LEGE nr.509 din 12 iulie 2002
privind agenţii comerciali permanenţi
Textul actului publicat în M.Of. nr. 581/6 aug. 2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre agenţii comerciali permanenţi şi comitenţii acestora.

(2) În sensul prezentei legi, prin agent comercial permanent, denumit în continuare agent, se înţelege comerciantul, persoană fizică sau juridică, care, în calitate de intermediar independent, este împuternicit în mod statornic:

a) să negocieze afaceri pentru o altă persoană fizică sau juridică, denumită în continuare comitent; sau
b) să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului.

(3) Împuternicirea prevăzută la alin. (2) se poate exercita în una sau mai multe regiuni determinate, astfel cum se stabileşte în contract.

(4) Agentul prestează serviciul caracteristic cu titlu principal sau accesoriu şi contra unei remuneraţii.

(5) Agentul nu este prepusul comitentului.

Art. 2. - (1) Prezenta lege nu se aplică activităţii persoanelor care:

a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări;
c) în calitate de agent prestează un serviciu neremunerat.

(2) Nu constituie agent, în înţelesul prezentei legi, persoana care:

a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice şi atribuţii de reprezentare a acesteia;
b) este asociat sau acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru, în raport cu comitentul.

CAPITOLUL II
Drepturi şi obligaţii

Art. 3. - (1) Agentul nu poate negocia şi nu poate încheia, pe contul său, fără consimţământul expres al comitentului, în regiunea determinată prin contract, operaţiuni de comerţ concurente privind bunuri şi/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie.

(2) În lipsa unei stipulaţii contrare agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul se poate folosi în acelaşi timp, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi comerţ de mai mulţi agenţi.

(3) Agentul poate primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinată prin contract, operaţiuni pentru mai mulţi comitenţi concurenţi numai dacă în contractul de agenţie se stipulează în mod expres o asemenea permisiune.

Art. 4. - (1) În sensul prezentei legi, prin clauză de neconcurenţă se înţelege acea prevedere contractuală al cărei efect constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe perioada desfăşurării şi/sau ulterior încetării contractului de agenţie.

(2) Clauza de neconcurenţă trebuie redactată în scris, sub sancţiunea nulităţii.

(3) Clauza de neconcurenţă se aplică doar pentru regiunea geografică sau grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie operaţiuni; orice extensiune a sferei clauzei de neconcurenţă este anulabilă la cererea agentului.

(4) Restrângerea activităţii prin clauza de neconcurenţă nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie.

Art. 5. - (1) Agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care îi este dată, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului.

(2) În executarea împuternicirilor primite agentul este obligat să acţioneze cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui profesionist.

(3) Agentul este obligat:

a) să îi procure şi să îi comunice comitentului pentru care acţionează informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune;
b) să depună diligenţa necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent;
c) să respecte în mod corespunzător instrucţiunile rezonabile primite de la comitent, ţinând seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora;
d) să ţină în registrele sale partide separate pentru operaţiunile ce îl privesc pe fiecare comitent;
e) să depoziteze bunurile sau eşantioanele într-o manieră care să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent;
f) să îndeplinească orice altă obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale.

(4) Executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenţi este supusă prevederilor Codului civil.

Art. 6. - (1) În raporturile cu agentul comitentul este obligat să acţioneze cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui profesionist.

(2) Comitentul este obligat:

a) să pună la dispoziţie agentului în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective;
b) să furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie;
c) să îl înştiinţeze pe agent într-un termen util atunci când va prevedea că volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal;
d) să plătească agentului remuneraţia în condiţiile şi la termenele stabilite prin contract sau prin lege;
e) să îndeplinească orice altă obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale.

(3) Comitentul trebuie să îl informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unei operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent.

Art. 7. - Operaţiunea negociată de agent se consideră abandonată dacă comitentul, primind înştiinţarea, nu comunică în timp util terţei persoane, direct sau prin intermediul agentului, acceptul său.

Art. 8. - (1) Agentul nu poate, fără împuternicire specială, să primească plata şi nici să acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului.

