DECIZIE nr.267 din 17 octombrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 773/24 oct. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Cristina Nicoară - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Roxana Vâlcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public,
având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.929/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de Roxana Vâlcu într-o cauză penală privind infracţiunile de insultă şi calomnie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 30 din Constituţie, precum şi celor ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arată c㠄sancţionarea excesivă a calomniei prin presă constituie o încătuşare incompatibilă cu libertatea presei (art. 30 din Constituţie) şi, de asemenea, cu progresul democraţiei”.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici reglementărilor internaţionale privind materia drepturilor omului.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. Se apreciază c㠄incriminarea faptelor care aduc atingere demnităţii persoanei nu numai că este permisă de Constituţie şi de actele internaţionale în materia drepturilor omului, dar este şi necesară pentru existenţa unei societăţi democratice”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care au următorul conţinut: „Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”
Textul constituţional invocat de autorul excepţiei ca fiind încălcat este art. 30, potrivit căruia: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”
De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.”
Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, precum Decizia nr.51 din 8 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.262 din 9 iunie 1999, a statuat că dispoziţiile art. 206 din Codul penal, privind calomnia, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 30, referitoare la libertatea de exprimare. În acest sens Curtea a reţinut că incriminarea şi sancţionarea calomniei prin art. 206 din Codul penal nu pot fi considerate o îngrădire a libertăţii de exprimare, deoarece, potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă, fără a se încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi. Aceasta înseamnă că exercitarea abuzivă a drepturilor şi libertăţilor este susceptibilă de sancţionare, după caz, inclusiv prin aplicarea unor sancţiuni de natură penală.
Referitor la concordanţa textului de lege criticat cu prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că asupra acestui aspect s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantinescu împotriva României, când a decis că restrângerea libertăţii de exprimare, prevăzută de lege, nu contravine prevederilor art. 10 din convenţie, fiind necesară într-o societate democratică.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Roxana Vâlcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 24 septembrie 2026, 10:04

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.