ORDIN nr.159 din 12 aprilie 2002
al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică
Textul actului publicat în M.Of. nr. 692/20 sep. 2002

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
în temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza Hotărârii Guvernului nr.12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 154.722 din 3 aprilie 2002,
emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va controla modul de aducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 10 zile de la publicare.

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ilie Sârbu

Bucureşti, 12 aprilie 2002.
Nr. 159.

ANEXĂ

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică

CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică.

(2) Prezenta normă sanitară veterinară se va aplica fără a aduce atingere prevederilor Convenţiei pentru comerţul internaţional cu specii în pericol din flora şi fauna sălbatică.

(3) Prezenta normă sanitară veterinară nu va afecta regulile naţionale aplicabile animalelor de companie, deşi menţinerea lor nu poate pune în pericol abolirea controalelor veterinare la frontierele dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 2. - În scopurile acestei norme sanitare veterinare, se folosesc următoarele definiţii:

a) comerţ - comerţul între statele membre ale Uniunii Europene cu bunuri care sunt supuse inspecţiei şi controalelor veterinare menţionate în Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.285/2001 pentru aprobarea Listei cuprinzând animale vii, produsele şi subprodusele de origine animală şi alte mărfuri supuse controlului veterinar la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 21 august 2001;
b) animal pentru tăiere - animal destinat a fi livrat către un abator sau un centru de colectare din care acesta poate fi transferat numai pentru tăiere;
c) animale pentru reproducţie sau producţie - animale, altele decât cele cuprinse la lit. b), incluzând acele animale destinate reproducţiei, producţiei de lapte sau carne ori pentru scopuri de muncă, expoziţii sau târguri, cu excepţia animalelor care iau parte la evenimente culturale şi sportive;
d) ecvidee - animale sălbatice sau domestice din specia ecvine, incluzând zebra şi asinii, precum şi produşii rezultaţi din împerecherea acestora;
e) ecvidee înregistrate - ecvideele care sunt introduse sau înregistrate şi eligibile pentru a intra într-un registru genealogic, în concordanţă cu regulile comunitare referitoare la acest aspect, şi identificate printr-un mijloc de identificare tip document, la care fac referire regulile comunitare menţionate;
f) ecvidee pentru tăiere - ecvidee destinate a fi transportate fie direct, fie după un tranzit către un târg ori un centru de colectare autorizat pentru un abator sau pentru tăiere;
g) ecvidee pentru reproducţie şi producţie - ecvidee, altele decât cele menţionate la lit. d), e) şi f);
h) păsări - păsări de curte, curcani, bibilică, raţe, gâşte, pitpalac, porumbel, fazani, potârnichi şi struţi ratite -, crescute şi ţinute în captivitate pentru reproducţie, producţie de carne sau ouă pentru consum ori ca sursă de înlocuire a stocului de vânat;
i) ouă de incubaţie - ouăle pentru incubaţie, aşa cum sunt definite de legislaţia sanitară veterinară în vigoare;
j) pui de o zi - păsările cu vârsta mai mică de 72 de ore, care nu au fost hrănite, cu excepţia raţelor din specia Cairina moschata şi hibrizii acesteia ce pot fi hrăniţi;
k) păsări de reproducţie - păsările cu vârsta mai mare de 72 de ore, destinate producţiei de ouă pentru reproducţie;
l) păsări pentru producţie - păsările cu vârsta mai mare de 72 de ore, destinate producţiei de ouă pentru producţia de carne sau ouă pentru consum ori ca sursă pentru înlocuirea păsărilor de vânat;
m) păsări pentru tăiere - păsările trimise direct către un abator pentru a fi tăiate cât mai repede posibil după sosire şi în orice caz într-o perioadă de 72 de ore de la aceasta;
n) animale de acvacultură - peşti vii, crustacee şi moluşte ce provin dintr-o exploataţie, incluzând pe cei pescuiţi cu scopul de a popula o exploataţie;
o) peşti, crustacee sau moluşte - peştii, crustaceele sau moluştele în orice stare de exploataţie;
p) ovine şi caprine pentru reproducţie, îngrăşare şi tăiere ovinele şi caprinele ce urmează să fie transportate către locul de destinaţie fie direct, fie printr-un târg sau centru de colectare autorizat;
r) moluşte bivalve - moluştele care se hrănesc printr-un filtru lamelo-branhial;
s) organism, institut sau centru autorizat - orice stabiliment permanent, limitat geografic, autorizat conform art. 13, în care una sau mai multe specii de animale este/sunt în mod obişnuit ţinută/ţinute sau crescută/crescute în scopuri comerciale ori pentru unul sau mai multe motive, cum ar fi:
1. expunerea animalelor şi educaţia publicului;
2. conservarea speciilor;
3. cercetare ştiinţifică fundamentală sau aplicată ori reproducerea animalelor în scopurile unei asemenea cercetări;
ş) boli declarabile - bolile menţionate în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară;
t) exploataţie - orice loc în care sunt adăpostite, îngrijite, crescute, manipulate sau prezentate publicului animale la care se face referire în prezenta normă sanitară veterinară;
ţ) autoritate competentă - autoritatea veterinară centrală a României cu atribuţii privind verificarea respectării cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare sau orice altă autoritate căreia autoritatea veterinară centrală a României i-a delegat această competenţă.

