DECIZIE nr.230 din 10 septembrie 2002
privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
Textul actului publicat în M.Of. nr. 793/31 oct. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghiţă - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, excepţie ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei şi Teszari Zoltan în Dosarul nr. 6.051/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat a fost abrogat. De altfel, asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale şi în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr.170 din 11 iunie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.051/LC/2001, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 32/2000, excepţie ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei şi Teszari Zoltan într-un litigiu având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor acordate de reclamantă unei terţe persoane, pe baza contractului de garanţie încheiat cu pârâtul.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate [în special cele cuprinse la lit. b) care se referă la despăgubiri] sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiile egalităţii, al economiei de piaţă şi al ocrotirii proprietăţii. Aceste principii „impun ca proprietatea să fie ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titularul acesteia. În speţă, în faţa instanţei se află persoane juridice şi o societate comercială cu capital privat”, faţă de care trebuie să se aplice acelaşi tratament juridic, „inclusiv din punctul de vedere al obligaţiei de plată a taxelor de timbru în procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată. Scutirea unuia dintre cei doi participanţi la proces de la plata taxei judiciare de timbru înseamnă crearea unei inegalităţi de tratament juridic” fără nici o justificare, întrucât părţile litigante reprezintă interese private şi deci inegalitatea nu este impusă de ocrotirea unor interese generale.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „prin textul de lege care scuteşte de la plata taxei de timbru nu se creează o inegalitate de tratament juridic între participanţii la proces, deoarece de acelaşi regim juridic de scutire beneficiază orice persoană fizică sau juridică care promovează un litigiu legat de despăgubirile din asigurare, materia asigurărilor fiind scutită de plata taxei de timbru printr-o lege specială”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit prevederilor art. 138 din Constituţie, taxele de timbru aplicabile cererilor de chemare în judecată se stabilesc prin lege, de unde rezult㠄că şi scutirea de astfel de taxe se acordă tot prin lege”. Din dispoziţia legală criticată rezultă c㠄este vorba de scutirea de taxă pentru obiectul dreptului dedus judecăţii şi nu în considerarea anumitor calităţi ale participanţilor la proces”.
Potrivit art. 2 pct. 4 din Legea nr. 32/2000, orice persoană poate beneficia de scutire dacă face dovada calităţii sale de asigurat, şi anume c㠄are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.051/LC/2001, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 10 aprilie 2000, având următorul cuprins: „(1) Sunt scutite de impozite şi taxe:
a) primele de asigurare şi reasigurare, precum şi comisioanele aferente acestora;
b) despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi ce se acordă asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane păgubite, din asigurările de orice fel;
c) transferurile de valori ale plasamentelor şi transferurile de portofolii de asigurări, intervenite între asigurători, din patrimoniul societăţii cedente în patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării sau a oricăror forme de reorganizare internă a societăţii de asigurare;
d) contribuţiile plătite de asigurători şi de brokerii de asigurare la uniunile profesionale de profil.
(2) Primele de asigurare şi reasigurare sunt cheltuieli deductibile fiscal.”
Analizând susţinerile autorului excepţiei, precum şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, Curtea observă că, în realitate, sunt criticate doar prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, de care depinde şi soluţionarea cauzei în faţa instanţei de fond. În această situaţie Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor din urmă dispoziţii legale, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 nu mai este în vigoare, fiind abrogat expres prin art. 85 liniuţa a 7-a din Ordonanţa Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.435 din 3 august 2001.
Prin urmare, dispoziţiile criticate nu mai pot fi supuse controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, iar conform dispoziţiilor alin. (6) al aceluiaşi articol, „[...] excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...].” Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă. Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens prin Decizia nr.170 din 11 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.534 din 22 iulie 2002.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei şi Teszari Zoltan în Dosarul nr. 6.051/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:32

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.