ORDONANŢĂ nr.97 din 30 august 1999
privind garantarea furnizării de servicii publice în transporturile rutiere şi pe căile navigabile interioare
Textul actului republicat în M.Of. nr. 732/7 oct. 2002

Art. 1. - (1) Transporturile publice rutiere interne şi pe căile navigabile interioare contribuie la libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi altor bunuri în interiorul ţării, la rezolvarea unor interese majore ale economiei, în condiţii ecologice şi eficiente, executate de diferiţi operatori de transport, posesori de licenţe şi/sau autorizaţii obţinute în conformitate cu reglementările în vigoare.

(2) Transporturile publice rutiere interne şi pe căile navigabile interioare se desfăşoară în regim concurenţial, iar tarifele aferente se stabilesc liber pe piaţă, în funcţie de cerere şi de ofertă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel.

Art. 2. - Pentru satisfacerea unor necesităţi de natură economică, socială sau de mediu, pentru acordarea de facilităţi unor categorii de persoane defavorizate sau provenind din zone defavorizate greu accesibile sau pentru a se asigura capacităţi suficiente de transport pe anumite rute se pot stabili servicii publice subvenţionate de transport rutier intern şi pe căile navigabile interioare.

Art. 3. - (1) Serviciile publice subvenţionate de transport intern se stabilesc de Guvern prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, de consiliile locale sau judeţene, după caz, denumite în continuare autorităţi competente, dacă reglementările în vigoare nu prevăd altfel.

(2) La stabilirea unor servicii publice subvenţionate de transport se va ţine seama de:

a) interesul general, social şi economic;
b) posibilitatea utilizării mai multor moduri de transport în conexiune intermodală;
c) tarifele şi condiţiile de transport care pot fi oferite beneficiarilor;
d) posibilităţile financiare de acoperire a subvenţiilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

(3) În cazul în care serviciul public subvenţionat de transport se poate desfăşura prin mai multe moduri de transport, va fi ales acel mod sau moduri în conexiune intermodală, care presupun costurile cele mai mici.

(4) Rutele, condiţiile şi tarifele aferente acestor transporturi subvenţionate se stabilesc de către autorităţile competente. Tarifele şi calculaţia acestora vor fi avizate de Oficiul Concurenţei, conform prevederilor legale în vigoare.

(5) Încredinţarea serviciilor publice subvenţionate de transport se va face de către autoritatea competentă, în regim concurenţial, cu respectarea prevederilor legale aplicabile achiziţiilor publice.

Art. 4. - Prin serviciu public subvenţionat de transport se înţelege acel transport public care necesită subvenţii bugetare, pe care un operator de transport este obligat să îl efectueze, în condiţiile impuse de autorităţile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activităţii sale, pe perioada efectuării serviciului public subvenţionat contractat.

Art. 5. - Serviciul public subvenţionat de transport se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite următoarele obligaţii:

a) obligaţia de exploatare, care impune operatorului de transport autorizat şi/sau licenţiat să efectueze serviciul respectiv în condiţii de continuitate, regularitate şi de asigurare a capacităţilor necesare de transport şi să respecte condiţiile impuse de autorităţile competente care acordă subvenţia. Obligaţia de exploatare include şi obligaţia operatorului de transport respectiv de a asigura toate serviciile complementare serviciului public de transport, respectiv: transportul bagajelor, spaţii pentru depozitarea bagajelor, vânzarea de bilete în interiorul vehiculelor, informarea călătorilor în timpul transportului, întreţinerea şi curăţenia mijloacelor de transport, îmbarcarea şi debarcarea pasagerilor în locuri special amenajate - gări, autogări, pontoane de acostare -, condiţii de confort în timpul transportului;
b) obligaţia de transport, care impune oricărui operator de transport să accepte şi să efectueze servicii publice subvenţionate de transport în condiţiile stabilite de autorităţile competente;
c) obligaţia tarifară, care impune operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite de autorităţile competente, contrar interesului comercial al operatorilor, impunere care rezultă fie din stabilirea tarifelor sub costurile reale, fie din respingerea cererii de majorare a anumitor tarife.

Art. 6. - (1) Se consideră că o obligaţie de exploatare şi/sau de transport poate avea efect economic negativ asupra activităţii operatorilor de transport care îndeplinesc respectiva obligaţie, dacă cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei obligaţii sunt mai mari decât veniturile obţinute.

(2) Determinarea efectului economic negativ se face pe baza bilanţului anual, prin care se evidenţiază diferenţa dintre cheltuielile efectuate şi veniturile realizate, ca urmare a respectării obligaţiilor de exploatare şi/sau de transport.