CAPITOLUL II
Prevederi aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene

Art. 3. - Autoritatea competentă se va asigura că nu este interzis sau restrâns comerţul menţionat la art. 1 alin. (1) pentru motive de sănătate animală, altele decât cele ce rezultă din aplicarea prezentei norme sanitare veterinare şi, în special, datorită măsurilor de protecţie luate.

Art. 4. - Autoritatea competentă va lua măsurile necesare pentru a se asigura că prezenta normă sanitară veterinară va fi implementată în legislaţia veterinară românească. Animalele la care se face referire în prezenta normă sanitară veterinară, pot, fără a aduce atingere unor prevederi specifice ale acesteia, să fie obiect al comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene doar dacă satisfac condiţiile stabilite la art. 5-10 şi dacă provin din exploataţii autorizate sanitar veterinar de către autoritatea competentă şi care se angajează că:

a) deţin animale examinate permanent, în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare;
b) notifică autorităţii competente, cu excepţia izbucnirii focarelor de boli declarabile, orice focar din bolile menţionate în anexele nr. 1 şi 2 la prezenta normă sanitară veterinară pentru care statul membru al Uniunii Europene sau România a elaborat un program de control ori de supraveghere;
c) respectă măsurile specifice naţionale de combatere a unei boli care este de importanţă particulară pentru un stat membru al Uniunii Europene sau pentru România şi este acoperită de un program elaborat în conformitate cu art. 14 sau de o decizie de aprobare în condiţiile art. 15 alin. (2);
d) pune pe piaţă, în scopuri comerciale, doar animale care nu prezintă semne de boală şi care provin din exploataţii ori zone nesupuse nici unei interdicţii pe motive de sănătate animală, iar în ceea ce priveşte animalele neînsoţite de un certificat de sănătate sau de un document comercial prevăzut la art. 5-11, acestea trebuie să fie însoţite de o certificare emisă de o persoană responsabilă, declarând că animalele în cauză nu prezintă în momentul expedierii nici un semn evident de boală şi că exploataţia acesteia nu este supusă nici unei restricţii de sănătate animală;
e) respectă cerinţele care asigură starea de sănătate corespunzătoare a animalelor deţinute.

Art. 5. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că este restrâns comerţul cu maimuţe - simiene şi prosimiene -, exclusiv la animalele expediate din şi spre un organism, institut sau centru autorizat de autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene şi României, în conformitate cu art. 13, şi că asemenea animale sunt însoţite de un certificat sanitar veterinar corespunzător modelului prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, care cuprinde o declaraţie ce trebuie să fie completată de un medic veterinar al organismului, institutului sau centrului de origine pentru a garanta sănătatea animalelor.

(2) Autoritatea competentă poate, prin derogare de la prevederile alin. (1), să autorizeze achiziţionarea de maimuţe aparţinând unei persoane fizice de către un organism, institut sau centru autorizat.

Art. 6. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14 şi 15 autoritatea competentă se va asigura că alte specii de ongulate decât cele menţionate în prezenta normă sanitară veterinară pot fi subiectul comerţului doar dacă respectă următoarele cerinţe:

(2) În general acestea trebuie:

a) să fie identificate în concordanţă cu legislaţia sanitară veterinară ce reglementează efectuarea controalelor veterinare în cadrul comerţului intracomunitar cu animale vii;
b) să nu fie destinate pentru tăiere în condiţiile unui program pentru eradicarea unei boli infecţioase;
c) să nu fi fost vaccinate împotriva febrei aftoase şi să satisfacă cerinţele relevante ale legislaţiei sanitare veterinare privind febra aftoasă şi cele referitoare la condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine;
d) să provină dintr-o exploataţie la care se referă legislaţia comunitară specifică privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine, care nu este subiectul unor măsuri restrictive privind sănătatea animalelor, în special al celor prevăzute de legislaţia sanitară veterinară privind combaterea pestei porcine clasice, a febrei aftoase şi a unor boli ale ovinelor şi caprinelor care au fost ţinute în exploataţia respectivă permanent de la naştere sau în ultimele 30 de zile înainte de expediere;
e) dacă sunt importate, trebuie:
(i) să provină dintr-o ţară terţă inclusă într-o coloană intitulat㠄alte ongulate”, ce trebuie inserată în lista elaborată în concordanţă cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare referitoare la importul din ţări terţe de bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvidee şi carne proaspătă de la acestea;
(ii) să îndeplinească condiţiile specifice de sănătate animală ce urmează să fie stabilite conform procedurii naţionale, care sunt cel puţin echivalente cerinţelor acestui articol;
f) să fie însoţite de un certificat sanitar veterinar corespunzător modelului prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, conţinând următoarea declaraţie:

„Eu, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific că rumegătoarele/suinele:

(i) aparţin speciilor ......;
(ii) la momentul examinării nu prezintă nici un semn clinic al vreunei boli de care este susceptibil;
(iii) provin de la o turmă (lot) liberă oficial de tuberculoză/liberă oficial de bruceloză sau liberă de bruceloză, nesupusă restricţiilor de pestă porcină, ori dintr-o exploataţie care a fost supusă, cu rezultate negative, testelor stabilite de legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

