ORDIN nr.243 din 11 iunie 2002
al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea moluştelor bivalve vii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 695/23 sep. 2002

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
în temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza Hotărârii Guvernului nr.362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor,
văzând Referatul de aprobare nr. 156.170 din 4 iunie 2002, întocmit de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară,
emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea moluştelor bivalve vii, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, instituţiile centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispoziţie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ilie Sârbu

Bucureşti, 11 iunie 2002.
Nr. 243.

ANEXĂ

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea moluştelor bivalve vii

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea moluştelor bivalve vii destinate consumului uman imediat sau prelucrării înaintea consumului.

(2) Condiţiile sanitare veterinare pentru produsele pe bază de moluşte se stabilesc pentru toate etapele, respectiv recoltarea, depozitarea, transportul şi distribuirea moluştelor bivalve vii.

(3) În cazul apariţiei unei probleme de sănătate după plasarea pe piaţă a moluştelor bivalve vii este necesar să se poată depista unitatea de expediere şi zona de recoltare pentru care se impune introducerea unui sistem de înregistrare şi etichetare care să permită urmărirea rutei unui lot după recoltare.

(4) Moluştele bivalve vii obţinute din zone de recoltare care nu permit consumul sigur, direct, pot fi redate în siguranţă după supunerea lor unui proces de purificare sau prin schimbarea lor în apă curată pentru o perioadă relativ lungă.

(5) Este obligatoriu ca producătorul:

a) să identifice zonele de producţie din care moluştele pot fi recoltate pentru consum uman direct şi cele din care acestea trebuie să fie purificate sau mutate în altă parte;
b) să se asigure că moluştele bivalve vii sunt produse şi plasate pe piaţă în concordanţă cu cerinţele de sănătate stabilite.

(6) Autoritatea competentă trebuie:

a) să efectueze controale şi inspecţii prin care să se asigure că producătorii şi-au însuşit condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi plasarea pe piaţă a moluştelor bivalve vii, prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară;
b) să supună zonele de recoltare unui control regulat care să asigure că moluştele din aceste zone de recoltare nu conţin microorganisme şi substanţe toxice în cantităţi care sunt considerate periculoase pentru sănătatea umană.

(7) Cu excepţia prevederilor asupra purificării, prezenta normă sanitară veterinară se aplică şi echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine.

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin:

a) moluşte bivalve: moluşte lamelibranhiate ce se hrănesc prin filtrare;
b) biotoxine marine: substanţe toxice acumulate de moluştele bivalve vii ce se hrănesc cu plancton ce conţine toxine;
c) apă de mare curată: apă de mare sau apă sărată care va fi folosită în condiţiile prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară şi care este liberă de contaminare microbiologică şi toxică, precum şi de substanţe nedorite ce apar în mod natural sau după descărcarea lor în mediu, în cantităţi ce ar putea afecta salubritatea moluştelor bivalve vii sau gustul lor;
d) autoritate competentă: autoritatea veterinară centrală a statului care are competenţa de a efectua controale veterinare sau orice autoritate căreia i s-a delegat această competenţă;
e) condiţionarea: depozitarea moluştelor bivalve vii a căror calitate nu necesită refacerea sau tratarea într-o întreprindere de curăţare, în recipiente sau alte instalaţii ce conţin apă de mare curată ori în locurile naturale pentru îndepărtarea nisipului, noroiului sau murdăriei;
f) culegător: orice persoană care colectează moluşte bivalve vii prin orice mijloace, dintr-o zonă de recoltare, în scopul manipulării şi plasării lor pe piaţă;
g) zonă (loc) de producţie: orice zonă marină, de estuar sau de lagună ce conţine depozite naturale de moluşte bivalve vii de unde sunt recoltate;
h) zonă (loc) de refacere: orice zonă marină, de estuar sau de lagună, aprobată de autoritatea competentă, cu graniţele bine marcate prin balize, stâlpi sau alte mijloace fixe, folosită exclusiv pentru purificarea (curăţarea) moluştelor bivalve vii;
i) centru de expediere: orice instalaţie de pe uscat sau din apă aprobată pentru recepţia, condiţionarea, spălarea, curăţarea şi ambalarea moluştelor bivalve vii bune pentru consumul uman;
j) centru de purificare: o unitate dotată cu recipiente alimentate cu apă de mare naturală curată sau apă de mare curăţată printr-un tratament corespunzător, autorizată, în care sunt plasate moluştele bivalve vii atât timp cât este necesar pentru îndepărtarea contaminării microbiologice, astfel încât ele să devină apte pentru consumul uman;
k) refacere: operaţiunea prin care moluştele bivalve vii sunt transferate în zone marine, de estuar sau de lagună aprobate, aflate sub controlul autorităţii competente, atât timp cât este necesar pentru îndepărtarea contaminării. Aceasta nu include operaţiunea specifică de transfer al moluştelor bivalve vii în zone mai potrivite pentru creşterea ulterioară sau îngrăşare;
l) mijloace de transport: vehicule auto, feroviare, aeriene sau containere folosite pentru transportul moluştelor bivalve vii pe cale terestră, aeriană sau maritimă;
m) ambalare: operaţiunea de plasare într-un material de protecţie adecvat a moluştelor bivalve vii;
n) transport: o cantitate de moluşte bivalve vii manipulate într-un centru de expediere sau tratate într-un centru de purificare şi destinată ulterior unuia sau mai multor consumatori, transportată într-un singur mijloc de transport;
o) lot: cantitatea de moluşte bivalve vii colectată dintr-o zonă de producţie şi destinată ulterior livrării unui centru de expediere sau unui centru de purificare aprobat, unei zone de refacere sau unei unităţi de prelucrare aprobate;
p) comercializare: prezentarea şi expunerea pentru vânzare, livrare sau orice altă formă de plasare pe piaţă a moluştelor bivalve vii pentru consum uman, neprelucrate sau în scopul prelucrării, excluzând transportul direct pe piaţa locală în cantităţi mici, efectuat de către culegător către vânzătorul cu amănuntul sau consumator, care se supun controlului asupra comerţului cu amănuntul conform legislaţiei în vigoare;
q) import: introducerea pe teritoriul României a moluştelor bivalve vii provenite din alte ţări;
r) coliformi fecali: bacterii facultativ aerobe, gramnegative, neformatoare de spori, citocrom-oxidază negative, sub formă de bastonaşe, care sunt capabile să fermenteze lactoza cu producerea de gaz, în prezenţa sărurilor biliare sau a altor agenţi tensioactivi (de suprafaţă) cu proprietăţi de inhibare a creşterii la 44oC, timp de 24 de ore cel puţin;
s) Escherichia coli: coliformi fecali care formează indol din triptofan la 44oC în decurs de 24 de ore.

