DECIZIE nr.217 din 11 iulie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificate prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
Textul actului publicat în M.Of. nr. 713/1 oct. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.458/546/2002.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, ca devenită inadmisibilă, întrucât textele de lege, în redactarea criticată, nu mai sunt în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.458/546/2002, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tribunalul Mureş - Secţia civilă, din oficiu, într-un litigiu de muncă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 43, art. 45 alin. (1), art. 46 şi art. 51 din Constituţie, dispoziţiilor art. 7 şi art. 25 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 2, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 26 şi art. 27 alin. 1 şi 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, „în măsura în care părintele care a beneficiat anterior de indemnizaţia pentru creşterea unui copil şi din acest motiv nu are stagiul de cotizare pentru a putea solicita indemnizaţie de creştere a unui al doilea copil”. Conform opiniei instanţei de judecată, „condiţionarea prin lege a acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului de obligaţia de a cotiza, combinată cu scutirea prin aceeaşi lege de la obligaţia de a cotiza, duce la înfrângerea egalităţii cetăţenilor, statornicind, în detrimentul celor scutiţi, o discriminare inacceptabilă în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie, constând în negarea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arată că art. 98 din Legea nr. 19/2000 reglementează drepturi de asigurări sociale, între care indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav, la care sunt îndreptăţiţi asiguraţii, dar cu condiţia cotizării timp de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului, iar art. 122 alin. (1) stabileşte că părintele care nu îndeplineşte această condiţie nu poate beneficia de acea indemnizaţie. Aşa fiind, diferenţa de tratament juridic îşi are originea în situaţia diferită a asiguraţilor, constând în aceea că, deşi aceştia se află în împrejurarea intervenirii aceluiaşi risc social asigurat (naşterea unui copil), ei se diferenţiază cât priveşte contribuţia pe care şi-au adus-o sau nu la asigurările sociale şi, în consecinţă, se apreciază că dispoziţiile constituţionale şi cele din documentele internaţionale invocate nu sunt încălcate.
Guvernul consideră de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că, potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, indemnizaţia pentru creşterea copilului ori pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă la cerere, opţional, unuia dintre părinţii copilului, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute de art. 98 alin. (2) din lege. Prin stabilirea aceloraşi condiţii privind stagiul de cotizare în vederea acordării indemnizaţiei menţionate, pentru toate categoriile de asiguraţi care se găsesc în aceeaşi situaţie (risc asigurat), prevederile art. 98 alin. (2) şi ale art. 122 alin. (1) din lege nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se apreciază că neîntemeiate sunt şi susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, întrucât, în realitate, criticile vizează opţiunea legiuitorului privind reglementarea condiţiilor acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului ori pentru îngrijirea copilului bolnav, respectiv cerinţa realizării unui stagiu de cotizare pe o anumită perioadă. În sfârşit, se arată că, pentru aceleaşi considerente, excepţia este neîntemeiată şi în raport cu dispoziţiile art. 43, art. 45 alin. (1) şi art. 46 din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, iar prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (1) şi ale art. 51 nu au relevanţă în cauză.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.49/2001, dispoziţii al căror conţinut este următorul:
- Art. 98 alin. (2): „Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.”;
- Art. 122 alin. (1): „Beneficiază, la cerere, de indemnizaţia pentru creşterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute la art. 98 alin. (2) sau (3).”
În esenţă, în opinia instanţei de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 contravin art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 43, art. 45 alin. (1) şi art. 46 din Constituţie, dispoziţiilor art. 7 şi art. 25 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 2, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 26 şi art. 27 alin. 1 şi 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, „în măsura în care părintele care a beneficiat anterior de indemnizaţia pentru creşterea unui copil şi din acest motiv nu are stagiul de cotizare pentru a putea solicita indemnizaţie de creştere a unui al doilea copil”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 12 martie 2002, a fost adoptată Legea nr. 338 din 31 mai 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Potrivit acestei legi, dispoziţiile art. 98 alin. (2) au următorul cuprins: „Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) asiguraţii care în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 38.” Rezultă că, în actuala redactare, soluţia legislativă de principiu, anterioară modificării, nu a fost menţinută şi, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.259 din 9 noiembrie 1995, „Curtea nu se mai poate pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale în noua sa redactare, deoarece ar depăşi limitele sesizării”. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost invocată, a devenit inadmisibilă,
având în vedere prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Potrivit acestor texte, este inadmisibilă excepţia privind neconstituţionalitatea unei legi, ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care nu mai este în vigoare.
Pentru aceste din urmă argumente, şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a devenit inadmisibilă, deoarece dispoziţia acestui text este o normă de trimitere la o reglementare care nu mai este în vigoare, în redactarea criticată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, modificate prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.458/546/2002.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 01:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.