DECIZIE nr.175 din 18 iunie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 539/24 iul. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balaş în Dosarul nr. 4.028/2000 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public,
având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.028/2000, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balaş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate „restrâng liberul acces la justiţie pentru apărarea unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului, limitând la două grade de jurisdicţie procedura de judecată a litigiilor de muncă”. De asemenea, se mai susţine că prevederile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 „instituie o inegalitate între cetăţeni prin aceea că o parte dintre ei au acces la două căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în vreme ce alţii au la dispoziţie o singură cale de atac, încălcându-se prin aceasta dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie”.
Tribunalul Bihor consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece „indiferent că legea recunoaşte două sau trei grade de jurisdicţie, accesul la justiţie este deschis, iar atâta vreme cât legea este în vigoare, toate litigiile de muncă sunt supuse aceluiaşi regim”. Totodată, se arată c㠄excepţia invocată nici nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză, întrucât litigiul se află pe rol în cel de-al treilea grad de jurisdicţie, respectiv în recurs, după ce s-a pronunţat în cauză o hotărâre în primă instanţă şi o decizie în apel”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 este neîntemeiată. Se apreciază c㠄instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalităţilor de exercitare a căilor de atac este, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, de competenţa exclusivă a organului legislativ”.
Se consideră, de asemenea, că textele de lege criticate sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „acestea se aplică tuturor persoanelor ce au calitatea de subiect al raportului juridic de muncă, fără nici o discriminare”.
Guvernul, ţinând seama şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedintele Senatului nu a trimis punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 79: „(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.
(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.”;
- Art. 80: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale contravin principiului egalităţii în drepturi, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, precum şi celui al accesului liber la justiţie, consacrat la art. 21 alin. (1) din Constituţie, care arată c㠄Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor cuprinse în art. 16 şi 21 din Constituţie. Dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 instituie reguli procedurale de imediată aplicare. De altfel, Curtea Constituţională a statuat constant c㠄este de competenţa exclusivă a organului legislativ instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalităţii de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita”.
În acest sens este, de exemplu, Decizia nr.45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.222 din 20 mai 1999. Ca urmare, accesul liber la justiţie este asigurat în condiţii de egalitate pentru toţi cetăţenii care sunt părţi ale unui conflict de drepturi şi, în consecinţă, nu este îngrădit prin normele procedurale instituite de dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999.
Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, asigurând posibilitatea de a se ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite în situaţii deosebite, cum sunt cele legate de asigurarea celerităţii soluţionării cererilor privind conflictele de drepturi. În sensul celor prezentate mai sus este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, a statuat c㠄Accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege”. De asemenea, prin Decizia nr.60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.12 din 19 ianuarie 1994, şi prin Decizia nr.38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.177 din 13 mai 1998, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile „accesul la toate structurile judecătoreşti - judecător
ii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie - şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti, în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite”.
În aceste condiţii excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balaş în Dosarul nr. 4.028/2000 al Tribunalului Bihor.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 iunie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 15:07

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.