CAPITOLUL II
Condiţii generale pentru producţia de moluşte bivalve vii

Art. 3. - (1) Comercializarea moluştelor bivalve vii pentru consumul uman imediat se efectuează cu respectarea următoarelor condiţii:

a) să provină din locuri de producţie care corespund cerinţelor cap. I al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
b) să fi fost recoltate şi transportate de la locul de producţie la un centru de expediere, de purificare, zonă de refacere sau unitate de prelucrare în condiţiile prevăzute în cap. II al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
c) să fi fost recondiţionate în zone aprobate în acest scop şi în concordanţă cu cerinţele cuprinse în cap. III al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
d) să fi fost manipulate în mod igienic şi să fie purificate în unităţi aprobate în acest scop şi în concordanţă cu cerinţele cap. IV al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
e) să corespundă cerinţelor cuprinse în cap. V al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
f) controalele de sănătate să fi fost efectuate în conformitate cu cerinţele cuprinse în cap. VI al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
g) să fi fost ambalate în conformitate cu cerinţele prevăzute în cap. VII al anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
h) să fi fost depozitate şi transportate în condiţii optime de igienă conform cerinţelor prevăzute în cap. VIII şi IX ale anexei la prezenta normă sanitară veterinară;
i) să poarte o marcă de sănătate în conformitate cu condiţiile prevăzute în cap. X al anexei la prezenta normă sanitară veterinară.

(2) Moluştele bivalve vii destinate prelucrării ulterioare trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la alin. (1) şi să fie prelucrate în aceleaşi condiţii ca şi produsele din pescuit.

Art. 4. - (1) Persoanele care manipulează moluştele bivalve vii în timpul producerii şi comercializării lor vor lua toate măsurile necesare pentru respectarea cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Persoanele responsabile cu centrele de expediere şi purificare vor urmări dacă:

a) se recoltează în mod regulat şi se analizează un număr reprezentativ de probe pentru examenul de laborator, în vederea stabilirii unei înregistrări în ordine cronologică a zonelor de unde provin loturile şi a sănătăţii moluştelor bivalve vii, atât înainte, cât şi după manipulare, la un centru de expediere sau de purificare;
b) se ţine un registru pentru înregistrarea permanentă a rezultatelor diferitelor controale, care va fi prezentat autorităţii competente.

Art. 5. - (1) Centrele de expediere şi purificare care îndeplinesc cerinţele prezentei norme sanitare veterinare se aprobă de autoritatea competentă.

(2) Autoritatea competentă va întocmi o listă a centrelor de expediere şi purificare aprobate, fiecare dintre acestea purtând un număr de agreare oficial.

(3) Inspectarea şi monitorizarea acestor centre vor fi efectuate în mod regulat sub responsabilitatea autorităţii competente, care va avea acces liber la toate componentele acestor centre pentru a se asigura de concordanţa cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Dacă aceste inspecţii şi monitorizări relevă faptul că cerinţele prezentei norme sanitare veterinare nu sunt îndeplinite, autoritatea competentă va lua măsurile corespunzătoare.

(4) Autoritatea competentă va stabili o listă cu zonele de producţie şi recondiţionare, indicând localizarea şi graniţele (limitele) acestora, de pe care moluştele bivalve vii pot fi recoltate conform prezentei norme sanitare veterinare. Lista trebuie comunicată celor direct interesaţi de această normă sanitară veterinară, cum ar fi: culegătorii şi operatorii centrelor de purificare şi expediere.

