Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi inspectoratele de protecţia mediului judeţene şi al municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, precum şi Direcţia protecţia şi conservarea biodiversităţii, arii protejate şi monumente ale naturii din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului vor controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării lui.

p. Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Petre Daea,
secretar de stat

Ministrul apelor şi protecţiei mediului,
Petru Lificiu

ANEXĂ

INSTRUCŢIUNI
privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale

I. Dispoziţii generale

a) Prezentele instrucţiuni privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor, bazate pe informaţii ştiinţifice şi practica de profil, au scopul de a sprijini autorităţile, instituţiile, persoanele juridice şi fizice pentru îndeplinirea şi respectarea Ordonanţei Guvernului nr.37/2002 pentru protecţia animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

b) Experimentarea pe animale reprezintă o etapă importantă pentru cercetarea biologică şi medicală. În această activitate trebuie acordată o importanţă deosebită îngrijirii animalelor folosite în experimentări.

c) Noţiunea îngrijire constituie în acest cadru un ansamblu complex de condiţii materiale şi de alt ordin pe care omul este obligat să le asigure animalelor utilizate. Aceste animale trebuie obţinute şi menţinute în stare fizică şi mentală normală, corespunzătoare confortului de specie şi cu cât mai puţină suferinţă. Acest tip de îngrijire trebuie respectat din momentul în care animalul este destinat pentru experimentare şi se menţine nemodificat până când animalul este sacrificat printr-o metodă umană sau este reţinut în viaţă în aceleaşi condiţii într-un spaţiu adecvat, conform art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2002.

II. Definiţii

În sensul prezentelor instrucţiuni, se înţelege prin:

III. Condiţii care trebuie îndeplinite de spaţiile de adăpostire

A. Funcţii ale adăposturilor

1. Orice adăpost trebuie să fie construit astfel încât să fie asigurat un mediu adecvat pentru speciile adăpostite. De asemenea, adăposturile trebuie astfel proiectate încât să împiedice accesul persoanelor neautorizate. Adăposturile care fac parte dintr-un complex de clădiri trebuie să fie reglementate prin norme de construcţie adecvate şi prin dispoziţii care să limiteze numărul intrărilor şi să prevină traficul neautorizat.

2. Este recomandat să existe un program de întreţinere a adăposturilor pentru a se evita deficienţele la nivelul echipamentelor.

B. Spaţiile pentru adăposturi

1. Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a asigura curăţenia permanentă şi eficientă a spaţiilor şi menţinerea unui standard satisfăcător de igienă. Tavanele şi pereţii trebuie să fie rezistenţi, cu suprafeţe netede, impermeabile şi uşor lavabile. O atenţie deosebită trebuie acordată uşilor, coridoarelor, conductelor şi cablurilor. Uşile şi, dacă este posibil, ferestrele vor fi construite astfel încât să se împiedice accesul animalelor nedorite. Unde este posibil poate fi prevăzută o fereastră pentru supraveghere. Pardoseala trebuie să fie netedă, impermeabilă, nealunecoasă, uşor lavabilă şi să suporte greutatea dulapurilor şi a altor echipamente grele. Când există guri de evacuare, acestea trebuie acoperite în mod corespunzător şi prevăzute cu un grilaj care să împiedice accesul animalelor.

2. Spaţiile în care animalele sunt lăsate să se plimbe libere trebuie să fie prevăzute cu pereţi şi pardoseli din material deosebit de rezistent la uzură şi ruperi cauzate de animale sau în timpul curăţeniei. Compoziţia materialului nu trebuie să dăuneze stării de sănătate a animalelor.

O protecţie suplimentară trebuie asigurată oricăror echipamente şi conexiuni, astfel încât să nu fie deteriorate de animale şi nici animalele să nu fie rănite. Unde există zone exterioare pentru mişcare trebuie luate măsuri pentru prevenirea accesului publicului sau animalelor.

3. Spaţiile destinate adăpostirii animalelor de fermă (vaci, oi, capre, porci, cai, păsări etc.) trebuie să se conformeze standardelor stabilite de Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de fermă şi de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.

4. Majoritatea spaţiilor de adăpostire sunt proiectate să găzduiască rozătoare. Frecvent acestea pot fi folosite şi pentru specii mai mari. Trebuie să se aibă grijă să nu fie găzduite împreună specii incompatibile.

C. Laboratoarele şi spaţiile speciale pentru experimente

1. Pentru creşterea şi distribuirea animalelor trebuie să existe facilităţi adecvate pentru ca acestea să poată fi uşor manevrate atunci când trebuie scoase animalele.

