DECIZIE nr.179 din 20 iunie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr.108/1996, cu modificările ulterioare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 543/25 iul. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Cuvântul Libertăţii” - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde Casa de asigurări de sănătate Dolj, prin consilier juridic Silviu-Gabriel Gaiducovici.
Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 74C/2002 şi nr. 110C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie din oficiu problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 110C/2002 la Dosarul nr. 74C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj consideră că în contextul în care statul are rolul de a proteja interesele naţionale pe plan financiar, în ipoteza în care debitorul obligaţiei fiscale nu a executat-o la scadenţă, instituirea unui instrument de executare silită care să permită calculul majorărilor de întârziere în mod nelimitat, până la data achitării sumei datorate inclusiv, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 134. În aceste condiţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării interesului naţional pe plan financiar este asigurarea certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului şi combaterii evaziunii fiscale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2001 şi 16 ianuarie 2002, pronunţate în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Cuvântul Libertăţii” - S.A. din Craiova în litigii ce au ca obiect anularea unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 alin. (2) şi ale art. 134 din Constituţie, deoarece prin abilitarea Guvernului de a stabili cuantumul majorărilor de întârziere se ajunge la situaţia ca acestea să depăşească cuantumul debitului principal şi la instituirea unui blocaj financiar perpetuu, cu consecinţa falimentării agenţilor economici.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece din dispoziţiile legale criticate rezultă c㠄majorările de întârziere sunt nelimitate şi că pot depăşi cu mult suma datorată”, iar „această nelimitare este inechitabilă şi frânează participarea agenţilor economici la concurenţa legală din cadrul economiei de piaţă”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „sancţionarea întârzierii la plata obligaţiilor bugetare nu încalcă prevederile Legii fundamentale cu privire la aşezarea justă a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri, întrucât majorările de întârziere nu sunt parte componentă a sistemului legal de impuneri”. De asemenea, se arată că, deşi „prin întârzierea la achitarea obligaţiilor bugetare, majorările de întârziere pot depăşi suma datorată”, aceasta „nu este de natură a atrage neconstituţionalitatea prevederilor legale invocate. De altfel, debitorii obligaţiilor bugetare au dreptul de a solicita şi de a obţine, în condiţiile legii, facilităţi cu privire la amânarea şi eşalonarea plăţii, precum şi scutiri şi reduceri ale sumelor datorate, inclusiv pentru majorările de întârziere”.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece „aşezarea justă a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituţia României se referă la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor şi impozitelor, şi nicidecum la consecinţele neplăţii acestora”. De asemenea, se arată că dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora majorările de întârziere se calculeaz㠄pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare”, iar cota acestora „se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelată cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţională a României”, implică în fapt tocmai o limitare a cuantumului acestor majorări.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.23 din 31 ianuarie 1996), aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 17 octombrie 1996), cu modificările ulterioare.
Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins: „Pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Cota majorărilor de întârziere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelată cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţională a României.
În cazul constatării unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei bugetare, la care s-a stabilit diferenţa, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul obligaţiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligaţii se calculează până la data la care compensarea a devenit posibilă, potrivit legii.”
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind înfrânte de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 53 alin. (2) şi art. 134, cu următorul conţinut:
- Art. 53 alin. (2): „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.”;
- Art. 134: „(1) Economia României este economie de piaţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în cea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 134, întrucât stabilirea de sancţiuni administrative, sub forma majorărilor, pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu este incompatibilă cu economia de piaţă şi cu libertatea comerţului. În acest sens Curtea observă că majorările de întârziere nu pot fi stabilite în mod nelimitat, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piaţă, şi anume cu taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţională a României.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Cuvântul Libertăţii” - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 24 septembrie 2026, 05:50

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.