(5) Monitorizarea zonelor de producţie şi recondiţionare se va face sub responsabilitatea autorităţii competente. Dacă această monitorizare relevă faptul că cerinţele prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară nu mai sunt îndeplinite, autoritatea competentă va închide zonele de producţie şi recondiţionare până când vor fi îndeplinite condiţiile sanitare veterinare prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară.

(6) Autoritatea competentă poate interzice producţia şi recoltarea moluştelor bivalve vii în zonele considerate necorespunzătoare pentru aceste activităţi.

CAPITOLUL III
Condiţii privind importul de moluşte bivalve vii

Art. 6. - Prevederile care se aplică importurilor de moluşte bivalve vii vor fi cel puţin echivalente cu cele referitoare la producţia şi comercializarea moluştelor provenite din producţia internă.

Art. 7. - (1) Condiţiile specifice impuse importurilor de moluşte bivalve vii se stabilesc de către autoritatea competentă şi vor ţine seama în principal de:

a) legislaţia sanitară veterinară a ţării exportatoare;
b) organizarea autorităţii competente şi a serviciului de inspecţii al ţării exportatoare, competenţele acestor servicii, procedurile de inspecţie şi de supraveghere pe care le aplică, posibilităţile pe care le au aceste servicii de a verifica eficient modul de aplicare a legislaţiei proprii, precum şi monitorizarea aplicării legislaţiei;
c) condiţiile de sănătate pentru producerea, depozitarea, transportul şi comercializarea moluştelor bivalve vii destinate exportului;
d) garanţiile pe care le poate oferi ţara exportatoare referitor la respectarea cerinţelor cuprinse în prezenta normă sanitară veterinară.

(2) În vederea stabilirii condiţiilor de import şi pentru asigurarea garanţiilor că aceste condiţii - de producere, depozitare, transport şi comercializare - sunt cel puţin echivalente cu cele din producţia internă, se efectuează controale la faţa locului în ţara exportatoare de către experţii autorităţii competente.

(3) Periodicitatea şi modalităţile de efectuare a controalelor se stabilesc de către autoritatea competentă. Controalele se efectuează pe cheltuiala autorităţii competente din ţara exportatoare sau, după caz, a părţii interesate.

(4) Pentru stabilirea condiţiilor de import autoritatea competentă a ţării exportatoare trebuie să transmită lista unităţilor agreate pentru export. Nici o unitate nu poate figura pe listă dacă nu a fost autorizată la export de către autoritatea competentă a ţării exportatoare. Aceste unităţi trebuie să fie supuse permanent controalelor sanitare veterinare de către autoritatea competentă.

(5) Condiţiile privitoare la import se mai referă la:

a) modelul de certificat de sănătate care trebuie să însoţească transportul de moluşte bivalve vii pentru export;
b) stabilirea mărcii de sănătate şi a modului de aplicare la produse, în special includerea numărului de autorizare al unităţii de provenienţă.

Art. 8. - Prevederile prezentei norme sanitare veterinare pot fi modificate numai de către autoritatea competentă.

ANEXĂ
la norma sanitară veterinară

CAPITOLUL I
Condiţii pentru zonele de producţie

1. Amplasamentul şi limitele zonelor de producţie trebuie să fie stabilite de autoritatea competentă în scopul identificării zonelor din care provin moluştele bivalve vii; în acest sens acestea pot fi:

a) recoltate pentru consumul uman direct. Moluştele bivalve vii provenind din zonele aprobate de autoritatea competentă trebuie să corespundă prevederilor cap. V;
b) recoltate, dar nu pot fi comercializate pe piaţă pentru consum uman decât după ce au fost tratate într-un centru de purificare sau după recondiţionare. Moluştele bivalve vii provenite din zonele aprobate nu trebuie să depăşească limitele bazate pe un test MPN (NPP) cu 5 tuburi şi 3 diluţii, de 6.000 coliformi fecali/100 grame pulpă sau 4.600 E. coli la 100 grame pulpă în 90% din probe. După purificare sau recondiţionare trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în cap. V;
c) recoltate, dar nu pot fi puse pe piaţă decât după o recondiţionare pe o perioadă mai lungă (minimum 2 luni), asociată sau nu cu purificarea, sau după o purificare intensă pe o durată fixată pentru a satisface cerinţele menţionate la lit. a). Moluştele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depăşească limitele bazate pe un test MPN (NPP), cu 5 tuburi şi 3 diluţii, de 60.000 coliformi fecali/100 grame de carne.

2. Orice schimbare în delimitarea zonelor de producţie, inclusiv închiderea temporară sau definitivă a acestora, trebuie anunţată imediat de autoritatea competentă profesioniştilor, în special producătorilor şi responsabililor centrelor de purificare şi celor de expediţie.

CAPITOLUL II
Cerinţele pentru recoltarea şi transportul loturilor la un centru de expediţie sau de purificare, zonă de refacere ori la întreprinderile de prelucrare

1. Tehnicile de recoltare nu trebuie să afecteze excesiv cochiliile sau ţesuturile moluştelor bivalve vii.

2. Moluştele bivalve vii, după ce au fost recoltate, vor fi protejate împotriva strivirilor, eroziunilor şi vibraţiilor şi nu se expun la temperaturi extreme (prea calde sau prea reci).

