DECIZIE nr.218 din 11 iulie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 720/3 oct. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în Dosarul nr. 1.176/2001 al Judecătoriei Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.176/2001, Judecătoria Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în dosarul acelei instanţe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (9), art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, „în sensul că, preluând reglementarea art. 217 alin. 1 din Codul penal al Republicii Socialiste România, a păstrat o concepţie „marxist㔠asupra acestei infracţiuni, care, fie că fapta se săvârşeşte cu intenţie, fie că este din culpă, se aplică aceleaşi reguli”.
Autorul afirmă totodată că art. 217 alin. 1 din Codul penal reglementează numai situaţia infracţiunii simple de distrugere cu intenţie, ceea ce înseamnă, în opinia sa, că, dacă fapta de distrugere s-a produs fără intenţie, adică din culpă, se aplică aceeaşi pedeapsă, întrucât art. 217 alin. 1 din Codul penal „a fost preluat în forma în care era reglementat de Codul penal de la 1968, care nu făcea deosebire între infracţiunile cu intenţie şi cele din culpă”.
Judecătoria Pucioasa, exprimându-şi opinia, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale şi consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu încalcă prevederile art. 41 şi art. 135, dar constituie chiar o reflectare a acestor dispoziţii constituţionale pe planul dreptului penal. Întrucât dispoziţiile legale criticate nu fac nici o referire la tortură sau la tratamente inumane ori degradante, invocarea încălcării prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie este lipsită de temei. Se arată că susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prin art. 217 alin. 1 din Codul penal se pedepsesc atât fapta săvârşită cu intenţie, cât şi cea săvârşită din culpă, se bazează pe o necunoaştere a legii, deoarece art. 217 alin. 1 din Codul penal incriminează şi pedepseşte distrugerea cu intenţie, distrugerea din culpă fiind incriminată şi sancţionată prin dispoziţiile art. 219 din Codul penal.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, al căror conţinut este următorul: „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.”
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind încălcate au următoarea redactare:
- Art. 22 alin. (2): „Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”;
- Art. 23 alin. (9): „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.”;
- Art. 41 alin. (1) şi (2): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;
- Art. 135 alin. (6): „Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia prin dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal legiuitorul ar incrimina şi sancţiona distrugerea din culpă, este nefondată.
Este evident că textul vizează numai distrugerea cu intenţie, incriminarea şi sancţionarea distrugerii din culpă fiind prevăzute de dispoziţiile art. 219 din Codul penal.
Astfel, prin prevederea în mod distinct a infracţiunii de distrugere din culpă legiuitorul a reglementat un regim juridic diferenţiat faţă de infracţiunea de distrugere cu intenţie, incriminată şi sancţionată prin art. 217 din Codul penal.
Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei în funcţie de latura subiectivă a infracţiunii, respectiv dacă aceasta a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, este o chestiune de aplicare a legii care excede controlului de constituţionalitate. Instanţa judecătorească este singura competentă să stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 217 din Codul penal, privind distrugerea, sau cele ale infracţiunii prevăzute la art. 219 din acelaşi cod, privind distrugerea din culpă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în Dosarul nr. 1.176/2001 al Judecătoriei Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Joi, 24 septembrie 2026, 15:42

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.