

ARTICOLUL 16
Dreptul de executare şi valoarea maximă a bunurilor supuse confiscării

1. O cerere de confiscare făcută conform art. 13 nu va afecta dreptul părţii solicitante de a executa ea însăşi hotărârea de confiscare.

2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea fi interpretată ca fiind de natură să permită ca valoarea totală a bunurilor confiscate să fie mai mare decât suma fixată prin hotărârea de confiscare. Dacă o parte constată că aceasta s-ar putea produce, părţile interesate vor proceda la consultări pentru a evita o asemenea consecinţă.

ARTICOLUL 17
Privarea de libertate

Partea solicitată nu poate dispune privarea de libertate şi nici nu poate lua vreo măsură restrictivă de libertate ca urmare a cererii prezentate în baza art. 13, dacă partea solicitantă a precizat aceasta în cerere.

SECŢIUNEA a 5-a
Refuzul şi amânarea cooperării

ARTICOLUL 18
Motive de refuz

1. Cooperarea în baza prezentului capitol poate fi refuzată în cazul în care:

a) măsura solicitată este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice a părţii solicitate; sau

b) executarea cererii riscă să aducă atingere suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale părţii solicitate; sau

c) partea solicitată apreciază că importanţa cazului la care se referă cererea nu justifică luarea măsurilor solicitate; sau

d) infracţiunea la care se referă cererea este o infracţiune politică ori fiscală; sau

e) partea solicitată consideră că măsura solicitată ar fi contrară principiului ne bis in idem; sau

f) infracţiunea la care se referă cererea nu ar fi o infracţiune conform dreptului părţii solicitate, dacă fapta ar fi fost comisă pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa. Totuşi acest motiv de refuz nu se aplică în cazul cooperării prevăzute în secţiunea a 2-a decât în măsura în care sprijinul solicitat implică măsuri coercitive.

2. Cooperarea prevăzută în secţiunea a 2-a, în măsura în care asistenţa solicitată implică măsuri coercitive, precum şi cea prevăzută în secţiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi refuzate şi în cazul în care măsurile solicitate nu pot fi luate în baza dispoziţiilor dreptului intern al părţii solicitate, în scopul cercetărilor sau procedurilor, dacă este vorba despre un caz similar pe plan intern.

3. Când în legislaţia părţii solicitate se prevede acest lucru, cooperarea prevăzută în secţiunea a 2-a, în măsura în care asistenţa solicitată implică măsuri coercitive, şi cooperarea prevăzută în secţiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi, de asemenea, refuzate, în cazul în care măsurile solicitate sau orice alte măsuri având efecte asemănătoare nu vor fi autorizate de legislaţia părţii solicitante sau dacă, în ceea ce priveşte autorităţile competente ale părţii solicitante care acţionează în materia infracţiunilor, cererea nu a fost autorizată de nici o altă autoritate judiciară, inclusiv Ministerul Public.

4. Cooperarea prevăzută în secţiunea a 4-a din prezentul capitol poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

a) legislaţia părţii solicitate nu prevede confiscarea pentru tipul de infracţiune pentru care s-a adresat cererea; sau

b) fără prejudicierea obligaţiei menţionate la art. 13 alin. 3, ea ar fi contrară principiilor dreptului intern al părţii solicitate în ceea ce priveşte posibilităţile de confiscare referitoare la legăturile dintre o infracţiune şi:

(i) un avantaj economic care poate fi asimilat cu produsul său; sau

(ii) bunuri care ar putea fi asimilate cu instrumente ale sale; sau

c) în baza legislaţiei părţii solicitate, hotărârea de confiscare nu mai poate fi pronunţată sau executată deoarece s-a prescris; sau

d) cererea nu se referă la o condamnare anterioară, nici la o hotărâre cu caracter judiciar, nici la o declaraţie inclusă într-o asemenea hotărâre, declaraţie conform căreia una sau mai multe infracţiuni au fost comise şi care este la baza hotărârii sau cererii de confiscare; sau

e) fie confiscarea nu este executorie în partea solicitantă, fie este încă susceptibilă de a fi supusă căilor ordinare de atac; sau

f) cererea se referă la o hotărâre de confiscare luată în absenţa persoanei împotriva căreia s-a luat hotărârea şi dacă, potrivit părţii solicitate, procedura iniţiată de partea solicitantă şi care a condus la adoptarea acestei hotărâri nu a satisfăcut drepturile minime la apărare recunoscute oricărei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni.