3. Tehnicile de recoltare, transport, descărcare şi manipulare a moluştelor bivalve vii nu trebuie să producă o contaminare suplimentară a produselor, deprecierea calităţii sau modificări care să afecteze aptitudinea lor de a fi tratate prin purificare, prelucrare sau transfer.

4. Moluştele bivalve vii nu trebuie să fie reimersate în apa suspectă de a cauza o contaminare suplimentară în intervalul de timp dintre recoltare şi debarcarea pe ţărm.

5.1. Mijloacele folosite pentru transportul moluştelor bivalve vii trebuie să asigure protecţia împotriva oricărei contaminări suplimentare şi a spargerii cochiliilor. Ele trebuie să permită o drenare şi o igienizare adecvate.

5.2. În cazul transportului în vrac pe distanţe mari al moluştelor bivalve vii către centrele de expediţie sau de purificare, zone de transfer sau unităţi de prelucrare, mijloacele de transport trebuie să asigure cele mai bune condiţii de supravieţuire a moluştelor şi în special să îndeplinească prevederile cap. IX.

6.1. Fiecare lot trebuie să fie însoţit de un document de înregistrare pentru identificarea lotului de moluşte bivalve vii pe durata transportului de la zona de producere la centrul de expediţie, de purificare, zona de transfer sau întreprinderea de prelucrare. Documentul este întocmit de autoritatea competentă la solicitarea producătorului. Pentru fiecare lot culegătorul completează lizibil şi fără ştersături rubricile din documentul de înregistrare care va conţine următoarele informaţii:

- identitatea şi semnătura producătorului;
- data recoltării;
- localizarea zonei de producţie cât mai detaliat posibil;
- specia de moluşte şi cantitatea;
- numărul de autorizare şi locul de destinaţie pentru condiţionare (ambalare), refacere, purificare sau procesare.

6.2. Documentul de înregistrare se numerotează în mod continuu şi secvenţial (în ordine crescândă) şi se înscrie în registru. Autoritatea competentă ţine un registru care se completează cu numărul documentelor de înregistrare, numele persoanelor care colectează moluştele bivalve vii şi al persoanelor cărora li s-a emis documentul. Documentul de înregistrare al fiecărui lot trebuie să poarte data livrării lotului la centrul de expediţie, de purificare, zona de refacere sau întreprinderea de prelucrare. Documentul de înregistrare se păstrează de către responsabilii acestor centre, zone sau întreprinderi minimum 60 de zile.

6.3. Dacă recoltarea s-a făcut de personalul aparţinând centrului de expediţie sau de purificare, zonei de refacere sau întreprinderii de prelucrare destinatare, documentul de înregistrare se poate înlocui cu o autorizaţie de transport acordată de autoritatea competentă.

7. În cazul în care zona de producţie şi de refacere este închisă temporar, autoritatea competentă nu mai eliberează documente de înregistrare pentru zona respectivă şi suspendă imediat valabilitatea tuturor documentelor de înregistrare deja eliberate.

CAPITOLUL III
Condiţii pentru refacerea moluştelor bivalve viiPentru refacerea moluştelor bivalve vii trebuie să se asigure următoarele condiţii:

1. Moluştele bivalve vii trebuie să fi fost recoltate şi transportate conform prevederilor cap. II.

2. Tehnicile de manipulare a moluştelor bivalve vii destinate refacerii trebuie să permită reluarea activităţii de hrănire prin filtrare după imersia în apă naturală.

3. Moluştele bivalve vii nu trebuie să fie recondiţionate la o densitate care nu permite purificarea.

4. Moluştele bivalve vii trebuie să fie imersate în apă de mare în zona de refacere, pe o perioadă care să depăşească timpul necesar pentru ca procentul de bacterii fecale să se reducă la nivelul admis de norma sanitară veterinară, respectând standardele cuprinse în cap. V.

5. Temperatura minimă a apei pentru refacerea efectivă când este cazul trebuie să fie determinată şi să fie anunţată de autoritatea competentă pentru fiecare specie de moluşte bivalve vii şi pentru fiecare zonă de refacere aprobată.

6. Zonele de refacere pentru moluştele bivalve vii trebuie să fie aprobate de către autoritatea competentă. Limitele acestor zone trebuie să fie clar balizate prin diferite materiale fixe; se va respecta distanţa minimă de 300 m, care să separe zonele de refacere între ele, precum şi zonele de refacere de zonele de producţie.

7. Amplasamentele într-o zonă de refacere trebuie să fie bine separate pentru a se evita amestecarea loturilor; sistemul „totul plin, totul gol” trebuie astfel aplicat încât să nu fie posibilă introducerea unui lot nou decât după evacuarea lotului anterior în totalitate.

8. Responsabilii zonelor de refacere trebuie să ţină la dispoziţia autorităţii competente un registru permanent de evidenţă a originii moluştelor bivalve vii, a perioadelor de refacere şi a destinaţiei ulterioare a fiecărui lot după refacere.