(3) În cazul rumegătoarelor:

a) trebuie să provină dintr-o turmă liberă oficial de tuberculoză şi liberă oficial de bruceloză, în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine, şi cu legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea sanitară veterinară privind comerţul intracomunitar cu ovine şi caprine, şi satisfac, în ceea ce priveşte regulile de sănătate a animalelor, cerinţele relevante stabilite de legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

b) când nu provin dintr-un efectiv care satisface condiţiile stabilite la lit. a), rumegătoarele trebuie să provină dintr-o exploataţie în care nu a fost înregistrat nici un caz de bruceloză sau de tuberculoză în cele 42 de zile care au precedat încărcarea lor şi în care au fost supuse unor testări, într-o perioadă de 30 de zile anterioară expedierii lor, cu rezultate negative:

(i) printr-un test de reacţie pentru tuberculoză; şi
(ii) printr-un test destinat să demonstreze absenţa anticorpilor pentru bruceloză.

Cerinţele cu privire la aceste teste şi definirea statutului pentru tuberculoză şi bruceloză al acestor exploataţii vor fi stabilite în concordanţă cu procedura naţională. În aşteptarea deciziilor prevăzute anterior vor continua să se aplice regulile naţionale, în special cele cu privire la tuberculoză;

c) în conformitate cu procedura naţională pot fi adoptate prevederi cu privire la leucoză.

(4) În cazul suinelor:

a) nu trebuie să provină dintr-o zonă care face obiectul măsurilor de interdicţie asociate cu prezenţa pestei porcine africane, în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine;
b) trebuie să provină dintr-o exploataţie care nu este supusă nici uneia dintre restricţiile stabilite în legislaţia sanitară veterinară privind măsurile de combatere a pestei porcine clasice ca rezultat al acestei boli;
c) trebuie să provină dintr-o exploataţie liberă de bruceloză, în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine, şi să satisfacă cerinţele relevante de sănătate animală stabilite de această legislaţie pentru suine;
d) atunci când nu provin dintr-o turmă/lot care respectă condiţiile stabilite la lit. c) ele trebuie, în cele 30 de zile anterioare expedierii lor, să fie supuse, cu rezultate negative, unui test de laborator care să demonstreze absenţa anticorpilor pentru bruceloză;
e) cu privire la boala veziculoasă a porcului trebuie să fie efectuată o testare serologică, cu rezultat negativ, a suinelor ce provin dintr-o regiune, aşa cum este definită de legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine, în care a apărut un focar de boală veziculoasă a porcului. Acest test va fi cerut pentru o perioadă de 12 luni de la apariţia ultimului focar în acea regiune;
f) cu privire la pesta porcină clasică trebuie să fie efectuată o testare serologică, cu rezultat negativ, a suinelor ce provin dintr-o regiune, aşa cum este definită de legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine, în care a apărut un focar de pestă porcină clasică. Acest test va fi cerut pentru o perioadă de 12 luni după apariţia ultimului focar în acea regiune. Dacă este necesar pot fi adoptate reguli detaliate pentru aplicarea acestor măsuri în conformitate cu procedura naţională;
g) cu privire la sindromul reproductiv şi respirator porcin trebuie să fie efectuată o testare serologică, cu rezultat negativ, a suinelor ce provin dintr-o regiune, aşa cum este definită de legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine în care a fost înregistrat oficial un focar de sindrom de reproducţie şi respirator. Acest test va fi cerut pentru o perioadă de 12 luni după apariţia ultimului focar în acea regiune. Dacă este necesar pot fi adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentei litere în concordanţă cu procedura naţională.

Art. 7. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că păsările, altele decât cele menţionate în Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea sanitară veterinară pentru schimbul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie, pot constitui obiectul comerţului doar dacă satisfac următoarele cerinţe.

(2) În general ele trebuie:

a) să provină dintr-o exploataţie în care nu a fost diagnosticată influenţa aviară în cele 30 de zile anterioare expedierii;
b) să provină dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă nesupusă la restricţii în condiţiile măsurilor ce urmează să fie aplicate pentru combaterea bolii de Newcastle;
c) să fi fost carantinate, în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară privind controalele veterinare pentru importurile de animale provenite din ţări terţe, dacă au fost importate din aceste ţări, într-o exploataţie în care au fost aduse după ce au intrat pe teritoriul României.

(3) Psitacidele trebuie:

a) să nu provină dintr-o exploataţie şi nici să nu fi fost în contact cu păsări dintr-o exploataţie în care a fost diagnosticată psitacoza (Chlamydia psittaci). Perioada de interdicţie de la ultimul caz înregistrat şi perioada de tratament sub supraveghere veterinară, recunoscute în condiţiile procedurii naţionale, trebuie să fie de cel puţin două luni;
b) să fie identificate în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară care reglementează controalele veterinare pentru comerţul intracomunitar cu animale vii. Metodele pentru identificarea psitacidelor, şi în special a psitacidelor bolnave, vor fi stabilite în condiţiile procedurii naţionale;
c) să fie însoţite de un certificat sanitar veterinar semnat de medicul veterinar oficial.