5. În sensul alin. 4 lit. f) din prezentul articol, o hotărâre nu este considerată ca fiind luată în absenţa acuzatului:

a) dacă a fost confirmată sau pronunţată după opoziţia din partea celui interesat; sau

b) dacă decizia a fost pronunţată în apel, cu condiţia ca apelul să fi fost introdus de către persoana interesată.

6. Atunci când se examinează, în sensul alin. 4 lit. f), dacă dreptul minim la apărare a fost respectat, partea solicitată va ţine seama de faptul că persoana interesată a încercat în mod deliberat să se sustragă justiţiei sau că această persoană, având posibilitatea de a recurge la o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în absenţa sa, nu s-a folosit de această posibilitate. La fel se va proceda atunci când persoana interesată nu s-a prezentat şi nici nu a cerut amânarea judecăţii, deşi a fost legal citată.

7. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul de a coopera astfel cum prevede acest capitol. Atunci când dreptul său intern prevede, o parte poate pretinde ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizată fie de către judecător, fie de către o altă autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, aceste autorităţi acţionând în materia infracţiunilor.

8. Fără prejudicierea motivului de refuz prevăzut la alin. 1 lit. a) din prezentul articol:

a) faptul că persoana care face obiectul unei cercetări sau al unei hotărâri de confiscare dispuse de autorităţile părţii solicitante este o persoană juridică nu poate fi invocat de partea solicitată ca un obstacol în calea oricărei colaborări în baza prezentului capitol;

b) faptul că persoana fizică împotriva căreia a fost luată o hotărâre de confiscare a produselor a decedat ulterior, precum şi faptul că o persoană juridică împotriva căreia a fost luată o hotărâre de confiscare a produselor a fost dizolvată ulterior nu va putea fi invocat ca obstacol în vederea acordării asistenţei prevăzute la art. 13 alin. 1 lit. a).

ARTICOLUL 19
Amânarea

Partea solicitată poate decide amânarea executării măsurilor solicitate printr-o cerere, dacă acestea riscă să aducă prejudicii cercetărilor sau procedurilor iniţiate de autorităţile sale.

ARTICOLUL 20
Acceptarea parţială sau condiţionată a unei cereri

Înainte de a refuza sau a amâna cooperarea în baza prezentului capitol, partea solicitată examinează, dacă este cazul după consultarea părţii solicitante, dacă o poate accepta parţial sau sub rezerva unor condiţii pe care le consideră necesare.

SECŢIUNEA a 6-a
Notificarea şi protecţia drepturilor terţilor

ARTICOLUL 21
Notificarea documentelor

1. Părţile îşi vor acorda reciproc sprijinul cel mai larg posibil pentru notificarea actelor judiciare cu privire la persoanele afectate de măsurile provizorii şi de confiscare.

2. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu vizează să împiedice:

a) posibilitatea de a adresa acte judiciare pe canale poştale direct persoanelor care se află în străinătate;

b) posibilitatea ca persoanele oficiale din cadrul ministerelor, funcţionarii sau alte persoane competente din partea de unde sunt transmise documentele să procedeze la notificarea şi semnarea actelor judiciare direct prin intermediul autorităţilor consulare ale acestei părţi sau prin grija oficialilor ministeriali, funcţionarilor ori altor persoane competente ale părţii de destinaţie, exceptând cazul în care partea de destinaţie face o declaraţie contrară secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

3. Cu ocazia notificării în străinătate a actelor judiciare referitoare la persoane faţă de care s-au luat măsuri provizorii sau hotărâri de confiscare ordonate în partea de origine, această parte va informa persoanele în cauză cu privire la căile de atac în justiţie prevăzute de legislaţia sa.

