DECIZIE nr.161 din 30 mai 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 448/26 iun. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Laurenţiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Onedil” - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 1.863/2002 al Tribunalului Bacău într-un litigiu având ca obiect emiterea ordonanţei cu somaţia de plată.
La apelul nominal răspunde Vasile Ghigea, consilier juridic, din partea Societăţii Comerciale „Termoelectrica” - S.A. Bucureşti Sucursala Electrocentrale Borzeşti, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepţiile ridicate în dosarele nr. 146C/2002 şi nr. 167C/2002 sunt identice, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
La apelul nominal şi în dosarele nr. 146C/2002 şi nr. 167C/2002 răspunde Vasile Ghigea, consilier juridic, din partea Societăţii Comerciale „Termoelectrica” - S.A. Bucureşti Sucursala Electrocentrale Borzeşti, lipsind autorul excepţiei, Societatea Comercial㠄Onedil” - S.A., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Termoelectrica” - S.A.
Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Borzeşti este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 146C/2002 şi nr. 167C/2002 la Dosarul nr. 105C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Termoelectrica” - S.A.
Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Borzeşti arată că Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 a introdus o procedură specială, dar mult simplificată, de recuperare a creanţelor, la care se adaugă eventuale penalităţi sau majorări calculate în raport cu rata inflaţiei. Atât debitorul, cât şi creditorul beneficiază de tratament juridic egal raportat la poziţia lor din convenţia sau contractul încheiat între ele. Ambele părţi au asigurat accesul la justiţie şi la căile de atac, astfel încât prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind: egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi cele privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Invocarea neconstituţionalităţii întregii ordonanţe denotă reaua-credinţă a autorului acesteia. Solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la criticile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale care statuează egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor, arată că aceste drepturi au fost respectate, părţile putându-şi exercita nestingherit drepturile şi libertăţile şi, de asemenea, putând folosi căile de atac împotriva măsurilor care le lezează interesele. În consecinţă, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierile: din 27 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.863/2002, din 8 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.740/2002, şi din 21 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.242/2002, Tribunalul Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, ridicată de Societatea Comercial㠄Onedil” S.A. din Oneşti în toate cele trei dosare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 încalcă principiul egalităţii şi nediscriminării, principiul liberului acces la justiţie, precum şi dreptul la apărare. În demonstrarea susţinerilor sale arată că partea adversă, săvârşind un abuz de drept, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, a promovat patru acţiuni împotriva sa, iar instanţa judecătorească nu l-a citat niciodată pentru a-şi putea formula apărările. Consideră că în aceste condiţii ordonanţa criticată înfrânge şi „principiul constituţional al exercitării drepturilor cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile celorlalţi”. În opinia autorului excepţiei dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 contravin prevederilor art. 16, 21, 24 şi 54 din Constituţie.
Tribunalul Bacău consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată, deoarece prin posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor „nu sunt încălcate principiile constituţionale privind egalitatea în drepturi (art. 16), accesul liber la justiţie (art. 21), dreptul la apărare (art. 24) şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor (art. 54)”. Mai arată că pârâtul are deschisă calea acţiunii în anulare, în cadrul căreia îşi poate exercita dreptul la apărare, iar pentru cazul cererilor introduse cu rea-credinţă Codul de procedură civilă prevede posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că, pentru motivele reţinute şi în opinia Tribunalului Bacău, excepţia ridicată este nefondată. Mai arată c㠄Prin Ordonanţa nr. 5/2001 s-a stabilit o procedură necontencioasă simplă şi operativă, ce permite creditorului care face dovada cu acte a unei creanţe certe, lichide şi exigibile să obţină plata voluntară a acesteia ori titlul executoriu în vederea executării ei silite”. Consideră că această procedură se desfăşoară cu respectarea prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, iar părţile au asigurate condiţiile pentru exercitarea drepturilor prevăzute de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.422 din 30 iulie 2001, în ansamblu, dar din motivarea excepţiei rezultă că autorul ei critică în principal dispoziţiile art. 4, care au următorul cuprins: „(1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.
(2) Când consideră necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, să citeze părţile pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.”
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;
- Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;
- Art. 54: „Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.”
Totodată autorul excepţiei a invocat şi nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 31 mai 1994, potrivit cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]” Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuţiilor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, evident cu condiţia ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
Autorul excepţiei nu arată motivele pentru care consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea observă că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altă parte. Creditorii şi debitorii se află în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptăţiţi să opteze pentru procedura specială, accelerată în vederea realizării creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
Posibilitatea soluţionării cererii şi fără citarea părţilor este justificată prin motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale: adoptarea unor măsuri vremelnice pentru apărarea unor interese legitime, urgenţa adoptării unor asemenea măsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii părţilor. Soluţiile adoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 nu sunt definitive. Judecătorul poate dispune oricând citarea părţilor dacă înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingătoare şi consideră că sunt necesare lămuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţie de plată se va emite numai atunci când în urma examinării înscrisurilor prezentate se constată că pretenţiile creditorului sunt justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, „Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”. Aceste dispoziţii sunt menite să apere interesele debitorului.
Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă, împotriva ordonanţei cu somaţie de plat㠄debitorul poate formula acţiune în anulare”, care „se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă”, rezolvarea definitivă a litigiului făcându-se însă după normele dreptului comun. Sunt asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi condiţiile pentru exercitarea, fără îngrădiri, a dreptului la apărare de către fiecare parte.
Faptul că accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultă chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasă la libera alegere a creditorului dacă vrea să acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea să folosească procedura specială, accelerată, instituită prin Ordonanţa Guvernului nr.5/2001. În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula acţiune în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, care se judecă conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea căilor de atac.
În legătură cu susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor art. 54 din Constituţie, Curtea observă că nici o dispoziţie a Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 nu facilitează abuzul de drept, iar persoana care exercită cu rea-credinţă şi în mod abuziv drepturile sale subiective sau procesuale este pasibilă de sancţiuni corespunzătoare, cum ar fi: respingerea acţiunii sale, obligarea la suportarea cheltuielilor, aplicarea unor amenzi judiciare şi altele.
Curtea Constituţională a fost sesizată în mai multe cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 în ansamblu ori a unor dispoziţii ale sale. Toate acele excepţii au fost respinse, Curtea constatând că dispoziţiile acestei ordonanţe nu încalcă principiile egalităţii în drepturi, al accesului liber la justiţie, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare şi nici obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor (de exemplu, Decizia nr.72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.266 din 22 aprilie 2002, şi Decizia nr.141 din 30 aprilie 2002).
În cauza de faţă nu s-au învederat elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, fapt ce determină Curtea să îşi păstreze practica.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Onedil” - S.A. din Oneşti în dosarele nr. 1.863/2002, nr. 1.740/2002 şi nr. 1.242/2002 ale Tribunalului Bacău.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 22:42

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.