Art. 8. - Autoritatea competentă se va asigura că albinele - Apis melifera pot face obiectul comerţului doar dacă satisfac următoarele cerinţe:

a) provin dintr-o zonă în care nu există interdicţii în legătură cu apariţia şi evoluţia locii americane;
b) perioada interdicţiei trebuie să fie de cel puţin 30 de zile de la ultimul caz de boală înregistrat şi data la care toţi stupii situaţi pe o rază de 3 kilometri au fost controlaţi de autoritatea competentă, au fost arşi sau trataţi toţi stupii infectaţi şi inspectaţi conform legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;
c) în conformitate cu procedura naţională, cerinţele aplicate albinelor - Apis melifera sau cerinţe echivalente pot fi aplicate şi bondarilor;
d) sunt însoţite de un certificat sanitar veterinar, conform anexei nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, a cărui declaraţie este completată de autoritatea competentă, pentru a certifica respectarea cerinţelor stabilite la lit. a).

Art. 9. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că lagomorfele pot face obiectul comerţului doar dacă satisfac următoarele cerinţe:

a) trebuie să nu provină şi să nu fi fost în contact cu animale dintr-o exploataţie în care este prezentă turbarea sau este suspectată de a fi fost prezentă în ultima lună;
b) trebuie să provină dintr-o exploataţie în care nici un animal nu prezintă semne clinice de mixomatoză.

(2) Autoritatea competentă va solicita un certificat de sănătate pentru mişcările lagomorfelor şi va cere ca animalele trimise către România să fie însoţite de un certificat sanitar veterinar prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, care cuprinde următoarea declaraţie:
.Eu, subsemnatul, ............................, certific că lotul de mai sus respectă cerinţele Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 159/2002 şi că animalele nu au prezentat nici un semn clinic de boală la examinare.” Acest certificat trebuie să fie emis de medicul veterinar oficial. Dacă autoritatea competentă doreşte să folosească această opţiune, va informa Comisia Europeană care trebuie să asigure că a fost respectată cerinţa stabilită la alin. (1).

(3) Republica Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord solicită prezentarea unui certificat de sănătate care să garanteze că cerinţa stabilită la alin. (1) lit. a) a fost respectată.

Art. 10. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că există o interdicţie cu privire la comerţul cu dihori domestici, nurci şi vulpi, care provin din sau au fost în contact cu animale dintr-o exploataţie în care este prezentă turbarea sau este suspectată de a fi fost prezentă în ultimele 6 luni, în măsura în care nu este aplicat nici un program sistematic de vaccinare.

(2) Pentru a face obiectul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia comerţului între statele membre ale Uniunii Europene menţionate la alin. (3), câinii şi pisicile trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) animalele mai mari de 3 luni trebuie:

1. să nu prezinte nici un semn de boală şi în special de boli contagioase ale speciilor, în ziua în care sunt expediate de la exploataţie;

2. să fie tatuate sau să aibă implantat un sistem microcip de identificare, în concordanţă cu regulile detaliate ce urmează să fie stabilite în condiţiile procedurii naţionale;

3. după vârsta de 3 luni, să fi fost vaccinate împotriva turbării, iar anual sau la intervale autorizate de autoritatea veterinară centrală a ţării de expediere a vaccinului să fie supuse unei vaccinări de rapel; vaccinul utilizat să fie inactivat cu cel puţin o unitate internaţională antigenică standard OMS -, măsurată în concordanţă cu testul de activitate prin metoda descrisă de Farmacopeea Europeană şi recunoscut în condiţiile procedurii naţionale;

4. vaccinarea trebuie să fie certificată de un medic veterinar oficial. Certificatul de vaccinare trebuie să poarte numele vaccinului, numărul seriei sale şi, dacă este posibil, etichetă autoadezivă;

5. câinii trebuie să fi fost vaccinaţi împotriva bolii Carr.;

6. să fie însoţite de un paşaport individual care permite ca animalul să fie identificat clar şi care arată datele vaccinării şi/sau de un certificat sanitar veterinar conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, completat de un medic veterinar oficial şi suplimentat de următoarea declaraţie: „Eu, subsemnatul,......................., certific faptul că pisicile/câinii la care face referire acest certificat respectă cerinţele Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 159/2002 şi provin dintr-o exploataţie în care nu a fost înregistrat nici un caz de turbare în ultimele 6 luni.”;

b) animalele mai mici de 3 luni trebuie:

1. să satisfacă cerinţele pct. 1 şi 5 ale lit. a);

2. să nu provină dintr-o exploataţie care face obiectul restricţiilor mişcării animalelor din motive de sănătate animală;

3. să fi fost născute în exploataţia de origine şi să fi fost menţinute în captivitate de la naştere.