ARTICOLUL 22
Recunoaşterea hotărârilor străine

1. Sesizată cu o cerere de cooperare conform secţiunilor a 3-a şi a 4-a, partea solicitată va recunoaşte orice hotărâre judiciară luată în ţara solicitantă în ceea ce priveşte drepturile revendicate de către terţi.

2. Recunoaşterea va putea fi refuzată:

a) dacă terţii nu au avut posibilitatea suficientă de a-şi valorifica drepturile; sau

b) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre deja luată în partea solicitată în aceeaşi problemă; sau

c) dacă ea este incompatibilă cu ordinea publică din partea solicitată; sau

d) dacă decizia a fost luată contrar dispoziţiilor în materie de competenţă exclusivă prevăzută de dreptul părţii solicitate.

SECŢIUNEA a 7-a
Procedură şi alte reguli generale

ARTICOLUL 23
Autoritatea centrală

1. Părţile vor desemna o autoritate centrală sau, dacă este necesar, mai multe autorităţi însărcinate să trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, să răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autorităţilor care au competenţa de a le executa.

2. Fiecare parte va comunica secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autorităţilor desemnate în aplicarea alin. 1 al prezentului articol.

ARTICOLUL 24
Corespondenţa directă

1. Autorităţile centrale vor comunica direct între ele.

2. În caz de urgenţă cererile şi comunicările prevăzute în prezentul capitol pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare, inclusiv de către Ministerul Public, ale părţii solicitante către autorităţile corespunzătoare ale părţii solicitate. Într-un astfel de caz o copie trebuie trimisă simultan autorităţii centrale a părţii solicitate prin intermediul autorităţii centrale a părţii solicitante.

3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea alin. 1 şi 2 ale prezentului articol poate fi prezentată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (INTERPOL).

4. Dacă o cerere este prezentată în baza alin. 2 şi dacă autoritatea sesizată nu este competentă pentru a-i da curs, aceasta o va transmite autorităţii competente din ţara sa şi va informa direct partea solicitantă despre această situaţie.

5. Cererile sau comunicările prezentate în baza dispoziţiilor secţiunii a 2-a din prezentul capitol, care nu implică măsuri coercitive, vor putea fi transmise direct de către autoritatea competentă a părţii solicitante către autoritatea competentă a părţii solicitate.

ARTICOLUL 25
Tipurile cererilor şi limbile folosite

1. Toate cererile prevăzute în prezentul capitol vor fi făcute în scris. Este permisă folosirea mijloacelor moderne de telecomunicaţii, cum ar fi faxul.

2. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 3, traducerea cererilor sau a documentelor anexate nu va fi cerută.

3. Orice parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să îşi rezerve posibilitatea de a pretinde ca cererile şi documentele anexate să fie însoţite de o traducere în propria limbă sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei ori în una dintre limbile pe care ea le va indica. Orice parte poate, cu această ocazie, să declare că este dispusă să accepte traduceri în orice altă limbă pe care o va indica. Celelalte părţi pot aplica regula reciprocităţii.

ARTICOLUL 26
Legalizarea

Documentele transmise în aplicarea prezentului capitol nu sunt supuse formalităţilor de legalizare.