2. Toate bazele trebuie dotate cu un minim de echipament de laborator pentru teste diagnostic simple, pentru examinări post-mortem şi/sau prelevare de probe pentru teste de laborator mai ample.

3. Trebuie luate măsuri pentru primirea animalelor astfel încât animalele noi să nu pună în pericol animalele prezente în bază, de exemplu, pentru carantină. Spaţiile speciale pentru experimente trebuie să fie disponibile pentru situaţiile în care un experiment sau o examinare nu se efectuează în spaţiile de adăpostire.

4. Trebuie să se asigure spaţii speciale pentru separarea animalelor bolnave sau vătămate.

5. Unde este posibil trebuie să existe una sau două săli de operaţie corespunzător echipate pentru experimente chirurgicale în condiţii aseptice. Trebuie să existe şi facilităţi pentru recuperare postoperatorie.

D. Oficii

1. Camerele pentru păstrarea hranei trebuie să fie răcoroase, uscate şi curate, iar cele pentru odihna animalelor, uscate şi curate. Materialele ce pot fi contaminate sau care prezintă vreun pericol trebuie să fie păstrate separat.

2. Trebuie să existe camere pentru păstrarea cuştilor, instrumentelor şi a altor echipamente curate.

3. Încăperile pentru curăţat şi spălat trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru instalaţiile necesare în vederea decontaminării şi curăţării. Procesul de curăţare trebuie să fie astfel realizat încât fluxul de curăţare şi echipamentul murdar să fie separate pentru a preveni contaminarea echipamentului curăţat. Pereţii şi pardoselile trebuie să fie acoperite cu materiale rezistente, iar sistemul de ventilaţie să aibă capacitate mare pentru a îndepărta excesul de căldură şi umiditate.

4. Trebuie să se ia măsuri speciale pentru stocarea şi depozitarea igienică a cadavrelor. Dacă nu este posibilă incinerarea, se vor face aranjamente corespunzătoare pentru depozitarea în siguranţă a acestor materiale în conformitate cu reglementările existente. Trebuie luate precauţii speciale cu privire la deşeurile foarte toxice sau radioactive.

5. Proiectul şi construcţia zonelor de circulaţie trebuie să corespundă standardelor pentru spaţiile de adăpostire. Coridoarele trebuie să fie largi pentru a permite circulaţia echipamentelor mobile.

IV. Condiţiile de mediu în spaţiile de adăpostire şi controlul acestora

A. Ventilaţia

1. Spaţiile de adăpostire trebuie să aibă un sistem de ventilaţie adecvat, care să satisfacă cerinţele speciilor găzduite. Scopul acestuia este de a asigura aer curat, proaspăt şi de a păstra un nivel scăzut al mirosurilor, al gazelor toxice, al prafului şi al agenţilor infecţioşi de orice fel. De asemenea, sistemul asigură şi îndepărtarea excesului de căldură şi umiditate.

2. Aerul din încăpere trebuie să fie împrospătat permanent. O ventilaţie cu o rată de 10-20 de schimburi de aer pe oră este adecvată. Totuşi, în unele cazuri în care capacitatea de găzduire este redusă, o rată de 8-10 schimburi de aer pe oră este suficientă sau ventilaţia mecanică poate chiar lipsi. Recircularea aerului netratat trebuie evitată. Cu toate acestea, trebuie menţionat că nici cel mai eficient sistem nu poate compensa curăţarea necorespunzătoare sau neglijenţa.

3. Sistemul de ventilaţie trebuie să fie proiectat astfel încât să se evite efectele dăunătoare.

4. Este interzis fumatul în încăperile unde sunt adăpostite animale.

B. Temperatura

1. Temperatura din incinte trebuie să fie în funcţie de reglarea termică a animalelor, influenţată de condiţiile fiziologice sau de efectele experimentului. Tabelul nr. 1 reprezintă limitele în care se recomandă să fie menţinută temperatura. Trebuie, de asemenea, să se precizeze că cifrele menţionate se aplică numai pentru animalele adulte, normale. Animalele nou-născute şi tinere necesită adesea un nivel de temperatură mult mai ridicat.

2. În condiţii climatice neprielnice este necesară asigurarea unui sistem de ventilaţie atât cu capacitate de încălzire, cât şi cu capacitate de răcire a aerului.

3. În bazele utilizatorului este necesar un control strict al temperaturii, deoarece temperatura mediului este un factor fizic ce poate avea un efect semnificativ asupra metabolismului animalelor.