9. După recoltarea din zona de refacere, pe durata transportului de la zona de refacere la centrul de expediţie aprobat, centrul de purificare sau întreprinderile de prelucrare autorizate, loturile trebuie să fie însoţite de documentul de înregistrare prevăzut în cap. II pct. 6.1, în afara cazului în care atât în zona de refacere, cât şi în centrul de expediţie, centrul de purificare sau întreprinderea de prelucrare intervine acelaşi personal.

CAPITOLUL IV
Condiţii pentru autorizarea centrelor de expediţie şi de purificare

A. Condiţii generale de amenajare a spaţiilor şi de dotare

Centrele nu trebuie să fie situate în locuri apropiate de surse de mirosuri dezagreabile, fum, praf şi alţi contaminanţi. Amplasamentele nu trebuie să fie expuse la inundaţii prin creşterea cotelor apelor sau scurgeri de apă din zonele înconjurătoare.

Centrele trebuie să deţină cel puţin:

1. pentru spaţiile în care sunt manipulate sau depozitate moluştele bivalve vii:

a) clădiri sau instalaţii cu o construcţie solidă, astfel concepute şi întreţinute încât să prevină contaminarea moluştelor bivalve vii prin orice fel de deşeuri, ape uzate, vapori, praf, fum, prezenţa rozătoarelor sau a altor animale;
b) pavimente din materiale uşor de întreţinut, prevăzute cu sistem de drenare;
c) spaţii de lucru suficiente pentru efectuarea tuturor operaţiilor;
d) pereţi rezistenţi şi lavabili;
e) luminozitate suficientă, naturală sau artificială;

2. vestiare, spălătoare de mâini şi toalete în număr suficient. În apropierea toaletelor trebuie să fie un număr suficient de spălătoare de mâini;

3. materiale necesare pentru igienizarea ustensilelor, recipientelor şi utilajelor;

4. o instalaţie permanentă de aprovizionare cu apă şi, dacă este necesar, de stocare a apei exclusiv potabile, în sensul reglementărilor oficiale în vigoare referitoare la calitatea apei.

Spaţiile, ustensilele şi utilajele nu trebuie utilizate în alte scopuri decât pentru manipularea moluştelor bivalve vii, fără autorizarea autorităţii competente.

Deşeurile trebuie depozitate în condiţii igienice într-un spaţiu separat cu temperatură scăzută, iar în caz de nevoie să fie colectate în recipiente adaptate acestui scop.

Aceste deşeuri trebuie evacuate din vecinătatea unităţii cu periodicitatea necesară.

Produsele finite trebuie depozitate în stare acoperită şi izolate de locurile în care se manipulează alte animale decât moluştele bivalve vii, cum ar fi crustaceele.

B. Condiţii pentru centrele de purificare

Faţă de condiţiile prevăzute la cap. IV mai trebuie îndeplinite şi următoarele condiţii:

1. Suprafaţa inferioară a bazinelor de purificare şi a rezervoarelor de apă trebuie să fie netedă, dură şi impermeabilă, uşor de spălat prin periere sau cu apă sub presiune. Fundul bazinelor de purificare trebuie să aibă înclinare suficientă şi un sistem de scurgere calculat la volumul de apă necesar activităţii.

2. Înainte de purificare moluştele bivalve vii trebuie curăţate de nămol prin spălare cu apă de mare curată sub presiune sau cu apă potabilă. Curăţarea de nămol înaintea procesului de purificare se poate face şi direct în bazinele de purificare prin păstrarea în poziţie deschisă a sistemului de drenare pe toată durata spălării şi asigurarea unui timp suficient între cele două operaţiuni pentru ca bazinele să fie curate înainte de trecerea la purificare.

3. Bazinele de purificare trebuie să fie asigurate cu un debit suficient de apă de mare curată calculat pe oră şi pe tona de moluşte bivalve vii tratate.

4. Pentru purificarea moluştelor bivalve vii se foloseşte apă de mare curată sau curăţată printr-un sistem de tratare; perioada dintre încărcarea cu apă de mare şi evacuarea apei reziduale trebuie să fie suficientă pentru a evita contaminarea; procedeul de tratare a apei de mare, dacă este necesar, se autorizează numai de autoritatea competentă prin verificarea eficienţei; apa potabilă preparată din apă de mare trebuie să corespundă prevederilor reglementărilor oficiale referitoare la apa potabilă.

5. Funcţionarea sistemului de purificare trebuie să permită moluştelor bivalve vii reluarea cu rapiditate a activităţii de alimentare prin filtrare, eliminarea contaminării reziduale, prevenirea recontaminării şi posibilitatea de a rămâne în viaţă în bune condiţii după purificare în vederea condiţionării, depozitării şi transportului înainte de a fi comercializate.

6. Cantitatea de moluşte bivalve vii supusă purificării nu trebuie să depăşească capacitatea centrului de purificare; moluştele bivalve vii trebuie să fie supuse unei purificări continue pe o perioadă suficientă care să respecte standardele microbiologice prevăzute la cap. V. Această perioadă începe în momentul în care moluştele bivalve vii depozitate în bazin sunt acoperite cu apă şi se termină în momentul în care sunt scoase. Centrul de purificare trebuie să ţină cont de datele referitoare la materia primă (tipul de moluşte bivalve, zona de provenienţă, încărcătura microbiană etc.), pentru cazul în care va fi necesară prelungirea perioadei de purificare, pentru a se asigura că moluştele bivalve vii îndeplinesc prevederile bacteriologice cuprinse în cap. V.