(2) Agentul poate primi reclamaţii privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor şi poate solicita orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri să îl înştiinţeze de îndată pe acesta.

Art. 9. - Părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile art. 5 şi 6.

CAPITOLUL III
Remunerarea agentului

Art. 10. - (1) Remuneraţia agentului constă fie într-o sumă fixă, fie într-un comision, fie în parte o sumă fixă şi în parte un comision, potrivit acordului părţilor.

(2) În lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulaţii derogatorii agentul are dreptul de a primi o remuneraţie în conformitate cu uzanţele comerciale ale zonei şi sectorului de piaţă în care acesta operează. În absenţa unor asemenea uzanţe agentul este îndreptăţit să primească o remuneraţie corespunzătoare, ţinând seama de toate aspectele caracteristice operaţiunilor efectuate.

Art. 11. - (1) În sensul prezentei legi, prin comision se înţelege orice formă de remuneraţie al cărei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor.

(2) Dispoziţiile art. 12-17 sunt aplicabile numai în măsura în care agentul primeşte comision cu titlu de remuneraţie totală sau parţială.

Art. 12. - Agentul este îndreptăţit să primească comision pentru o operaţiune încheiată pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă:

a) operaţiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului;
b) operaţiunea este încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terţă persoană care a fost procurată anterior de acesta drept client, cu condiţia ca această operaţiune să aibă o natură similară celei încheiate anterior cu acel client;
c) operaţiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinată sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă prin contractul de agenţie.

Art. 13. - Agentul este îndreptăţit să primească comision pentru o operaţiune încheiată ulterior încetării contractului de agenţie, dacă:

a) încheierea acelei operaţiuni survine într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de agenţie, iar încheierea operaţiunii se datorează în principal activităţii prestate de agent pe durata contractului de agenţie;
b) comanda terţilor a fost primită de comitent sau de agent, în conformitate cu dispoziţiile art. 12, anterior încetării contractului de agenţie.

Art. 14. - (1) În cazul înlocuirii agentului noul agent nu are dreptul de a primi comisionul prevăzut la art. 12 dacă acesta este datorat agentului precedent în temeiul art. 13.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când din circumstanţele concrete rezultă că este echitabil ca acel comision să fie împărţit între agenţii respectivi.

Art. 15. - (1) Dreptul la comision se naşte la data la care se îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) comitentul îşi execută obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană;
b) comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţa persoană;
c) terţa persoană îşi execută obligaţiile contractuale.

(2) Dreptul la comision se naşte cel mai târziu la data la care terţa persoană îşi execută obligaţiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă comitentul şi-ar fi executat în mod corespunzător obligaţiile sale.

(3) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).

Art. 16. - (1) Comisionul se datorează şi pentru operaţiunile încheiate, dar la a căror executare părţile au renunţat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplică în acest caz în mod corespunzător.

(2) Dreptul la comision nu se stinge decât dacă şi în măsura în care operaţiunea încheiată între comitent şi terţa persoană nu se execută, iar această neexecutare nu este datorată unor circumstanţe imputabile comitentului.

(3) În caz de executare parţială din partea terţei persoane, agentul este îndreptăţit doar la plata unei cote-părţi din comision, proporţională cu suma încasată de comitent.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3) comisioanele percepute vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte.

(5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).

Art. 17. - (1) Contul comisioanelor va fi lichidat de comitent la sfârşitul fiecărui trimestru şi se va trimite agentului împreună cu copiile de pe facturile ce au fost expediate clienţilor, precum şi cu precizarea elementelor esenţiale care au stat la baza calculării valorii comisionului.

(2) Agentul este îndreptăţit să solicite să îi fie remisă orice informaţie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ţinute de comitent, care îi este necesară pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică în condiţiile prevăzute de legea specială, atunci când dezvăluirea informaţiilor respective vizează ordinea publică sau siguranţa naţională.

(4) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în cursul căruia a luat naştere dreptul la comision.

(5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (1), (2) şi (4).