(3) De la data de 1 iulie 1994, prin derogare de la prevederile alin. (2), punerea pe piaţă în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi în Republica Irlanda a câinilor şi pisicilor care nu sunt originari din aceste ţări va fi supusă următoarelor condiţii:

a) în general, câinii şi pisicile trebuie:

1. să nu prezinte nici un semn de boală contagioasă în ziua când sunt expediaţi de la exploataţia în cauză;

2. să fi fost prevăzuţi cu un sistem de identificare în concordanţă cu regulile detaliate stabilite în condiţiile procedurii naţionale;

3. să fi fost născuţi într-o exploataţie şi să fi fost menţinuţi în captivitate acolo de la naştere fără vreun contact cu animale sălbatice sensibile la turbare;

4. în cazul câinilor, să fi fost vaccinaţi împotriva bolii Carr.;

5. să fie transportaţi într-un mijloc de transport recunoscut pentru aceste scopuri de autoritatea veterinară competentă a ţării de expediere;

6. să fie însoţiţi de: o înregistrare individuală a vacinării, care permite identificarea clară a animalului şi a originii sale şi care arată datele vaccinării; un certificat sanitar veterinar redactat în condiţiile procedurii naţionale şi completat de un medic veterinar oficial;

b) în plus, aceştia trebuie:

1. fie să fi fost vaccinaţi împotriva turbării după vârsta de 3 luni şi cel puţin cu 6 luni înaintea expedierii, prin injectarea unui vaccin inactivat de cel puţin o unitate antigenică internaţională - standard OMS - măsurată în concordanţă cu testul de activitate prin metoda descrisă de Farmacopeea Europeană şi recunoscut în condiţiile procedurii naţionale, cu vaccinare de rapel anuală sau la intervale stabilite de autoritatea veterinară centrală a statului de expediere pentru acest vaccin;

2. vaccinarea trebuie să fie certificată de un medic veterinar oficial. Certificatul de vaccinare trebuie să poarte numele vaccinului, numărul seriei sale şi, dacă este posibil, etichetă autoadezivă;

3. au fost supuşi în urma vaccinării unui test serologic care prezintă un titru al anticorpilor de protecţie de cel puţin 0,5 unităţi internaţionale, test serologic care ar trebui să fie efectuat în concordanţă cu specificaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Dacă testul este efectuat după prima vaccinare, el trebuie să fie efectuat între prima şi a treia lună după vaccinare;

4. când condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) nu sunt întrunite, să fi fost trimişi sub supraveghere într-o staţie de carantină autorizată de autoritatea veterinară centrală a ţării de destinaţie pentru a efectua o perioadă de 6 luni de carantină.

(4) Deoarece Republica Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pot, fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) şi (3), să menţină reglementările lor naţionale cu privire la carantină pentru toate carnivorele, primatele, liliecii şi alte animale susceptibile la turbare, cuprinse în prezenta normă sanitară veterinară, despre care nu se poate demonstra că s-au născut în exploataţia de origine şi că au fost ţinute în captivitate de la naştere, autoritatea competentă trebuie să ţină seama de aceste prevederi atunci când expediază câini şi pisici către Republica Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

(5) Autoritatea competentă va desemna un institut specific care să stabilească criteriile necesare pentru standardizarea testelor serologice şi va decide cu privire la responsabilităţile sale.

(6) Autoritatea competentă se va asigura că importatorii vor suporta costurile testelor serologice.

(7) În cadrul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu procedura naţională, prevederile art. 9 cu privire la turbare vor fi amendate pentru Republica Finlanda, Regatul Norvegiei şi Regatul Suediei, ca urmare a situaţiei epidemiologice indemne pentru această boală.

Art. 11. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că, fără a aduce atingere deciziilor ce trebuie luate pentru implementarea art. 21 şi 23, doar materialul seminal, ovulele şi embrionii care respectă condiţiile stabilite la alin. (2),

(3) şi (4) fac obiectul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Materialul seminal al speciilor ovine, caprine şi ecvidee trebuie, fără a aduce atingere unor criterii ce urmează a fi respectate pentru intrarea ecvideelor în cărţile genealogice ale unor rase specifice:

a) să fi fost colectat şi prelucrat în vederea însămânţării artificiale într-un centru autorizat din punct de vedere sanitar veterinar, în conformitate cu cap. I din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară, sau, în cazul ovinelor şi caprinelor, prin derogare de la cele de mai sus, într-o exploataţie care respectă legislaţia sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea veterinară privind comerţul intracomunitar cu ovine şi caprine;
b) să fi fost colectat de la animale care îndeplinesc condiţiile stabilite la cap. II din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;
c) să fi fost colectat, procesat şi conservat în conformitate cu cap. III din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;
d) să fi fost însoţit în timpul transportului de un certificat sanitar veterinar care să respecte condiţiile procedurii naţionale.

(3) Ovulele şi embrionii speciilor ovine/caprine, suine şi ecvidee trebuie:

a) să fi fost prelevaţi de o echipă de colectare autorizată de autoritatea veterinară competentă a ţării de origine şi prelucraţi într-un laborator adecvat, de la femele donatoare care îndeplinesc condiţiile stabilite la cap. IV din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;
b) să fi fost trataţi şi depozitaţi în conformitate cu cap. III din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;
c) să fie însoţiţi în timpul transportului spre ţara de destinaţie de un certificat de sănătate care corespunde specimenului ce urmează să fie definit în condiţiile procedurii naţionale.