C. Umiditatea

Variaţiile extreme ale umidităţii relative (UR) au un efect nociv asupra sănătăţii şi bunăstării animalelor. De aceea este recomandabil ca în spaţiile de adăpostire a animalelor umiditatea relativă să fie menţinută la niveluri corespunzătoare speciilor găzduite şi de obicei trebuie să fie de 55%+-10%. Trebuie evitate valorile sub 40% şi cele peste 70%.

D. Iluminatul

În încăperile fără ferestre este nevoie de un iluminat controlat, atât pentru satisfacerea necesităţilor biologice ale animalelor, cât şi pentru asigurarea unui mediu de lucru satisfăcător.

Este necesar şi un control al intensităţii şi al ciclului lumină-întuneric. Atunci când sunt cazate animale „albinoase”, trebuie să se ţină cont de sensibilitatea acestora la lumină.

E. Zgomotul

1. Zgomotul poate fi un important factor disturbant în spaţiile destinate adăpostirii animalelor.

2. Spaţiile de găzduire şi de experimentare trebuie să fie bine izolate împotriva surselor de zgomote puternice în gama sunetelor audibile sau a sunetelor de înaltă frecvenţă, pentru a evita tulburările comportamentale şi fiziologice ale animalelor. Zgomotele bruşte pot cauza schimbări ale funcţiilor organelor, dar, cum adesea acestea nu pot fi evitate, uneori se recomandă ca în încăperi să se menţină un sunet continuu de intensitate moderată, cum ar fi muzica.

F. Sisteme de alarmă

1. O bază ce adăposteşte un număr mare de animale este vulnerabilă. De aceea este recomandabil ca această clădire să fie protejată cu instalaţii de detectare a incendiilor şi a pătrunderii persoanelor neautorizate. Defecţiunile tehnice ale sistemului de ventilaţie reprezintă un alt pericol care afectează animalele şi care poate chiar provoca moartea acestora datorită sufocării sau supraîncălzirii ori, în cazurile mai puţin grave, pot avea efect negativ asupra experimentului, putând determina eşecul şi necesitatea refacerii acestuia.

2. Trebuie să fie instalate sisteme adecvate de supraveghere, conectate la instalaţiile de încălzire şi ventilaţie pentru a facilita supravegherea permanentă a funcţionării lor. De asemenea, trebuie să existe un generator de urgenţă care să poată menţine sistemele vitale pentru animale şi iluminatul în cazul defecţiunilor sau în lipsa alimentării. Instrucţiunile de utilizare de urgenţă trebuie să fie bine vizualizate. În cazul bazinelor pentru peşti este nevoie de un sistem de alarmă pentru cazul în care se întrerupe alimentarea cu apă a acestora. O atenţie deosebită trebuie acordată faptului ca sistemele de alarmă să disturbe cât mai puţin animalele.

V. Îngrijirea

A. Sănătatea

1. Persoana desemnată cu conducerea bazei trebuie să asigure inspecţia permanentă a animalelor şi supravegherea acomodării şi îngrijirii animalelor de către un medic veterinar sau de alte persoane competente.

2. Dat fiind riscul potenţial pe care îl constituie pentru animale, o grijă deosebită trebuie acordată sănătăţii şi igienei personalului angajat.

B. Capturarea

Animalele sălbatice sau în libertate trebuie să fie capturate prin metode umane de către persoane cu experienţă care cunosc bine obiceiurile şi habitatele animalelor ce trebuie capturate. Dacă în cazul capturării trebuie folosite anestezice sau medicamente, acestea trebuie să fie administrate de un medic veterinar sau de o persoană competentă. Orice animal grav rănit trebuie prezentat imediat unui medic veterinar pentru tratament. Dacă în opinia medicului veterinar animalul continuă să trăiască, dar cu suferinţe, acesta trebuie eutanasiat imediat printr-o metodă umană. În absenţa unui medic veterinar, orice animal grav rănit trebuie eutanasiat imediat printr-o metodă umană de către o persoană competentă.

C. Condiţii de ambalare şi transport

Orice fel de transport este fără îndoială stresant pentru animale, lucru ce trebuie ameliorat în măsura posibilităţilor.

Pentru a putea fi transportate animalele trebuie să se afle într-o stare bună de sănătate, expeditorul fiind răspunzător de controlarea stării acestora de sănătate. Animalele bolnave nu vor fi transportate decât în cazul în care transportul este necesar pentru motive terapeutice sau de diagnostic. O atenţie deosebită trebuie acordată animalelor femele în stadiu avansat de gestaţie. Femelele care pot naşte în timpul transportului sau care au născut cu 48 de ore înaintea transportului, precum şi puii născuţi nu vor fi transportaţi. Trebuie luate toate măsurile necesare în timpul transportului pentru a evita deficienţele de ventilaţie, expunerile la temperaturi extreme, lipsa de hrană şi apă, întârzierile prelungite etc. Destinatarul trebuie să fie bine informat despre detaliile transportului şi să aibă documentaţia necesară pentru o manipulare şi o recepţie rapidă la locul de destinaţie.