7. În cazul în care un bazin de purificare conţine mai multe loturi de moluşte, acestea trebuie să fie din aceeaşi specie şi să provină din aceeaşi zonă de producţie sau din zone diferite, dar care au acelaşi statut sanitar. Tratamentul se prelungeşte în funcţie de perioada necesară lotului cu cea mai lungă perioadă de purificare.

8. Containerele utilizate pentru păstrarea moluştelor bivalve vii în sistemele de purificare trebuie să fie astfel construite încât să permită ca apa de mare să curgă; grosimea stratului de moluşte nu trebuie să împiedice deschiderea cochiliilor în timpul purificării.

9. În bazinele de purificare în care moluştele bivalve vii sunt în curs de purificare nu trebuie introdus nici un fel de crustacee, peşte sau alt animal marin.

10. După purificare cochiliile moluştelor bivalve vii trebuie să fie minuţios spălate cu apă potabilă sau apă de mare curată, operaţiune care poate fi efectuată, dacă este necesar, în tancul de purificare; apa de spălare nu trebuie să fie recirculată.

11. Centrele de purificare trebuie să dispună de un laborator propriu dotat cu aparatura necesară pentru a asigura serviciile de control al eficienţei purificării prin aplicarea metodelor microbiologice. Laboratoarele din afara centrelor de purificare trebuie să fie recunoscute de autoritatea competentă.

12.1. Centrele de purificare trebuie să înregistreze permanent următoarele date:

a) rezultatele examenelor microbiologice la intrarea apei în bazinele de purificare;
b) rezultatul examenelor microbiologice executate la moluştele bivalve vii înainte şi după purificare;
c) data şi cantităţile de moluşte bivalve vii intrate în centrul de purificare, împreună cu numărul documentelor de înregistrare aferente;
d) orele de umplere şi golire ale sistemelor de purificare (durata purificării);
e) relaţii asupra expediţiilor după purificare.

12.2. Datele trebuie să fie complete, exacte şi lizibile, înscrise într-un registru permanent care trebuie să fie pus la dispoziţie autorităţii competente.

13. Centrele de purificare nu pot admite decât loturile de moluşte bivalve vii care sunt însoţite de documentul de înregistrare prevăzut la cap. II pct. 6.1.

14. Fiecare ambalaj care conţine moluşte bivalve vii trebuie să poarte o etichetă care atestă purificarea acestora.

C. Condiţii pentru centrele de expediţie

1. În afara prevederilor referitoare la condiţiile generale de amenajare a spaţiilor şi de dotare şi la condiţiile generale de igienă trebuie îndeplinite şi următoarele condiţii:

a) condiţionarea să nu producă contaminarea produselor; instalaţiile de condiţionare trebuie folosite conform condiţiilor de autorizare stabilite de autoritatea competentă, în special cele referitoare la calitatea bacteriologică şi chimică a apei de mare care se utilizează;
b) utilajele şi recipientele utilizate nu trebuie să constituie sursă de contaminare;
c) metodele de calibrare aplicate nu trebuie să antreneze o contaminare suplimentară a produsului şi nici o modificare care afectează capacitatea produsului de a fi transportat şi depozitat după condiţionare;
d) spălarea sau curăţarea moluştelor bivalve vii trebuie efectuată cu ajutorul apei de mare curate sau al apei potabile sub presiune; apa de spălare nu trebuie recirculată.

2. Centrele de expediţie nu trebuie să admită decât loturi de moluşte bivalve vii însoţite de documentul de înregistrare prevăzut la cap. II pct. 6.1 şi care provin dintr-o zonă de producţie, refacere sau centru de purificare autorizat.

3. Centrele de expediţie trebuie să dispună de laborator propriu dotat cu aparatura necesară pentru a controla, printre altele, îndeplinirea standardelor microbiologice prezentate în cap. V. Laboratoarele din afara centrelor de expediţie trebuie să fie recunoscute de autoritatea competentă. Totuşi aceste condiţii nu se aplică centrelor de expediţie care primesc moluştele exclusiv şi direct dintr-o întreprindere de purificare în care ele au fost examinate după purificare.

4.1. Centrele de expediţie sunt obligate să ţină la dispoziţia autorităţii competente evidenţa următoarelor date:

a) rezultatul examenelor microbiologice ale moluştelor bivalve vii provenite dintr-o zonă de producţie sau de refacere autorizată;
b) data şi cantităţile de moluşte bivalve vii primite în centrul de expediţie, precum şi numărul documentelor de înregistrare;
c) detalii asupra expediţiilor.

4.2. Aceste date trebuie înregistrate cronologic şi arhivate pe durata stabilită de autoritatea competentă, dar nu mai puţin de 3 luni.