(3) Dacă obligaţia de exploatare şi/sau de transport se referă la una sau la mai multe categorii de persoane ori rute de transport practicate de respectivul operator de transport, efectul economic negativ se va stabili luându-se în considerare numai cheltuielile şi veniturile aferente transportului acestor categorii de persoane sau pe rutele de transport respective.

(4) Se consideră că obligaţia tarifară are efecte economice negative atunci când diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente serviciului public subvenţionat de transport este mai mică decât diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente aceluiaşi transport, dacă acesta s-ar fi desfăşurat în condiţii de concurenţă, iar tarifele de transport s-ar fi stabilit pe criterii comerciale.

(5) Pentru serviciile publice subvenţionate de transport se organizează evidenţă contabilă distinctă.

Art. 7. - (1) Operatorii de transport care prestează servicii publice subvenţionate de transport beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.

(2) Valoarea subvenţiilor se calculează după cum urmează:

a) în cazul unei obligaţii de exploatare sau de transport, valoarea subvenţiilor este egală cu diferenţa dintre diminuarea cheltuielilor şi diminuarea veniturilor operatorilor de transport care efectuează transportul public, care ar rezulta dacă respectivul operator de transport nu ar respecta obligaţiile respective;
b) în cazul unei obligaţii tarifare, valoarea subvenţiei se stabileşte pe baza următoarei formule de calcul:

C = (Nute x tc)-(Nutr x ti)-(Ctc - Cti),
în care:

- Nute reprezintă numărul estimat de unităţi de transport (număr de călători sau unităţi de marfă);
- Nutr reprezintă numărul efectiv de unităţi transportate (număr de călători sau unităţi de marfă);
- tc reprezintă tarifele practicate pe piaţă pentru acelaşi gen de transport sau, în lipsa unor astfel de tarife, tarifele pe care operatorul de transport le-ar stabili pe baze comerciale;
- ti reprezintă tariful impus;
- Ctc reprezintă costurile aferente serviciilor efectuate cu aplicarea unor tarife practicate pentru transporturi similare sau, în lipsa acestora, a unor tarife stabilite de operatorul de transport pe criterii comerciale;
- Cti reprezintă costurile rezultate prin aplicarea tarifelor impuse;
c) în cazul în care valoarea subvenţiei stabilită în conformitate cu prevederile lit. b) nu acoperă costurile aferente activităţii supuse obligaţiei tarifare, valoarea subvenţiei pentru activitatea respectivă este egală cu diferenţa dintre costurile şi veniturile activităţii respective.

Art. 8. - (1) Serviciul public subvenţionat de transport se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei sau autoritatea competentă, după caz, care a stabilit şi a solicitat executarea serviciului respectiv şi operatorul de transport căruia îi revine obligaţia efectuării acestuia.

(2) Contractul va cuprinde în mod obligatoriu:

a) categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de serviciul public subvenţionat de transport;
b) ruta sau rutele pe care se desfăşoară serviciul public subvenţionat de transport;
c) obligaţiile de exploatare, de transport şi de tarifare, precum şi condiţiile de calitate în care urmează să se desfăşoare serviciul public subvenţionat de transport;
d) durata contractului;
e) modul de calcul şi termenele de plată a subvenţiilor;
f) perioadele în care se efectuează regularizarea cuantumului subvenţiilor;
g) clauze privind modificarea, suspendarea, încetarea sau rezilierea contractului;
h) penalităţi pentru nerespectarea condiţiilor contractuale;
i) cazuri de forţă majoră.

Art. 9. - Autorităţile competente care au stabilit un serviciu public subvenţionat de transport pot hotărî modificarea, suspendarea, încetarea sau rezilierea contractului, după caz, în următoarele situaţii:

a) dacă acest serviciu poate fi efectuat printr-un alt mod de transport, în condiţii de preţ şi de calitate mai avantajoase. În acest caz vechiul serviciu public subvenţionat de transport încetează în momentul în care noul serviciu începe să funcţioneze;
b) dacă operatorul de transport dovedeşte că nu mai poate efectua acest serviciu;
c) datorită lipsei surselor de finanţare pentru plata subvenţiilor.

Art. 10. - Condiţiile şi procedurile de suspendare sau de anulare, după caz, a serviciului public subvenţionat de transport, conform art. 9, vor fi prevăzute în actul de stabilire a acestuia de către autoritatea competentă, potrivit art. 3.

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 19/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.59 din 28 ianuarie 2002, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr.97 din 30 august 1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.426 din 31 august 1999, şi a mai fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.488 din 6 octombrie 2000 (aprobată prin Legea nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.158 din 29 martie 2001).

Joi, 24 septembrie 2026, 00:48

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.