(4) Materialul seminal folosit pentru însămânţarea femelelor donatoare trebuie să respecte prevederile alin. (2) în cazul oilor, caprelor şi ecvideelor şi ale Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea veterinară pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de material seminal de porcine.

(5) Orice garanţii suplimentare pot fi determinate în condiţiile procedurii naţionale.

Art. 12. - (1) Regulile cu privire la controalele stabilite de legislaţia sanitară veterinară se vor aplica în special în ceea ce priveşte organizarea şi urmărirea controalelor ce urmează să fie efectuate asupra animalelor, materialului seminal, ovulelor şi embrionilor cuprinşi în prezenta normă sanitară veterinară şi care sunt însoţiţi de un certificat de sănătate. Alte animale trebuie să provină din ferme supuse prevederilor prezentei norme sanitare veterinare cu privire la controalele efectuate la locul de origine şi de destinaţie.

(2) Comunicarea locului de destinaţie, aşa cum este prevăzut în legislaţia sanitară veterinară ce reglementează controalele veterinare privind comerţul intracomunitar cu animale vii, cu privire la animale, material seminal, ovule sau embrioni însoţiţi de un certificat de sănătate în concordanţă cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, va avea loc folosind sistemul Animo după implementarea acestuia pe teritoriul României.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor specifice ale prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea competentă, atunci când se suspectează că prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu au fost respectate sau există dubii cu privire la sănătatea animalelor ori calitatea materialului seminal, ovulelor şi embrionilor menţionaţi la art. 1, va efectua orice controale pe care le consideră adecvate.

(4) Autoritatea competentă va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice violare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, în special când se descoperă că certificatele sau documentele redactate nu corespund stării de sănătate reale a animalelor menţionate la ar. 1, că identificarea animalelor sau marcarea materialului seminal, ovulelor şi embrionilor în cauză nu respectă prezenta normă sanitară veterinară sau că animalele ori produsele în cauză nu au fost supuse controalelor prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 13. - (1) Comerţul cu animale din specii susceptibile la bolile menţionate în anexa nr. 1 sau 2 la prezenta normă sanitară veterinară, când ţara de destinaţie aplică garanţia prevăzută la art. 14 şi 15, şi comerţul cu material seminal, ovule sau embrioni ai unor asemenea animale expediate la şi de la organisme, institute ori centre autorizate în concordanţă cu anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară vor fi supuse prezentării unui certificat sanitar veterinar care corespunde modelului din anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară. Acest document, care trebuie să fie completat de medicul veterinar oficial, trebuie să specifice că animalele, materialul seminal, ovulele sau embrionii provin dintr-un organism, institut ori centru autorizat în conformitate cu anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară şi trebuie să le însoţească în timpul transportului.

(2) Pentru a fi autorizate, organismele, institutele sau centrele vor prezenta autorităţii competente toate documentele relevante cu privire la bolile declarabile, pentru a putea fi respectate condiţiile menţionate în anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară.

(3) După primirea dosarului cu privire la cererea pentru aprobare sau pentru reînnoirea aprobării, autoritatea competentă îl va examina pe baza datelor pe care le conţine şi, când este cazul, a rezultatelor testărilor efectuate pe teren.

(4) Autoritatea competentă va retrage aprobarea în conformitate cu pct. III din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară.

(5) Autoritatea competentă va trimite Comisiei Europene o listă cuprinzând organismele, institutele şi centrele autorizate, împreună cu orice modificări ale listei.

Art. 14. - (1) Când autoritatea competentă elaborează sau a elaborat fie direct, fie prin intermediul crescătorilor un program voluntar ori obligatoriu de control sau de supraveghere pentru una dintre bolile menţionate în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară, poate prezenta respectivul program Comisiei Europene, indicând în special:

a) distribuţia bolii în teritoriul său;
b) dacă boala este declarabilă;
c) motive pentru iniţierea programului, ţinând seama de eficacitatea-costul său şi de importanţa bolii;
d) zona geografică în care programul urmează să fie aplicat;
e) categoriile de statut ce urmează să fie aplicate exploataţiilor, cerinţele pentru fiecare specie de animale, când este introdusă într-o exploataţie şi procedurile de testare ce urmează să fie folosite;
f) procedurile de supraveghere a programului, incluzând implicarea crescătorilor în aplicarea programului de control sau de supraveghere;
g) măsura ce urmează să fie luată dacă, din orice motiv, o exploataţie îşi pierde statutul său;
h) măsurile ce urmează să fie luate dacă rezultatele testărilor efectuate în condiţiile programului sunt pozitive;
i) natura nediscriminatorie a comerţului în teritoriul ţării vizate cu privire la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Comisia va examina programele prezentate de autoritatea competentă. Programele pot fi aprobate, în condiţiile procedurii comunitare, conform criteriilor stabilite la alin. (1). În condiţiile aceleiaşi proceduri vor fi definite în acelaşi timp sau cel mai târziu în termen de 3 luni după prezentarea programelor garanţii suplimentare, generale sau limitate, care pot fi cerute în comerţ. Asemenea garanţii nu trebuie să le depăşească pe cele pe care România le implementează la nivel naţional.