ARTICOLUL 27
Conţinutul cererii

1. Orice cerere de cooperare prevăzută de prezentul capitol trebuie să precizeze:

a) autoritatea de la care emană şi autoritatea însărcinată să pună în aplicare cercetările sau procedurile:

b) obiectul şi motivul cererii;

c) cauza, inclusiv faptele pertinente (cum ar fi: data, locul şi circumstanţele infracţiunii) la care se referă cercetările sau procedurile, exceptând cazurile cererii de notificare;

d) în măsura în care cooperarea implică măsuri coercitive:

(i) textul dispoziţiilor legale sau, dacă nu este posibil, o prezentare a legii aplicabile; şi

(ii) o indicaţie conform căreia măsura solicitată sau orice altă măsură având efecte similare ar putea fi luată pe teritoriul părţii solicitante în virtutea propriei legislaţii;

e) dacă este necesar şi în măsura posibilului:

(i) detalii privind persoana sau persoanele avute în vedere, incluzând numele, data şi locul naşterii, cetăţenia şi locul unde se află, iar dacă este vorba despre o persoană juridică, sediul acesteia; şi

(ii) bunurile în legătură cu care se solicită cooperarea, amplasarea acestora, legăturile cu persoana sau persoanele în cauză, orice legătură cu infracţiunea, precum şi orice informaţie cu privire la interesele altei persoane cu privire la aceste bunuri; şi

f) orice procedură specială pe care partea solicitantă o solicită.

2. Atunci când o cerere privind o măsură provizorie conform secţiunii a 3-a vizează punerea sub sechestru a unui bun care ar putea face obiectul unei hotărâri de confiscare constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani, această cerere trebuie, de asemenea, să indice suma maximă care se doreşte a fi recuperată cu privire la acest bun.

3. Pe lângă indicaţiile menţionate la alin. 1, orice cerere formulată în aplicarea secţiunii a 4-a trebuie să conţină:

a) în cazul art. 13 alin. 1 lit. a):

(i) o copie certificată potrivit legii de pe hotărârea de confiscare dată de tribunalul părţii solicitante şi precizarea motivelor care stau la baza hotărârii, dacă nu sunt indicate în hotărârea însăşi;

(ii) o atestare din partea autorităţii competente a părţii solicitante, conform căreia hotărârea de confiscare este executorie şi nu este supusă căilor ordinare de atac;

(iii) informaţii privind măsura în care hotărârea trebuie să fie executată; şi

(iv) informaţii cu privire la necesitatea de a lua măsuri provizorii;

b) în cazul art. 13 alin. 1 lit. b), o expunere a faptelor, invocată de partea solicitantă, care să fie suficientă pentru a permite părţii solicitate să obţină o decizie în baza dreptului său intern;

c) atunci când terţii au avut posibilitatea de a-şi revendica drepturi, documente care să dovedească faptul că ei au avut această posibilitate.

ARTICOLUL 28
Vicii ale cererilor

1. Dacă cererea nu este conformă dispoziţiilor prezentului capitol sau dacă informaţiile nu sunt suficiente pentru a permite părţii solicitate să ia o decizie cu privire la cerere, această parte poate solicita părţii solicitante să îşi modifice cererea sau să o completeze cu informaţii suplimentare.

2. Partea solicitată poate fixa un termen pentru obţinerea acestor modificări sau informaţii.

3. În perioada în care aşteaptă obţinerea modificărilor sau a informaţiilor solicitate cu privire la o cerere prezentată în aplicarea secţiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitată poate dispune orice măsură avută în vedere de secţiunile a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol.

ARTICOLUL 29
Concursul de cereri

1. Atunci când o parte solicitată primeşte mai mult decât o cerere, prezentată în baza secţiunilor a 3-a şi a 4-a din prezentul capitol, cu privire la aceeaşi persoană sau la aceleaşi bunuri, concursul de cereri nu împiedică partea solicitată să examineze cererile pentru care trebuie luate măsuri provizorii.

2. În cazul unui concurs de cereri prezentate în baza secţiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitată va avea în vedere să consulte părţile solicitante.

ARTICOLUL 30
Obligaţia de motivare

Partea solicitată trebuie să motiveze orice hotărâre de refuz, de amânare sau de condiţionare a oricărei cooperări solicitate în baza prezentului articol.

