DECIZIE nr.53 din 2 mai 1996
privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 145 şi art. 223 alin. 3 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 293/19 noi. 1996

Mihai Constantinescu - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Ioan Deleanu - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 145 şi art. 223 alin. 3 din Codul penal, invocată de inculpata Cârcei Virginia, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 din Legea nr. 22/1969, invocată de partea responsabilă civilmente, Dumitrescu Ene, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 1996, Curtea de Apel Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate menţionate, ridicate în faţa sa, în Dosarul nr. 1.640/1995.
Excepţia de neconstituţionalitate a art. 145 şi a art. 223 alin. 3 din Codul penal a fost invocată de inculpata Cârcei Virginia, cu motivarea că aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 135 alin. (2) şi (4) din Constituţie şi sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Opinia Curţii de Apel Galaţi cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate este c㠄prevederile Codului penal, referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, nu sunt constituţionale”.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 22/1969, care stabilesc răspunderea subsidiară, a fost ridicată de partea responsabilă civilmente, Dumitrescu Ene, fără însă să o motiveze.
În încheierea prin care a sesizat Curtea Constituţională, Curtea de Apel Galaţi a omis să-şi exprime opinia conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
La cererea Curţii Constituţionale, instanţa a completat Încheierea de sesizare din 18 ianuarie 1996 cu opinia sa, în sensul că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 22/1969 nu sunt constituţionale.
În vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate invocate sunt neîntemeiate, deoarece Curtea s-a pronunţat în mod consecvent asupra constituţionalităţii art. 145 şi art. 223 din Codul penal, astfel că excepţia apare ca fiind lipsită de obiect, precum şi în ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 30 din Legea nr. 22/1969, în legătură cu care, de asemenea, Curtea s-a pronunţat, în sensul că, în noua sa redactare, după modificare, această lege este conformă Constituţiei, instituind măsuri ce se aplică pentru protecţia proprietăţii private, indiferent de titular; evident, cu atât mai mult, aceste măsuri sunt aplicabile proprietăţii publice.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, astfel cum a fost completată, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 145 şi art. 223 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 30 din Legea nr. 22/1969 raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 223 din Codul penal, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.232 din 27 septembrie 1993, a statuat că dispoziţiile din Codul penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, acestea urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale referitoare la art. 145 şi art. 223 din Codul penal, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr.63 din 4 noiembrie 1993, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 36 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr.115 din 16 noiembrie 1994.
Ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie, care stipulează că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, reiese că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 223 din Codul penal, ridicată de Cârcei Virginia în Dosarul nr. 1.640/1995 al Curţii de Apel Galaţi, a rămas fără obiect.
Nici excepţia referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 22/1969 nu este întemeiată.
Potrivit textului atacat, răspunde, în limita valorii pagubei rămase neacoperite de autorul direct, din momentul constatării insolvabilităţii acestuia, cel vinovat de angajarea unui gestionar cu nerespectarea dispoziţiilor legale ori de neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor necesare pentru înlocuirea gestionarului cu privire la care a fost avertizat în scris că nu-şi îndeplineşte atribuţiile în mod corespunzător, precum şi cel vinovat de neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor în gestiune sau de neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin aceasta a contribuit la cauzarea pagubei.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 22/1969, invocată de partea responsabilă civilmente, Dumitrescu Ene, în acelaşi Dosar nr. 1.640/1995 al Curţii de Apel Galaţi şi aprobată de instanţă, dar fără a se aduce vreun argument în sprijinul acesteia şi fără a se menţiona vreo dispoziţie constituţională care ar fi nesocotită prin dispoziţiile legale criticate, a constituit şi ea obiect al practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale. Menţionăm în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 aprilie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.151 din 17 iulie 1995. Prin această decizie Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 din Legea nr. 22/1969, invocată de Cooperativa de Credit Abrud în dosarele nr. 736/1993 şi nr. 946/1994 ale Curţii de Apel Alba Iulia. În considerentele deciziei s-a arătat că modificarea adusă Legii nr. 22/1969 prin Legea nr. 54/1994 dovedeşte atât intenţia legiuitorului de a menţine în vigoare reglementarea respectivă, cât şi voinţa sa de a o face aplicabilă tuturor situaţiilor rezultând din cauzarea de prejudicii de către gestionari proprietăţii publice sau private.
Având în vedere caracterul special al Legii nr. 22/1969, precum şi scopul acesteia, în forma rezultată după modificarea ei, de a proteja în egală măsură ambele forme de proprietate - publică sau privată - împotriva unor acte prejudiciabile, Curtea constată că art. 30 din lege, care reglementează răspunderea subsidiară, nu încalcă nici o prevedere constituţională.
Dimpotrivă, răspunderea subsidiară este consacrată în dreptul civil, iar art. 30, ce face obiectul excepţiei, după modificarea Legii nr. 22/1969, este conform cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.
Pentru considerentele expuse,
având în vedere dispoziţiile art. 145 şi art. 223 din Codul penal, ale art. 30 din Legea nr. 22/1969, modificată prin Legea nr. 54/1994, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca vădit nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi art. 223 alin. 3 din Codul penal, invocată de Cârcei Virginia, inculpată în Dosarul nr. 1.640/1995 al Curţii de Apel Galaţi.

2. Respinge ca vădit nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 22/1969, invocată de Dumitrescu Ene, parte responsabilă civilmente în Dosarul nr. 1.640/1995 al Curţii de Apel Galaţi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată la data de 2 mai 1996.

PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 24 septembrie 2026, 13:45

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.