CAPITOLUL IV
Încheierea şi încetarea contractului de agenţie

Art. 18. - Contractul de agenţie încheiat pe perioadă determinată sau nedeterminată, inclusiv modificările şi adăugările ulterioare, poate fi probat numai prin înscris, indiferent de valoarea acestuia, atât în raporturile dintre părţi, cât şi faţă de terţi.

Art. 19. - Contractul de agenţie pe durată determinată care continuă să fie executat de părţi după expirarea sa se consideră transformat automat într-un contract pe durată nedeterminată.

Art. 20. - (1) Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui preaviz.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi contractului de agenţie pe durată determinată care prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate.

(3) Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o lună pentru primul an de contract.

(4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni.

(5) Părţile nu pot stabili prin convenţie termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4).

(6) Dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4), prin contractul de agenţie nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.

(7) Dacă părţile nu stabilesc altfel, sfârşitul termenului de preaviz trebuie să coincidă cu sfârşitul unei luni calendaristice.

(8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durată determinată transformat, potrivit art. 19, în contract pe durată nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinată a contractului, cât şi perioada în care acesta se consideră pe durată nedeterminată.

Art. 21. - (1) Oricare dintre părţi poate rezilia contractul de agenţie fără preaviz sau înainte de expirarea termenului contractului, în cazul unei neîndepliniri din culpă gravă a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte.

(2) Contractul de agenţie poate fi denunţat imediat de oricare dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite celeilalte părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forţa majoră ori cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) se prezumă încetarea contractului la data primirii notificării scrise a intenţiei de denunţare a contractului şi a motivului denunţării.

CAPITOLUL V
Indemnizaţii şi despăgubiri datorate în caz de încetare
a contractului de agenţie

Art. 22. - (1) La încetarea contractului de agenţie agentul este îndreptăţit să primească de la comitent o indemnizaţie, în măsura în care:

a) a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor comerciale cu clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi; şi
b) plata acestei indemnizaţii este echitabilă, având în vedere circumstanţele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operaţiunilor încheiate de comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila restrângere a activităţii profesionale a agentului datorită existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenţă.

(2) Valoarea indemnizaţiei nu poate depăşi o sumă echivalentă cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu însumează 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective.

(3) Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii.

(4) În cazul în care contractul de agenţie încetează ca urmare a decesului agentului, urmează să se aplice în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(5) Dreptul la indemnizaţia prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (4) se stinge dacă agentul ori, după caz, succesorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie.

Art. 23. - Agentul nu are dreptul la indemnizaţia prevăzută la art. 22 în următoarele situaţii:

a) comitentul reziliază contractul datorită unei încălcări de către agent a obligaţiilor sale din culpă gravă;
b) agentul denunţă unilateral contractul, cu excepţia cazului în care această denunţare este motivată de cauze precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, care împiedică în mod justificat continuarea activităţilor acestuia, sau de cauze justificate, imputabile comitentului;
c) în cazul novaţiei contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu o terţă persoană.

Art. 24. - Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile art. 22 şi 23 înainte de încetarea contractului de agenţie.

Art. 25. - (1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenţă dacă contractul de agenţie încetează în următoarele situaţii:

a) comitentul denunţă unilateral contractul de agenţie fără a respecta termenul de preaviz, legal sau convenţional, şi fără a exista un motiv grav pe care comitentul să îl fi comunicat de îndată agentului;
b) agentul reziliază contractul pentru un motiv grav imputabil comitentului şi îl informează de îndată despre aceasta pe comitent;
c) contractul de agenţie este reziliat de instanţa judecătorească ca urmare a culpei comitentului.

(2) La cererea agentului instanţa poate, ţinând seama şi de interesele legitime ale comitentului, să înlăture sau să limiteze efectele clauzei de neconcurenţă, atunci când consecinţele prejudiciabile ale acesteia pentru agentul comercial sunt contrare echităţii.

(3) Instanţa poate, la cererea agentului, să reducă cuantumul clauzei penale sau al indemnizaţiei stipulate pentru încălcarea de către acesta a clauzei de neconcurenţă, dacă consideră că aceasta este excesivă în raport cu împrejurările cauzei.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Art. 26. - Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial.

Art. 27. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 12 iulie 2002.
Nr. 509.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 04:56

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.