(3) Programele înaintate de autoritatea competentă pot fi amendate sau completate în condiţiile procedurii comunitare. În condiţiile aceleiaşi proceduri pot fi făcute amendamente garanţiilor menţionate la alin. (2).

Art. 15. - (1) Atunci când autoritatea competentă consideră că teritoriul său sau o parte a teritoriului său este liberă de una dintre bolile menţionate în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară, animalele sensibile la care se face referire în prezenta normă sanitară veterinară, va prezenta Comisiei Europene documentaţia de sprijin adecvată, subliniind în special:

a) natura bolii şi istoria apariţiei sale în teritoriul său:
b) rezultatele testării de supraveghere bazate pe investigaţii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice;
c) perioada în care această boală a fost declarabilă autorităţilor competente;
d) perioada în care a fost efectuată supravegherea;
e) când este cazul, perioada în care vaccinarea împotriva bolii a fost interzisă şi zona geografică vizată de interdicţie;
f) aranjamentele pentru verificarea absenţei bolii.

(2) Comisia va examina documentaţia prevăzută la alin. (1) şi va transmite autorităţii competente decizia de aprobare sau de respingere a planului înaintat de aceasta. Dacă planul este acceptat, garanţii suplimentare, generale sau specifice, care pot fi cerute în cadrul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în condiţiile procedurii naţionale. Acestea nu trebuie să le depăşească pe cele pe care România le implementează la nivel naţional. În aşteptarea unei decizii România poate menţine în tranzacţiile sale comerciale cerinţele esenţiale necesare pentru a menţine statutul său.

(3) Autoritatea competentă va notifica Comisiei Europene orice schimbare în detaliile specificate la alin. (1). Garanţiile definite conform alin. (2) pot, în baza unei asemenea notificări, să fie amendate sau retrase în condiţiile procedurii naţionale.

CAPITOLUL III
Prevederi aplicabile importurilor în România

Art. 16. - Condiţiile aplicabile importurilor de animale, material seminal, ovule şi embrioni, la care se referă prevederile prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să fie cel puţin echivalente celor stabilite la cap. II.

Art. 17. - (1) În scopurile aplicării uniforme a art. 16 se vor aplica prevederile următoarelor alineate.

(2) Numai animalele, materialul seminal, ovulele şi embrionii menţionate la art. 1, care satisfac următoarele cerinţe, pot să fie importate în România:

a) trebuie să provină dintr-o ţară terţă de pe o listă ce urmează să fie elaborată conform alin. (3) lit. a);
b) trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate care corespunde modelului ce urmează să fie elaborat în condiţiile procedurii naţionale, semnat de autoritatea competentă a ţării exportatoare, care certifică faptul că animalele, materialul seminal, ovulele şi embrionii îndeplinesc condiţiile adiţionale sau oferă garanţiile echivalente menţionate în alin. (4) şi că provin din centre, organisme, institute sau centre de colectare autorizate, care oferă asemenea garanţii.

(3) Următoarele prevederi vor fi stabilite în condiţiile procedurii naţionale:

a) fără a aduce atingere listei prevăzute în art. 6 alin. (1) lit. e), o listă provizorie cuprinzând ţările terţe sau părţi din ţările terţe, capabile să furnizeze autorităţii competente garanţii echivalente celor prevăzute la cap. II, şi o listă cuprinzând centrele de colectare care sunt capabile să dea aceste garanţii. Această listă provizorie va fi extrasă din listele cuprinzând exploataţiile autorizate şi inspectate de autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau de către Comisia Europeană ori de către autoritatea competentă care a controlat aceste exploataţii, în care se respectă principiile şi regulile generale stabilite în prezenta normă sanitară veterinară;
b) actualizări ale acestei liste în baza inspecţiilor prevăzute la alin. (5);
c) cerinţele specifice de sănătate animală, în special pentru protecţia teritoriului României de anumite boli exotice, sau garanţii echivalente celor prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară. Cerinţele specifice şi garanţiile echivalente stabilite pentru ţările terţe nu pot fi mai favorabile decât cele prevăzute la cap. II.

(4) Lista prevăzută la alin. (3) poate include doar ţările terţe sau părţi din acestea:

a) din care importurile nu sunt interzise:

(i) ca rezultat al existenţei uneia dintre bolile menţionate în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară sau al oricărei alte boli exotice;
(ii) cu excepţia importului de bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvidee, în cazul altor animale la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, în condiţiile unei decizii luate în conformitate cu procedura naţională se va ţine seama de starea lor de sănătate;

b) care, potrivit legislaţiei lor şi organizării serviciilor lor veterinare şi a serviciilor de inspecţii, puterilor unor asemenea servicii şi supravegherii la care sunt supuse, au fost recunoscute ca fiind capabile de garantarea aplicării legislaţiei lor în vigoare;

c) ale căror servicii veterinare sunt capabile să garanteze că sunt respectate cerinţele de sănătate cel puţin echivalente celor stabilite la cap. II.

(5) Inspecţiile sanitare veterinare sunt efectuate astfel:

a) experţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene pot efectua inspecţii ad-hoc în România pentru a verifica dacă garanţiile date de autoritatea competentă cu privire la condiţiile de producţie şi comercializare pot fi considerate echivalente celor aplicate în Comunitatea Europeană;
b) experţii autorităţii competente pot efectua inspecţii ad-hoc în ţările terţe pentru a verifica dacă garanţiile date de autoritatea competentă a ţării terţe în cauză, cu privire la condiţiile de producţie şi comercializare, pot fi considerate echivalente celor aplicate în România.