ARTICOLUL 31
Informare

1. Partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă:

a) despre măsurile luate imediat în baza unei cereri formulate în temeiul prezentului capitol;

b) despre rezultatul final al măsurilor luate ca urmare a cererii;

c) despre o hotărâre de refuz, de amânare sau de condiţionare, totală sau parţială, în orice cooperare prevăzută de prezentul capitol;

d) despre orice împrejurări care fac imposibilă executarea măsurilor solicitate sau care sunt de natură să o întârzie în mod considerabil; şi

e) în cazul măsurilor provizorii adoptate pe baza unei cereri formulate în aplicarea secţiunilor a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol, despre dispoziţiile dreptului său intern care automat ar atrage ridicarea măsurii.

2. Partea solicitantă informează fără întârziere partea solicitată:

a) despre orice revizuire, decizie sau alt fapt care înlătură total ori parţial caracterul executoriu al hotărârii de confiscare;

b) despre orice schimbare, în fapt sau în drept, care ar face de acum înainte nejustificată orice acţiune întreprinsă în baza prezentului articol.

3. Când o parte solicită confiscarea bunurilor în mai multe părţi, în baza aceleiaşi hotărâri de confiscare, ea va informa toate părţile în cauză cu privire la executarea hotărârii.

ARTICOLUL 32
Utilizarea restrânsă

1. Partea solicitată poate condiţiona executarea unei cereri de faptul ca informaţiile sau elementele de probă obţinute să nu fie, fără consimţământul său prealabil, utilizate sau transmise de către autorităţile părţii solicitante în scopul altor cercetări sau proceduri decât cele precizate în cerere.

2. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că informaţiile sau probele furnizate de aceasta în baza prezentului capitol nu vor putea, fără consimţământul său prealabil, să fie utilizate sau transmise de către autorităţile părţii solicitate în scopuri de cercetare sau proceduri, altele decât cele precizate în cerere.

ARTICOLUL 33
Confidenţialitatea

1. Partea solicitantă poate cere părţii solicitate să păstreze confidenţialitatea cererii şi conţinutului acesteia, cu excepţia măsurilor necesare pentru executarea acesteia. Dacă partea solicitată nu se poate conforma acestei condiţii de confidenţialitate, va trebui să informeze partea solicitantă în cel mai scurt termen posibil.

2. Partea solicitantă trebuie, dacă i se cere, cu condiţia ca cererea să nu fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului său intern, să păstreze confidenţialitatea tuturor mijloacelor de probă şi a informaţiilor comunicate de partea solicitată, mai puţin în măsura în care dezvăluirea lor este necesară cercetărilor sau procedurii descrise în cerere.

3. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului său intern, o parte care a primit spontan informaţii în baza art. 10 trebuie să se conformeze oricărei condiţii de confidenţialitate solicitate de partea care transmite informaţia. Dacă cealaltă parte nu se poate conforma unei asemenea condiţii, ea trebuie să informeze despre aceasta partea care transmite informaţia, în cel mai scurt termen.

ARTICOLUL 34
Cheltuieli

Cheltuielile obişnuite necesare pentru executarea unei cereri sunt în sarcina părţii solicitate. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare se dovedesc necesare pentru a da curs unei cereri, părţile se pun de acord pentru a stabili condiţiile în care cererea se va executa, precum şi cu privire la modalitatea în care cheltuielile vor fi suportate.

ARTICOLUL 35
Daune-interese

1. Atunci când o acţiune privind responsabilitatea în materie de daune rezultând dintr-un act sau dintr-o omisiune în legătură cu cooperarea prevăzută în prezentul capitol a fost iniţiată de către o persoană, părţile implicate se vor consulta, dacă este cazul, asupra repartizării eventuale a reparaţiilor datorate.