D. Recepţionarea şi despachetarea

Transporturile de animale trebuie să fie primite şi despachetate fără întârziere. După inspecţie animalele trebuie să fie transferate în cuşti sau ţarcuri curate, asigurându-li-se hrană şi apă. Animalele bolnave trebuie să fie ţinute sub observaţie, separat de restul animalelor. Trebuie să fie examinate de un medic veterinar sau de o altă persoană competentă, cât mai curând posibil, şi, dacă este cazul, să fie tratate. Animalele care nu au şanse de recuperare vor fi sacrificate imediat prin metode umane. În final animalele primite vor fi înregistrate şi marcate conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.37/2002. Dacă nu pot fi decontaminate, cuştile de transport trebuie să fie distruse imediat.

E. Carantina, izolarea şi achiziţionarea

1. Scopul carantinei este:

În cazuri speciale acestea pot fi stabilite de persoane competente, în funcţie de circumstanţe, de obicei de către un medic veterinar al bazei respective.

2. În perioada de carantină animalele pot fi utilizate numai în măsura în care s-au aclimatizat noului mediu şi nu prezintă un risc important pentru om sau celelalte animale.

3. Se recomandă ca facilităţile pentru izolarea animalelor să fie amplasate separat cu semne indicatoare.

4. Chiar atunci când animalele par a fi sănătoase, se recomandă o perioadă de aclimatizare înainte de a fi folosite în experimente. Această perioadă depinde de mai mulţi factori, cum ar fi stresul la care a fost supus animalul, acesta depinzând la rândul lui de mai mulţi factori, cum ar fi durata transportului şi vârsta animalului. Această perioadă este stabilită de către o persoană competentă.

5. Animalele de laborator se vor achiziţiona doar de la crescătorii autorizate conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.37/2002.

6. Coordonatele pentru perioadele de carantină locală sunt cuprinse în tabelul nr. 2.

F. Sistemul de cazare în cuşti

1. Se poate face o distincţie între două sisteme de cazare a animalelor în cuşti:

2. Cuştile şi bateriile trebuie să fie făcute din materiale ce nu afectează sănătatea animalelor şi să fie astfel proiectate, încât animalele să nu se poată răni. De asemenea, trebuie să fie făcute din material rezistent adaptat tehnicilor de curăţare şi decontaminare. O atenţie deosebită trebuie să se acorde pardoselilor cuştilor şi ţarcurilor, care trebuie să varieze în funcţie de specie şi vârstă şi să fie proiectate astfel încât să permită îndepărtarea excrementelor.

3. Bateriile trebuie să fie proiectate pentru bunăstarea speciilor. Ele trebuie să permită satisfacerea anumitor nevoi etologice (nevoia de căţărare, ascundere, adăpostire temporară etc.) şi pentru a permite curăţarea eficientă şi evitarea contactului cu alte animale.

G. Furajarea

1. La selectarea, producerea şi pregătirea hranei trebuie să fie luate măsuri de precauţie pentru evitarea contaminării chimice, fizice şi microbiologice. Hrana trebuie ambalată în pungi sau saci etanşi şi marcaţi cu data când aceasta a fost preparată. Ambalarea, transportul şi păstrarea hranei trebuie să fie astfel făcute, încât să se evite contaminarea, deteriorarea sau distrugerea. Camerele de păstrare trebuie să fie răcoroase, întunecoase, uscate şi igienice.

2. Hrana perisabilă, ca fructele, verdeţurile, legumele, carnea, peştele, trebuie să fie păstrată în camere reci, în congelatoare şi frigidere. Toate dispozitivele folosite pentru hrănirea animalelor trebuie să fie păstrate în camere reci, în congelatoare şi frigidere. Toate dispozitivele folosite pentru hrănirea animalelor trebuie să fie curăţate permanent şi, dacă este cazul, chiar sterilizate. Dacă se foloseşte hrană umedă sau dacă hrana este uşor contaminată cu apă, urină etc., este necesară o curăţare zilnică.

3. Procesul de distribuire poate varia în funcţie de specie, dar trebuie să fie astfel încât să satisfacă necesităţile fiziologice ale animalelor. Toate animalele trebuie să beneficieze de hrană.