(6) Până la organizarea inspecţiilor menţionate la alin. (5) vor continua să se aplice reguli naţionale aplicabile inspecţiei în ţări terţe, cu condiţia notificării către autoritatea competentă a oricărui caz de nerespectare a garanţiilor oferite în conformitate cu alin. (3), descoperit în timpul acestor inspecţii.

Art. 18. - (1) Autoritatea competentă se va asigura că animalele, materialul seminal, ovulele şi embrionii la care face referire prezenta normă sanitară veterinară sunt importate în România numai dacă:

a) sunt însoţite de un certificat ce trebuie emis de medicul veterinar oficial; tipul de certificat va fi redactat în funcţie de specie, în condiţiile procedurii naţionale;
b) au îndeplinit condiţiile impuse de legislaţia sanitară veterinară în vigoare, cu referire la controalele efectuate la frontieră pentru importul din ţări terţe de animale vii;
c) înaintea încărcării spre teritoriul României au fost supuse unui control de către medicul veterinar oficial pentru a asigura că au fost respectate condiţiile de transport specificate în Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul transportului, în special cu privire la adăpare şi furajare;
d) animalele menţionate la art. 5-10 au fost ţinute în carantină înainte de a fi comercializate, conform legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.

(2) Până la stabilirea condiţiilor specifice pentru acest articol regulile naţionale aplicabile importurilor din ţări terţe, pentru care nu au fost adoptate asemenea cerinţe, vor continua să se aplice cu condiţia ca ele să nu fie mai favorabile decât cele stabilite la cap. II.

Art. 19. - În condiţiile procedurii naţionale vor fi stabilite următoarele măsuri:

a) cerinţe specifice de sănătate a animalelor pentru importuri în România şi natura şi conţinutul documentelor de însoţire pentru animale destinate grădinilor zoologice, circurilor, parcurilor de distracţii sau laboratoarelor experimentale;
b) garanţii adiţionale celor prevăzute cu privire la diferitele specii de animale la care face referire prezenta normă sanitară veterinară, pentru a proteja pe teritoriul României speciile vizate.

Art. 20. - Principiile şi regulile stabilite în legislaţia comunitară referitoare la controalele veterinare de frontieră ce se efectuează pentru animalele importate în România şi urmărirea inspecţiilor ce urmează să fie efectuate de autoritatea competentă, precum şi măsurile de protecţie ce urmează să fie aplicate vor fi stabilite în conformitate cu procedurile naţionale. Până la aplicarea deciziilor prevăzute de legislaţia menţionată anterior regulile naţionale relevante pentru aplicarea art. 8 vor continua să se aplice fără a se aduce atingere principiilor şi regulilor menţionate mai sus.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

Art. 21. - Orice modele de certificate aplicabile comerţului şi condiţiilor de sănătate animală ce urmează să fie respectate pentru a face posibilă comercializarea de animale, material seminal, ovule şi embrioni, altele decât cele la care se face referire în art. 5-11, atunci când este necesar acest lucru, vor fi hotărâte în condiţiile procedurii naţionale.

Art. 22. - Anexele prezentei norme sanitare veterinare vor fi amendate în condiţiile procedurii naţionale, atunci când este necesar acest lucru. Anexa nr. 2 va fi revizuită înainte de data aderării României la Uniunea Europeană, în special pentru a amenda lista bolilor, pentru a le include pe cele la care sunt susceptibile rumegătoarele şi suinele şi pe cele care sunt transmise prin material seminal, ovule sau embrioni de la ovine.

Art. 23. - În condiţiile procedurii naţionale, cerinţe speciale pot fi stabilite, dacă este cazul, prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (2) lit. e) şi ale cap. II, pentru mişcarea animalelor de circ şi de parcuri de distracţii şi pentru comerţul cu animale, material seminal, ovule şi embrioni pentru grădini zoologice.

Art. 24. - Autoritatea competentă este autorizată să admită intrarea pe teritoriul României a animalelor, inclusiv păsări de colivie, a materialului seminal, a ovulelor şi a embrionilor la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, care au trecut prin teritoriul unei ţări terţe, însoţite de un certificat de sănătate care respectă cerinţele acestei norme sanitare veterinare.

Art. 25. - Dacă autoritatea competentă implementează un sistem alternativ de control care furnizează garanţii echivalente celor stabilite în prezenta normă sanitară veterinară cu privire la mişcările în cadrul teritoriului său ale animalelor, materialului seminal, ovulelor şi embrionilor la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, poate acorda derogări de la prevederile art. 6 alin. (2) lit. f), ale art. 8 lit. b) şi ale art. 11 alin. (2) lit. d).

Art. 26. - În baza procedurii naţionale pot fi adoptate măsuri de tranziţie pentru o perioadă de 3 ani în scopul facilitării tranziţiei la noile condiţii stabilite de prezenta normă sanitară veterinară.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 07:36

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.