2. O parte căreia îi este adresată o cerere de despăgubire va informa fără întârziere cealaltă parte pentru a stabili dacă aceasta poate avea un interes în acest caz.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 36
Semnarea şi intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea ei. Aceste state îşi vor putea exprima consimţământul de a fi legate prin:

a) semnare fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 3 state, dintre care cel puţin două state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţământul lor de a fi legate prin convenţie, conform dispoziţiilor alin. 1.

4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni după data exprimării consimţământului său de a fi legat prin convenţie, conform dispoziţiilor alin. 1.

ARTICOLUL 37
Aderarea la convenţie

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după ce va consulta statele părţi la convenţie, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută de art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea voturilor reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de vot în Comitet.

2. Pentru orice stat care a aderat la convenţie ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 38
Aplicarea teritorială

1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.

2. Orice stat va putea, în orice alt moment, de la data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.

3. Orice declaraţie făcută în baza alin. 1 şi 2 va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat prin această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 39
Relaţii cu alte convenţii şi acorduri

1. Prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din convenţii internaţionale multilaterale privitoare la probleme specifice.

2. Părţile la această convenţie vor putea încheia acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la probleme reglementate de prezenta convenţie, în scopul completării sau întăririi dispoziţilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor consacrate de aceasta.

3. Atunci când două sau mai multe părţi au încheiat deja un acord sau un tratat asupra unei problematici acoperite de prezenta convenţie ori când au stabilit într-un alt mod relaţiile lor privitoare la acest subiect, ele vor avea posibilitatea să aplice respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenţii, dacă acesta facilitează cooperarea internaţională.

ARTICOLUL 40
Rezerve

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că face uz de una sau mai multe rezerve prevăzute la art. 2 alin. 2, art. 6 alin. 4, art. 14 alin. 3, art. 21 alin. 2, art. 25 alin. 3 şi art. 32 alin. 2. Nu se admite nici o altă rezervă.

2. Orice stat care a formulat o rezervă în baza alineatului precedent poate să o retragă în totalitate sau în parte, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

3. Partea care a formulat o rezervă cu privire la o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziţii de către un alt stat; ea poate, dacă rezerva este parţială sau sub condiţie, să pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea a acceptat-o.

ARTICOLUL 41
Amendamente

1. Fiecare parte va putea propune amendamente la prezenta convenţie şi orice propunere în acest sens va fi comunicată prin secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 37.

2. Orice amendament propus de către o parte va fi comunicat Comitetului european pentru probleme criminale care va prezenta Comitetului Miniştrilor avizul său cu privire la amendamentul propus.

3. Comitetul Miniştrilor examinează amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme criminale şi poate adopta amendamentul.

4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Miniştrilor conform alin. 3 al prezentului articol se trimite statelor pentru acceptare.

5. Orice amendament adoptat conform alin. 3 al prezentului articol va intra în vigoare în a 30-a zi după data la care toate părţile vor fi informat secretarul general al Consiliului Europei că l-au acceptat.

ARTICOLUL 42
Rezolvarea diferendelor

1. Comitetul european pentru probleme criminale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii.

2. În caz de diferend între părţi cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii, părţile se vor strădui să ajungă la o reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic pe care îl vor alege, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua hotărâri obligatorii pentru părţile în diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, pe baza unui acord comun al părţilor implicate.

ARTICOLUL 43
Denunţarea

1. Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie prin adresarea unei notificări secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunţarea va produce efecte în prima zi care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

3. Totuşi prezenta convenţie va continua să se aplice executării în baza art. 14 a unei confiscări cerute conform dispoziţiilor prezentei convenţii înainte ca denunţarea să fi produs efecte.

ARTICOLUL 44
Notificarea

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui alt stat care a aderat la prezenta convenţie:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 36 şi 37;

d) orice rezervă în baza art. 40 alin. 1;

e) orice alt act, notificare sau comunicare care are legătură cu prezenta convenţie.

Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:58

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.