CAPITOLUL V
Condiţii referitoare la moluştele bivalve vii destinate consumului uman imediat

Moluştele bivalve vii destinate consumului uman imediat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să prezinte caracteristicile vizuale specifice prospeţimii şi viabilităţii, absenţa nămolului pe cochilie, răspunsul adecvat la percuţie şi o cantitate normală de lichid intervalvular;
b) să conţină mai puţin de 300 de coliformi fecali sau mai puţin de 230 E. coli la 100 grame de carne de moluscă şi de lichid intervalvular, constatat pe baza unui test MPN (5 tuburi, 3 diluţii) sau prin orice altă metodă bacteriologică a cărei echivalenţă ca nivel de precizie este demonstrată;
c) nu trebuie să conţină Salmonella/25 grame de carne de moluscă;
d) nu trebuie să conţină compuşi toxici sau nocivi de origine naturală, proveniţi din mediul înconjurător sau prin adăugare la mediu;
e) limitele superioare ale conţinutului de radionuclide nu trebuie să le depăşească pe cele stabilite pentru produsele alimentare;
f) conţinutul de toxină paralitică din moluşte (paralytic shellfish poison=PSP), în părţile comestibile ale moluştelor (corp întreg sau partea consumabilă separată), nu trebuie să depăşească 80 žg/100 grame de carne de moluscă, după metoda de analiză biologică - în caz de necesitate, asociată cu metoda chimică de determinare a saxitoxinei sau altă metodă recunoscută. În caz de contestare a rezultatelor metoda de referinţă trebuie să fie cea biologică;
g) metodele de testare biologică obişnuite nu trebuie să dea rezultate pozitive pentru prezenţa de toxine diareice din moluşte (diarrhetic shellfish poison=DSP) în părţile comestibile ale moluştelor (corp întreg sau partea comestibilă separată);
h) în absenţa tehnicilor pentru testarea virusologică de rutină şi în lipsa standardelor virusologice controalele de sănătate trebuie să se bazeze pe numărătoarea bacteriilor fecale.

CAPITOLUL VI
Controlul de sănătate publică şi supravegherea producţiei

1.1. Autoritatea competentă stabileşte sistemul de control de sănătate publică pentru verificarea respectării prevederilor normei sanitare veterinare. Acest sistem trebuie să cuprindă supravegherea periodică a zonelor de producţie sau de refacere a moluştelor bivalve vii în scopul:

a) evitării oricărui abuz în relaţie cu originea şi destinaţia moluştelor bivalve vii;
b) controlului calităţii microbiologice a moluştelor bivalve vii în relaţie cu zona de producţie şi de refacere;
c) controlului posibilei prezenţe a planctonului toxic în apele de producţie şi de refacere şi a biotoxinelor în moluştele bivalve vii;
d) controlului posibilei prezenţe a contaminanţilor chimici.

1.2. Pentru efectuarea controalelor prevăzute la pct. 1.1 lit. c) şi d) autoritatea competentă stabileşte un program de prelevare a probelor, pentru a controla această posibilă prezenţă la intervale regulate sau, de la caz la caz, dacă recoltarea are loc la perioade neregulate.

2.1. Programul de prelevare a probelor prevăzut la pct. 1.2 trebuie să ţină cont în special de:

a) variaţia probabilă de contaminare fecală a fiecărei zone de producţie şi de refacere;
b) posibilele variaţii în zonele de producţie şi refacere ale prezenţei planctonului cu conţinut de biotoxine marine;
c) contaminarea posibilă a moluştelor din zona de producţie şi de reparcare.

2.2. Prelevarea de probe trebuie să se efectueze prin:

a) program de supraveghere (monitorizare): prin prelevare periodică de probe organizată pentru a determina schimbările în compoziţia planctonului toxic şi repartiţia lui geografică. Orice rezultat care conduce la suspiciunea acumulării de toxine în carnea de moluşte trebuie urmat de un program intensiv de prelevare de probe;
b) program de recoltare de probe intensiv:
- controlul monitorizării planctonului în apele de creştere şi de pescuit, pe un număr crescut de puncte de prelevare şi de probe;
- teste de toxicitate în zona afectată pe moluştele cele mai sensibile la contaminare.

Comercializarea moluştelor din această zonă nu va putea fi reautorizată decât după o nouă prelevare de probe care dau rezultate bune la testele de toxicitate.

2.3. Dacă rezultatele programului de prelevare a probelor demonstrează că punerea pe piaţă a moluştelor bivalve vii poate constitui un risc pentru sănătatea publică, autoritatea competentă trebuie să închidă zona de producţie a moluştelor respective până la restabilirea situaţiei.

3. Examene de laborator pentru controlul respectării prevederilor cap. V pe produsul finit Trebuie pus în aplicare un sistem de control prin care să se verifice că nivelul de biotoxine marine nu depăşeşte limitele de siguranţă.

4.1. Inspecţia întreprinderilor la intervale regulate Această inspecţie trebuie să includă controale:

a) destinate să verifice respectarea permanentă a condiţiilor de autorizare;
b) privind starea de igienă a spaţiilor, instalaţiilor, utilajelor, precum şi a personalului;
c) de verificare a corectitudinii modului de manipulare şi tratare a moluştelor bivalve vii;
d) privind corectitudinea utilizării şi buna funcţionare a sistemelor de purificare sau de condiţionare;
e) privind registrul de evidenţă prevăzut la cap. IV lit. B pct. 12.2;
f) privind folosirea corectă a marcajelor sanitare.

