DECIZIE nr.114 din 11 aprilie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei
Textul actului publicat în M.Of. nr. 430/20 iun. 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecătoriei Mediaş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Termenul de un an prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în cadrul căruia poate fi pornită acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, este un termen de prescripţie care poate fi întrerupt sau suspendat. Acest termen nu numai că nu îngrădeşte, ci, din contră, asigură accesul la justiţie al persoanelor interesate în introducerea unei asemenea acţiuni.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru stabilirea paternităţii fiului său.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 60 alin. 1 din Codul familiei contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât, prin stabilirea termenului de un an de la naşterea copilului, pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, este îngrădit accesul la justiţie. Se susţine, de asemenea, c㠄neglijenţa mamei în gestionarea drepturilor şi intereselor copilului, prin depăşirea termenului de un an pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, nu trebuie să afecteze dreptul copilului de a avea un tată”.
Judecătoria Mediaş apreciază c㠄dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei sunt constituţionale, întrucât legiuitorul a voit, din consideraţii de ordin social şi practic, să limiteze în timp dreptul copilului de a-şi stabili raporturile de filiaţie faţă de tatăl său”.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată, apreciind, în esenţă, că termenul de prescripţie prevăzut de textul legal criticat este justificat „pentru a nu se lipsi copilul respectiv de întreţinerea ce i se cuvine, pentru a nu se pierde probele prin scurgerea unui termen mai mare, pentru a se evita eventualele scandaluri şi şantaje”. În acelaşi timp se consideră că accesul la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie nu este încălcat, deoarece acţiunea în stabilirea paternităţii, al cărei titular este copilul din afara căsătoriei, poate fi introdusă atât de copilul major, cât şi de mamă sau de reprezentantul legal al copilului minor în numele său ori de către copilul minor cu capacitate restrânsă de exerciţiu.
Totodată termenul de un an pentru introducerea acţiunii nu se socoteşte numai de la data naşterii copilului, alin. 2 şi 3 ale art. 60 din Codul familiei prevăzând şi alte date de la care începe calculul acestui termen. De asemenea, în punctul de vedere prezentat se face referire şi la faptul că, datorită caracterului termenului prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, acestuia i se aplică dispoziţiile referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. În esenţă, se arată c㠄prevederea termenului de prescripţie de un an pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei în cuprinsul art. 60 din Codul familiei nu aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie”.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text care are următorul cuprins:
- Art. 60: „Acţiunea de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului [...]”.
Critica de neconstituţionalitate a textului menţionat se întemeiază pe susţinerea potrivit căreia, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, este îngrădit liberul acces la justiţie, drept prevăzut la art. 21 din Constituţie, conform căruia „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constată că stabilirea termenului prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu contravine sub nici o formă principiului accesului liber la justiţie. Termenul instituit de legiuitor, cu privire la care s-a stabilit, prin trimitere la art. 24 din Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, că este un termen de prescripţie, nu îngrădeşte accesul la justiţie. În realitate, termenul prevăzut în textul de lege criticat, precum şi instituţia prescripţiei extinctive, în general, prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului efectiv la justiţie, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi securitatea juridică a justiţiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.
Cu privire specială la termenul de prescripţie prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, care constituie o excepţie de la principiul că acţiunea de stare civilă este imprescriptibilă, acesta prezintă ca principale raţiuni: necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie starea civilă a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui; valorificarea probelor existente, care, în timp, ar fi mai dificil de conservat; evitarea eventualelor scandaluri şi şantaje.
De altfel, din ansamblul dispoziţiilor art. 60 din Codul familiei rezultă că nu întotdeauna termenul începe să curgă de la naşterea copilului. Astfel, potrivit art. 60 alin. 2 şi 3, „Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă.
În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii”.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecătoriei Mediaş.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 20:17

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.