DECIZIE nr.141 din 30 aprilie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 459/27 iun. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurenţiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Minerva” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.183/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială într-un litigiu având ca obiect emiterea ordonanţei cu somaţia de plată.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la criticile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale care statuează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, arată că aceste drepturi au fost respectate, părţile putând exercita căile de atac împotriva măsurilor care încalcă interesele lor, solicitând în consecinţă respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 10.183/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Minerva” - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi cu cele ale art. 24 din Constituţie, pentru că: a) cererea depusă la instanţa judecătorească nu este supusă judecăţii, ci doar unei „examinări”, iar judecătorul nu emite o hotărâre, ci o soluţie de respingere, care este irevocabilă, sau o ordonanţă cu somaţie de plată, împotriva căreia se poate introduce acţiune în anulare; b) cererea poate fi examinată şi fără citarea părţilor, fiind încălcat astfel dreptul la apărare;
c) dreptul la apărare este încălcat şi prin aceea că nu se pot administra toate probele legale pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, examinarea rezumându-se doar la actele depuse, precum şi prin faptul că partea nefiind citată nu îşi poate angaja avocat. Mai arată că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigură un proces echitabil pentru toate părţile.
Se consideră că nu era necesară reglementarea unei „celerităţi suplimentare”, întrucât această problemă are o rezolvare corespunzătoare în art. 7206 din Codul de procedură civilă, care asigură rezolvarea într-un termen rezonabil a unor asemenea litigii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că, „prin dispoziţiile de excepţie ale Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, nu se încalcă dreptul la apărare al debitorului, ca urmare a faptului că, potrivit art. 4 din menţionatul act normativ poate să soluţioneze cauza fără citarea părţilor”. În acelaşi sens instanţa invocă şi analogia textului criticat cu dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora şi cererea de ordonanţă preşedinţială poate fi soluţionată fără citarea părţilor, precum şi faptul că debitorul nemulţumit are la dispoziţie acţiunea în anulare, în întregime sau în parte, a ordonanţei emise.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Arată în acest sens că procedura somaţiei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, în scopul simplificării şi accelerării demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii pentru realizarea creanţelor lor prin executare silită.
Posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor, când înscrisurile depuse sunt pe deplin edificatoare, se întâlneşte şi în alte reglementări procedurale, cum este şi cazul ordonanţei preşedinţiale, prevăzută de Codul de procedură civilă, iar prin aceasta nu este îngrădit exerciţiul dreptului la apărare al părţilor, prevăzut de art. 24 din Constituţie.
De asemenea, Guvernul consideră că excepţia nu este întemeiată nici prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie un tratament juridic identic pentru toate părţile care se află în aceeaşi situaţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.422 din 30 iulie 2001:
- Art. 4. - „(1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.
(2) Când consideră necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, să citeze părţile pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.”;
- Art. 5. - „În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declară că este mulţumit cu înţelegerea asupra plăţii, judecătorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind înţelegerea părţilor asupra plăţii constituie titlu executoriu.”;
- Art. 6. - „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunica cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).”
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;
- Art. 24. - „(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”
Totodată autorul excepţiei a invocat şi nerespectarea unor prevederi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 31 mai 1994, potrivit cărora: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]” Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor.
Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.
Referitor la critica privind încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, consacrat la art. 16 din Constituţie, Curtea constată că acest principiu consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea persoanelor juridice, a societăţilor comerciale sau a instituţiilor. De altfel, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altă parte. Creditorii şi debitorii se află în situaţii evident diferite.
Creditorii sunt îndreptăţiţi să opteze pentru procedura specială, accelerată, în vederea realizării creanţelor lor, formulând în acest sens cereri şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea acestora, iar debitorii au dreptul să combată pretenţiile creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
Posibilitatea soluţionării cererii şi fără citarea părţilor este justificată din motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale: adoptarea unor măsuri vremelnice pentru apărarea unor interese legitime, urgenţa adoptării unor asemenea măsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii părţilor. Soluţiile adoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 au un caracter vremelnic şi sunt supuse căilor de atac. De asemenea, judecătorul, în vederea soluţionării cererii, poate dispune citarea părţilor, dacă înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingătoare şi consideră că sunt necesare lămuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţia de plată se va emite numai când în urma examinării înscrisurilor prezentate se constată că pretenţiile creditorului sunt justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, „Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”. Aceste dispoziţii sunt menite să apere interesele debitorului. Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă, împotriva ordonanţei cu somaţia de plat㠄debitorul poate formula acţiune în anulare”, care „se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă”. Rezolvarea definitivă a litigiului se face după normele dreptului comun, fiind asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi toate condiţiile pentru exercitarea lui.
Potrivit art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, ordonanţa dată de judecător „se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, iar conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, „Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data înmânării sau comunicării acesteia”. În acest termen şi în tot cursul judecării acţiunii în anulare partea îşi poate pregăti şi exercita apărarea.
De altfel, Curtea a mai examinat constituţionalitatea unor dispoziţii [art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi art. 8 alin. (3)] din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 şi prin Decizia nr.72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.266 din 22 aprilie 2002, cu majoritate de voturi, a respins excepţia ca neîntemeiată. Considerentele referitoare la dispoziţiile art. 4 din ordonanţă rămân valabile şi în cauza de faţă.
Curtea, în jurisprudenţa sa, având a se pronunţa asupra constituţionalităţii posibilităţii de soluţionare a unor cauze fără citarea părţilor prevăzute de dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi de cele ale art. 582 alineatul ultim din Codul de procedură civilă referitoare la ordonanţa preşedinţială, a statuat, prin Decizia nr.199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.74 din 13 februarie 2001, c㠄reglementarea, prin aceste texte de lege, a unei proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea căilor de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare) nu contravine în nici un mod prevederilor constituţionaleɔ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Minerva” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.183/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu

Joi, 24 septembrie 2026, 10:00

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.