H. Adăparea

1. Animalele trebuie să beneficieze permanent de apă potabilă necontaminată. Este permisă furnizarea apei în timpul transportului sub forma unei părţi a alimentaţiei umede. Totuşi apa este un element de vehiculare a microorganismelor şi de aceea alimentarea cu apă trebuie asigurată astfel încât riscurile să fie minime. Sunt folosite două metode, cu sticle şi prin sisteme automate.

2. Sticlele se folosesc de obicei pentru animale mici: rozătoare şi iepuri. Acestea trebuie să fie din material translucid pentru a se putea controla conţinutul şi să aibă gura largă pentru a fi uşor curăţate. Capacele şi dopurile trebuie să fie sterilizate şi uşor de curăţat. Este preferabil ca sticlele să fie înlocuite cu sticle curate şi sterilizate.

3. Sistemele automate de alimentare cu apă trebuie să fie controlate şi curăţate periodic pentru a se evita accidentele şi răspândirea infecţiilor. Dacă sunt utilizate cuşti cu fund solid, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru minimalizarea riscului de inundare. Sistemul trebuie supus permanent testelor bacteriologice, iar calitatea apei trebuie să fie permanent controlată.

4. Apa primită din reţea conţine unele microorganisme care de obicei sunt considerate inofensive, cu excepţia situaţiei în care se lucrează cu animale definite microbiologic. În astfel de cazuri apa trebuie să fie tratată. De obicei apa din reţeaua publică este clorinată pentru reducerea dezvoltării microorganismelor. Clorinarea nu este întotdeauna suficientă pentru oprirea dezvoltării anumitor patogeni, ca de exemplu Pseudomonas. Ca măsură suplimentară se poate creşte nivelul de clorinare a apei sau apa poate fi acidifiată pentru a se obţine efectele dorite.

5. La peşti, amfibieni şi reptile toleranţa la aciditate, clor şi alte substanţe chimice diferă mult de la specie la specie. De aceea se recomandă o atenţie deosebită la adaptarea apei de alimentare în acvarii şi bazine corespunzător nevoilor şi limitelor de toleranţă ale speciilor respective.

I. Aşternutul

Aşternutul trebuie să fie uscat, absorbant, fără praf, netoxic şi fără agenţi infecţioşi sau altă formă de contaminare. Trebuie să se evite rumeguşul şi orice alt material din lemn tratat chimic şi pot fi utilizate unele produse industriale secundare sau deşeuri.

J. Mişcarea

1. Este recomandat pe cât posibil ca fiecare animal să poată avea condiţii pentru exerciţii.

2. Comportamentul unui animal în timpul experimentului depinde foarte mult de încrederea lui în om, lucru care uneori trebuie exersat. Animalele sălbatice şi cele în libertate nu vor fi niciodată animale ideale pentru experimente.

Este altfel în cazul animalelor domestice născute şi crescute în contact cu omul. Încrederea câştigată trebuie totuşi păstrată. De aceea se recomandă menţinerea continuă a contactului cu omul, astfel încât animalul să fie familiarizat cu prezenţa şi activitatea umană. În măsura posibilului, ar trebui consacrată o anumită perioadă pentru a se vorbi cu animalele şi a le acorda atenţia şi îngrijirea necesare. Personalul trebuie să fie sensibil şi iubitor de animale.

K. Curăţenia

1. Standardul adăpostului depinde foarte mult de condiţiile igienice. Trebuie să fie stabilite instrucţiuni clare pentru curăţenia şi schimbarea culcuşurilor din cuşti şi boxe.

2. Trebuie să se stabilească programe corespunzătoare pentru curăţenie, spălare, decontaminare şi, unde este cazul, pentru sterilizarea cuştilor şi accesoriilor, sticlelor şi altor echipamente. De asemenea, în spaţiile de adăpostire, spălare şi stocare trebuie să se menţină un înalt standard de curăţenie.

3. Curăţenia trebuie făcută permanent şi unde este necesar trebuie să se înlocuiască materialul ce formează pardoseala în ţarcuri şi cuşti pentru a evita transformarea acestora în surse de infecţie.

L. Uciderea animalelor prin metode umane

1. Toate metodele umane de ucidere a animalelor necesită o experienţă deosebită, care nu poate fi dobândită decât printr-o pregătire corespunzătoare.

2. Un animal inconştient poate fi exsanghinat, dar medicamentele care paralizează muşchii înainte de a se instala inconştienţa, cele cu efecte curaniforme şi electrocutarea fără trecerea curentului prin creier nu vor fi utilizate fără anestezie.

Depozitarea cadavrelor nu se face decât după ce se instalează rigor mortis.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.