DECIZIE nr.190 din 25 iunie 2002
privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim, precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 543/25 iul. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Vinimpex” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.171/2001 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arată că ulterior sesizării Curţii Constituţionale art. 3 lit. a) alineatul ultim din ordonanţa criticată a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2001 începând cu data de 1 ianuarie 2002, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege a devenit inadmisibilă. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate, apreciază că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8) şi nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi solicită respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.171/2001, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Vinimpex” - S.R.L. din Oradea într-un litigiu ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de comisarii Gărzii Financiare Bihor.
Din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că aceasta priveşte şi dispoziţiile art. 51 alin. (2) liniuţa a 14-a din aceeaşi ordonanţă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 3 lit. a) alineatul ultim, precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât, interzicând comercializarea în vrac a băuturilor, împiedică în mod evident libertatea comerţului. Acest fapt duce la frânarea dezvoltării economice, precum şi la reducerea impozitelor şi taxelor rezultate din astfel de operaţiuni comerciale, cuvenite bugetului de stat.
De asemenea, autorul excepţiei consideră că art. 51 alin. (2) liniuţa a 14-a din ordonanţa criticată înfrânge prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8), deoarece acest text de lege prevede confiscarea întregii sume de bani rezultate din vânzare, iar nu doar a profitului net.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată consideră că textele criticate sunt neconstituţionale, întrucât interzicerea comercializării băuturilor în vrac îngrădeşte libertatea comerţului „atât sub aspectul modului de comercializare, cât şi al subiectelor de drept care pot fabrica băuturi alcoolice spirtoase”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. a) alineatul ultim din ordonanţa criticată este inadmisibilă, deoarece aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2001. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a, se consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece bunurile supuse confiscării sunt rezultatul unei activităţi ilicite. Or, lipsa unui control din partea statului în comercializarea băuturilor alcoolice ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale în activitatea economică, ceea ce contravine prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Pe de altă parte, se arată că art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai aplică faptelor săvârşite după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2001.
În punctul de vedere al Guvernului se arată că dispoziţiile art. 3 lit. a) alineatul ultim din ordonanţa criticată au fost abrogate, potrivit art. 62 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2001, începând cu data de 1 ianuarie 2002. Referitor la celelalte dispoziţii legale criticate se apreciază că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8) şi nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a).
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. a) alineatul ultim, precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.476 din 30 septembrie 2000.
Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins:
- Art. 3 lit. a) alineatul ultim: „Se interzice comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentraţia alcoolică a acestora, cu excepţia cazurilor în care agenţii economici producători livrează băuturile alcoolice spirtoase în vrac agenţilor economici care le achiziţionează în scopul îmbutelierii, fără a modifica caracteristicile şi concentraţia alcoolică a produsului, şi numai în baza contractelor scrise încheiate cu aceştia.”;
- Art. 51 alin. (1) lit. x): „Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]
x) comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentraţia alcoolică a acestora, fără contracte scrise din care să rezulte activitatea de îmbuteliere, precum şi utilizarea acestor băuturi ca materie primă pentru fabricarea altor băuturi spirtoase;”;
- Art. 51 alin. (2): „Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: [...]
- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor sau, în cazul în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, cele prevăzute la lit. v) şi x) [...];” Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale, reglementând măsura confiscării veniturilor realizate din vânzarea produselor fără autorizaţie de comercializare, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit cărora:
- Art. 41 alin. (1), (7) şi (8): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]; (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”;
- Art. 134 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;” I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, Curtea constată că ulterior datei sesizării sale a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 30 noiembrie 2001. Prin dispoziţiile art. 62 din acest act normativ se abrogă, de la data de 1 ianuarie 2002, prevederile art. 1-27 şi ale art. 43-50 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000. De asemenea, Curtea constată că aceste dispoziţii legale nu au fost preluate în actul normativ abrogator. În aceste condiţii rezultă că în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare. Astfel excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim a devenit inadmisibilă.
II. Referitor la dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci constituie o aplicare legală a acestora, legiuitorul putând să stabilească sancţiuni pentru ipoteza în care o anumită activitate contravine legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alineatul ultim din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Vinimpex” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.171/2001 al Tribunalului Bihor.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) liniuţa a 14-a din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:21

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.