4.2. În timpul acestor controale se pot preleva probe pentru examene de laborator; rezultatele examenelor se comunică responsabililor de întreprinderi.

5. Controlul condiţiilor de antrepozitare şi de transport al expediţiei de moluşte bivalve vii

CAPITOLUL VII
Ambalarea

1. Ambalarea moluştelor bivalve vii trebuie să se efectueze în condiţii igienice.

2. Containerele sau materialele pentru ambalare trebuie:

a) să nu afecteze proprietăţile organoleptice ale moluştelor bivalve vii;
b) să nu transmită moluştelor bivalve vii substanţe nocive pentru sănătatea omului şi a moluştelor bivalve vii;
c) să fie suficient de rezistente pentru a asigura protecţia eficientă a moluştelor bivalve vii.

3. Stridiile trebuie ambalate cu partea concavă a valvelor în jos.

4. Materialele de ambalare înaintea utilizării trebuie să fie depozitate într-un spaţiu separat de zona de producţie, protejate de praf, murdărie sau alte surse de contaminare.

5. Recipientele care conţin moluştele bivalve vii ambalate trebuie să fie sigilate şi să rămână sigilate până la consumator sau detailist.

CAPITOLUL VIII
Conservarea şi depozitarea

1. Moluştele bivalve vii sunt păstrate în camere de depozitare la o temperatură care nu trebuie să aibă efect nociv asupra viabilităţii şi calităţii lor; materialele de ambalare nu trebuie să fie în contact cu pavimentul; ele se păstrează pe suporturi distanţate de paviment şi cu suprafaţa curată.

2. Este interzisă reimersia sau aspersarea cu apă a moluştelor bivalve vii după ambalare şi după ce au părăsit centrul de expediţie, cu excepţia vânzărilor en d.tail făcute la centrul de expediere.

CAPITOLUL IX
Transportul de la centrul de expediţie

1. Livrările de moluşte bivalve vii destinate consumului uman se transportă în colete închise, sigilate, de la centrele de expediţie până la expunerea spre vânzare sau la detailist.

2. Mijloacele folosite pentru transportul moluştelor bivalve vii trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

a) pereţii interiori sau orice alte părţi susceptibile de a intra în contact cu moluştele bivalve vii trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la coroziune, cu suprafeţe lise şi uşor de igienizat;
b) trebuie să fie prevăzute cu dispozitive eficiente de asigurare a protecţiei moluştelor împotriva temperaturilor extreme, căldură sau frig, a prafului, murdăriei, precum şi pentru prevenirea spargerii cochiliilor prin vibraţii sau abraziuni (frecări);
c) moluştele bivalve vii nu pot fi transportate împreună cu alte produse susceptibile de a le contamina.

3. Pentru transportul şi distribuirea moluştelor bivalve vii se folosesc vehicule sau containere închise, care păstrează produsele la o temperatură care să nu afecteze calitatea şi viabilitatea acestora.

4. Coletele care conţin moluşte bivalve vii nu pot fi transportate direct pe pardoseala vehiculului sau containerului; acestea trebuie să fie prevăzute cu grătare suport sau alte dispozitive care să evite contactul.

5. Dacă pe durata transportului moluştelor bivalve vii se foloseşte gheaţa, aceasta trebuie să fie obţinută din apă de mare curată sau apă potabilă.

CAPITOLUL X
Marcajul

1.1. Fiecare colet cu moluşte bivalve vii, pe durata transportului şi a distribuirii, trebuie să poarte o marcă (etichetă) de sănătate care să permită identificarea în orice moment a centrului de expediţie până la vânzarea en d.tail.

1.2. Marca trebuie să cuprindă următoarele informaţii:

a) ţara;
b) specia de moluşte bivalve (numele comun şi numele ştiinţific);
c) identificarea centrului de expediţie prin numărul de autorizare acordat de autoritatea competentă;
d) data condiţionării: ziua, luna, anul;
e) data valabilităţii; ea poate fi înlocuită cu menţiunea „Aceste animale trebuie să fie vii în momentul cumpărării”.

2. Marca de sănătate poate fi tipărită pe materialul de ambalare sau se poate pune pe o etichetă fixată pe materialul de ambalare sau plasată în interiorul acestuia. Mărcile de sănătate pot fi folosite numai dacă nu sunt detaşabile. Fiecare model de marcă de sănătate nu poate fi folosit decât o singură dată şi nu trebuie să poată fi transferat.

3. Marca de sănătate trebuie să fie durabilă şi rezistentă la apă, iar informaţiile pe care le cuprinde să fie lizibile, de neşters şi cu caractere uşor de descifrat.

4. Mărcile de sănătate fixate pe recipientele cu moluşte bivalve vii, neambalate în colete individuale pentru vânzarea directă către consumator, trebuie păstrate de către detailist cel puţin 60 de zile după fracţionarea conţinutului recipientului.

Joi, 24 septembrie 2026, 05:50

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.