DECIZIE nr.126 din 16 aprilie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 452/27 iun. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.976/2001, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 43 din Constituţie „prin aceea că nu fac nici o distincţie între buna-credinţă şi reaua-credinţă, la neachitarea chiriei cu toate consecinţele ce decurg din aceasta”.
Totodată autorul excepţiei solicită modificarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 în următorul sens: „c) chiriaşul nu a achitat chiria, cu rea-credinţă, cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere”.
Judecătoria Sibiu apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece „introducerea în art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 a formulării cu reacredinţă ar crea situaţii defavorabile pentru proprietari, atât pe plan material cât şi pe plan probatoriu”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât „nu se susţine cu argumente juridice neconstituţionalitatea reglementărilor criticate faţă de art. 43 din Legea fundamentală”.
Guvernul apreciază c㠄nu există o motivare a excepţiei faţă de textul constituţional invocat” şi c㠄în fapt, sub aparenţa unei excepţii de neconstituţionalitate, se solicită completarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999”, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe (aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.265 din 23 mai 2001) şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă.
Dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 prevăd: „(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: [...]
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;”.
Textele din Codul de procedură civilă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, reglementează contestaţia în anulare (art. 317 şi 318), cazurile în care se poate exercita executarea silită (art. 381-391), respectiv contestaţia la executare (art. 399-401).
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. Titlul executoriu împotriva căruia a fost formulată contestaţia îl constituie o sentinţă judecătorească prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere dintre reclamantă şi autorul excepţiei, precum şi evacuarea acestuia din urmă, ca urmare a neplăţii chiriei o perioadă mai mare de 3 luni.

1. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999, referitoare la reînnoirea contractului de închiriere, şi ale art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestaţia în anulare, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituţional㠄hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”. În aplicarea acestor dispoziţii, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.”

Rezultă că în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional, în vederea declanşării controlului, poate fi făcută numai pe calea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei să depindă de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă criticată ca neconstituţională.
În soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, şi anume a contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei, nu au relevanţă dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 şi ale art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă. Astfel fiind, sub acest aspect excepţia este inadmisibilă.

2. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 381-391 din Codul de procedură civilă, care stabilesc când se poate exercita executarea silită, şi ale art. 399-401 din acelaşi cod, care reglementează contestaţiile asupra executării silite, Curtea reţine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepţiei, deoarece textele de lege nu conţin dispoziţii prin care să fie încălcate prevederile art. 43 din Constituţie, referitoare la nivelul de trai. Aşa fiind, cu referire la art. 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

3. Curtea nu poate reţine nici susţinerile autorului excepţiei privind completarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999, deoarece, potrivit competenţei sale înscrise în art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 şi ale art. 317-318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Joi, 24 septembrie 2026, 14:09

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.